Am ajuns deja la concluzia că suntem o ţară de bogătani şi nu trebuie să mai pierdem timpul cu planuri financiare, că şi aşa ne scăldăm în bani. Redevenind serioşi, problemele cu banii nu sunt deloc necunoscute majorităţii românilor, iar metodele de a trece de la o lună la alta cu câţi mai mulţi bani în buzunar, ar trebui să fie cunoscute de cât mai mulţi. Şi, “ofcors”, puse în practică.
Voi încerca să fac o listă cu câteva moduri prin care consider că ne putem regla finanţele puţin şi vă invit să adăugaţi propriile voastre secrete. Dacă aveţi chiar şi mai multe de scris, sunteţi liberi să consideraţi acest articol ca pe un fel de “leapşă”, nicio problemă cu asta.
Care ar fi deci micile secrete?
1. Nu rămâne în urmă cu plata facturilor.
Cred că suntem cu toţii vinovaţi de chestia asta mai mult sau mai puţin. Factura de telefon achitată mai târziu, rata întîrziată etc. Da, sunt CÂŢIVA lei, dar sunt. Un plan mai bun de plată şi păstrarea eventual a sumelor până la data respectivă sunt mai OK decât să scoţi mereu bani din buzunar.
Da, geniul care scrie acest articol primea salariul după vreo 2 săptămâni de la primirea facturii pentru leasing. Şi acelaşi geniu considera că nu e mare brînză să piardă 15-20 de lei ca “penalităţi”, în loc să ţină bani pregătiţi, încât să plătească la timp. Cam la fel se întâmplă şi la alte plăţi: atenţie la data scadentă. Mai bine plătiţi în avans ceva, decât să plătiţi penalităţi.
2. Nu mânca în oraş decât chiar în cazuri extreme.
Mda, se duce pe el de suflet toată bucuria de a ieşi cu “fetele” sau cu “băieţii”, după caz. Austeritate e asta?
Nu neapărat, dar nici să arunci bani des pe prostii nu e o chestie deşteaptă. Da, specialista numărul unu în “mântuit” banii are o experienţă serioasă şi în acest domeniu: consumam alături de colegii de la radio ba o pizza, mai un suc, o îngheţată. În condiţiile în care stăteam la radio max. 4 ore, deci chiar nu leşinam niciunul de foame.
Rămasă fără job, am început să capăt deprinderi noi, dintre care cea mai importantă a fost să mai pun pe hârtie pe ce “dispar” banii în fiecare zi. Mi s-a făcut rău, când am văzut cât de proastă am putut să fiu atâţia ani. Faptul că dai 10-20 sau 30 de lei dintr-un şut nu se simte, dar, când tragi linie, te apucă dracii. Şi nu, banii în cauză NU au fost cheltuiţi pe ţigări. Şi ajungem la lucruri sfinte …
3. Renunţă la tabieturi costisitoare.
Nu sunt “cafengie”, nu beau, nu fumez. Dar cunosc destui care dau sume deloc mici pe tâmpenii din astea. Pe un păhărel de “dezmorţire”, pe ţigări, pe ‘jde cafele zilnice. Aveam un prieten ce bea zilnic o Grasă de Cotnari, care nu e chiar o “investiţie” mică. Despre ţigări ce să mai spun, mi se pare şocant să arunci SUTE de lei lunar pe o tâmpenie. Care-ţi distruge banii, sănătatea şi arde meciul celor din jur. Am crescut în casă de fumători şi le-aş băga celor cu “harul” ăsta ţigara aprinsă între fese. Cu partea aprinsă în interior, să ne înţelegem. În România sunt nişte salarii absolut idiot de mici, dar mulţi aruncă un procent mare din ce câştigă pentru a se simţi “domni”.
Nu ştiu dacă banii de “tabieturi” nu s-ar sparge pe alte tâmpenii, dar mi se pare absolut aiurea să arunci cu banii în halul ăsta pe fereastră şi să te trezeşti într-o asemenea stare de dependenţă. Probabil că, fiind nefumătoare de când mă ştiu, am pierdut din vedere farmecul acestei ocupaţii. Oricum …
Ştiu când s-a lăsat iubi de fumat, acum 3 ANI, că peste o vară am fost la mare în Croaţia. Şi spunea amuzat că nu a trebuit să se obosească prea mult cu economisitul, doar faptul că nu a fumat de 12 luni, ne-a plătit aproape 2 săptămâni în Dubrovnik. Nu a făcut eforturi mari, doar că suta aia de euro o punea pur şi simplu în dulap în fiecare lună.
4. Nu-ţi bate joc de utilităţi, şi aşa costă enorm.
La mine în familie e mereu bătălie pe curent, parcă suntem săriţi de pe fix uneori. E adevărat că vine aprox. 100 de lei pe lună şi, când ai mania să speli la maşină destul de des, un bec nu prea mai face mare diferenţă, dar totuşi, chiar şi leii ăia contează. Nu mai discut despre telefon, chiar vreau să renunţăm la Romtelecom şi să facem o portare pe contul meu de mobil. Avem număr mişto, dar şi 60 de lei pe lună fix-ul e penibil.
M-am lăsat greu convinsă de cumnatul lui iubi să trec cu totul pe RDS, ţinând ca proasta şi net de la UPC. Sunt foarte mulţumită de RDS, de când sunt cu netul la ei, avem şi cablul de acolo. Dacă ar fi după mintea mea creaţă l-ar lua gaia de abonament TV, dar nu-s singură-n casă, aşa că nu toată lumea e călare pe computer.
Chiar ai nevoie de abonament de date la smartphone? Sau chiar de smartphone? Îl ţii doar de “şmecherie”? Dacă nu ţi-e VITAL în business şi resimţi puternic costul lunar, lasă mândria şi stai pe un abonament minimal. Eu plătesc 16 lei pe lună abonament la Orange. Pot mai mult? Sigur că pot. Îmi permit chiar şi un iPhone, dacă mă prinde nebunia. Merită? Pentru mine sigur nu.
Sună mai rar, discută pe net. Dacă prietenii sunt online şi aveţi Gmail sau Skype, ori minunea aia de care nu se mai satură unii, Yahoo, trocereşte prin sistemele în cauză. Sunt gratis şi-l mai şi vezi pe interlocutor. Poţi reduce diverse costuri care ţi se par insurmontabile, doar să vrei.
5. Mai aruncă un ochi şi pe oferte.
E clar că la noi piaţa e încă primitivă, dar, chiar şi în aceste condiţii, se mai poate face câte o economie. Fii atent la unele preţuri, vezi dacă la o cantitate mai mare ai discount etc. Am început de ceva timp să cumpăr detergent la 5 sau 10 kilograme, spre groaza alor mei, care sunt convinşi că mi-am pierdut minţile. Dacă aş cumpăra în timp aceeaşi cantitate, la pachete mici, aş plăti sensibil mai mult. 10 kile nu se strică, doar nu sunt mere, şi avem câteva luni asigurate. Da, “simţi” cheltuiala respectivă în momentul în care te desparţi de banii în cauză, dar în timp merită.
Mâncarea câinilor o pot lua de la un pet-shop din zonă sau de la Real. Dacă iau kilogram cu kilogram, dau 12 lei. Dacă iau 10 kile din Real, dau, PE ACEEAŞI MÂNCARE (acelaşi brand) vreo 75 de lei. Sau 80. Diferenţa poate nu e enormă, deşi vorbim de un preţ cu 50% mai mare la petshop decât dau eu la “bulk”. Au potăile cam 3-4 luni de mîncat, aşa că periodic le fac cadou încă un sac.
Mama lui iubi e specialistă la urmărit ofertele din Kaufland şi Billa. Mai facem mişto de ea uneori, dar de multe ori, când îmi înşiră ce a cumpărat, mă aştept să fi dat vreo 70-80 de lei, că eu nu aş scăpa mai ieftin, şi-mi trânteşte câte un număr de mă lasă mască: 40, 50 de lei, depinde ce produse a luat. Iar eu merg ca vodă la magazin şi cumpăr a proasta, având mereu o mutră şocată la casă, că iar dă cu 3 cifre.
Nu aş putea sfătui pe nimeni să cumpere haine second-hand sau “chinezării” din bazar, pentru că aici eu nu prea mai fac rabat. Prefer haine mai puţine, dar de calitate, pe care le pot prinde la câte o ofertă.
6. Păstrează restul.
Asta e iar o fază la care suntem deficitari. Românului de rând îi este ruşine să ia restul de la magazin, de parcă banii ăia nu ar fi tot ai săi. Şase luni în ObamaLand şi mi-am schimbat şi eu năravul ăsta păgubos. Odată revenită în ţară am început să mai şi colectez restul, să dau eu rest (dacă am monede, normal că pot da rest) etc. Veţi spune că sunt sume mici. E drept, sub un leu de multe ori. Depinde însă de “cât de multe” ori se întâmplă să nu ai monede la tine. Culmea este că ne şocăm dacă ne ia banca nuş’ ce comision la ghişeu, dar lăsăm zeci de lei din mână, doar pentru că suntem prea domni.
Puneţi monede într-o puşculiţă, dacă vă este mai bine aşa, mai ales dacă aveţi copil. E bine să înveţe de mic că ban pe ban .. face leul. Dacă nu, aveţi mereu ceva mărunt. Ocazii de a folosi banii vor apărea mereu.
7. NU cumpăra pe rate!
Oh, cine vorbeşte. Mda, de acord cu voi, am comis-o. De 2 ori: o dată cu un laptop ce şi-a scos, fie vorba între noi, pârleala, că pe el am construit “imperiul” de astăzi, şi o maşină pe care o mai plătesc un an. E drept că e nouă, motiv pentru care m-am băgat în laţ, dar la fel de drept este că, dacă nu eram atât de “doamnă” atâţia ani, o luam cu banii jos.
Pentru altceva am aşteptat. Uşă nouă? “Bulectrice” să înlocuim vechiturile? Alte minunăţii (laptop, mini-notebook, aparat foto etc.)? Aşteptat să se facă suma şi luate fără rate. Când am luat maşina de spălat am primit discount vreo 50 de lei din 1000. Nu e măreţ, dar probabil dădeam 200o cu rate.
La achiziţionarea “micuţului” frigider, se ruga vânzătoarea să iau credit pe 4 luni, că nu am deloc dobândă. “Dar dvs. nu înţelegeţi că plătiţi suma eşalonat cu zero comisioane şi dobândă?”. Nu, nu înţelegeam, că aveam suma completă în buzunar şi doream să iau acum şi cu toţi banii rahatul ăla de frigider.
Sunt ferm convinsă că femeia m-a crezut idioată, când puteam face altceva cu banii ăia, conform comentariilor ei, dar ideea este că ratele nu se fac amboulea, doar pentru o plasmă şi, dacă tot se fac, măcar să fie ceva foarte serios din care scoţi un ban sau, dacă e casă, locuieşti acolo următorul secol cu clanul personal.
O altă chestie care-i rade pe mulţi sunt cărţile de credit cu “overdraft”, adică suma aia în plus în care poţi să “intri”. Partea nasoală e că dobânda e dureroasă de tot. Iar vorbesc din experienţă. Am avut acum vreo 10 ani card cu overdraft la un job. Normal, niciun “bizon” din redacţie nu a rezistat tentaţiei de a folosi nişte bani “în plus”. Partea bună este că ne-am mutat în curând la alt post de radio şi că aveam limita destul de strânsă. Partea nasoală este că a durut tare când am primit un salariu ciuntit, la schimbarea locului de muncă şi deci închiderea de cont.
Avem amândoi acum card cu overdraft ZERO. Atât am în bancă, atât pot accesa. Simplu şi eficient.
8. Micile trucuri de super-market
Nu pleca la cumpărături fără o listă de necesar. Una la mână nu îţi auzi discuţii că iar ai uitat să iei ulei, doi la mână mai opreşti din impulsul de a cumpăra toate rahaturile. Io recunosc că partea a doua nu prea-mi iese, dar muncesc la asta. Uită-te şi la preţ, nu sta fixat doar pe rafturile de la nivelul ochilor (că acolo e marfa scumpă), rezistă tentaţiei de a arunca în coş una-alta, doar pentru că te plictiseşti la casă. Mănâncă înainte de a merge la cumpărături, uită-te după “sales”, chestii organizatorice.
Care pot face însă diferenţe de zeci de lei. Poate luate separat episoadele astea nu contează, pe termen lung se vede diferenţa.
9. Economiseşte cu maşina.
Conduc o maşină mică. Suficientă pentru oraş şi chiar pentru un “şpaţir”, dacă e nevoie. Nu e mare, nu impresionează, dar îşi face treaba. Nu am nevoie de 300 de cai putere să merg cu 50 max. în oraş. Nici să joc hora din semafor în semafor. Cu munca de acasă, am cam terminat şi cu arsul benzinei prea des, un plin mă ţine şi 2 luni. Când am de umblat, încerc să comasez plimbările, să nu pierd nici timp nici bani pe coclauri. Am internet banking şi plătesc deja cam tot ce e de plătit, în afară de impozite, că pentru alea nu suntem încă în secolul potrivit.
Dacă există un sistem decent de transport în oraşul tău, foloseşte-l. Aici merg cu autobuzul şi cu metroul fără greaţă, e drept că în Timişoara nu prea am chef de aventuri din astea. Am înţeles că sistemul s-a mai îmbunătăţit, deci probabil că temerile mele sunt neîntemeiate.
10. Pune bani deoparte.
Au, că am ajuns exact la chestia a mai nasoală. Nu e pe locul 10, nu vă speriaţi, mă gândesc că ar trebui să fie pe locul întâi. Teoria spune că e indicat să punem deoparte 10% din ce intră lunar. E drept că băncile nu se omoară cu dobânzi foarte bune, dar mai vine un leu şi de acolo. Chiar dacă nu, măcar banii ăia sunt acolo pentru zile negre. De nu ştiu câte ori mi-am dat şuturi în dinţi că nu am pe ce să pun mâna. Culmea este că tot am ţinut teoriile chibritului şi nu am făcut pasul ăsta decât recent.
Nu mă pot lăuda că anul ăsta am “salvat” bani, dar am pus pe hârtie cât am pe fiecare lună şi pun pas cu pas “minusurile”. Că e vorba de 10 euro, de 50 sau de 100, nu contează. E importantă obişnuinţa. Pentru o lună suma este aproape o glumă. Cât te scot din mizerie 50 de euro? Sau 30? Dar banii adunaţi într-un an? În 5?
Chiar şi sume aparent “penibile” sunt bune, pentru că se adună. Câţiva lei pe lună dobânda, depozit tot mai mare în timp. Şi, dacă se întâmplă ceva, pui mâna pe un leu, nu faci rate la Provident, să le plăteşti în următoarele 4 decenii de viaţă.
Cam astea ar fi câteva idei să ne descurcăm mai bine cu banii de la o lună la alta. Voi ce măsuri luaţi şi ce rezultate dau?
