Cum am devenit gay friendly

Începem cu scuzele de rigoare pentru (puţinii) cititori fideli care au aşteptat de la mine ceva texte în zilele astea. Am fo’ ocupată cu sărbătorirea de VDay (vorba vine), adică stat în casă, bot în bot cu “soarele”. Revenim deci la “normal” şi vă atac azi cu un articol “controversat”.

Am crescut într-o familie conservatoare. V-am mai povestit despre adolescenţa mea “controlată”, venit la 10 seara maxim, nu prea multe ieşiri la disco etc. Nu mă plâng de nimic, e bine doar să ştiţi cum e treaba. Normal că, atât de atenţi cu viitorul meu, ai mei nu puteau să fie prea “relaxaţi” cu ceea ce ei numeau deviaţii. Auzisem prin tinereţe despre cuplurile de acelaşi sex şi normal că eram clar convinsă că sunt scursuri, anticrişti, oameni naşpa de care e bine să te fereşti. Că doar nu întâlnisem niciunul până atunci, deci puteam fabula relaxată.

Prima dată am auzit mai serios de această “minoritate” la “uzină”. Aveam un coleg nou, transferat de la alt studio. Veştile au venit mai repede decât a putut bietul om să semneze contractul, aşa că eram “în temă”. “Bă, vedeţi că ăsta e homo” se vehicula pe la job, de parcă avea Ebola. A venit şi omul, ne-am cunoscut şi ne-am plăcut. Îşi termina tura înaintea mea, deci ne vedeam zilnic. Era un tip chiar frumos, îmbrăcat “casual”, dar cu gust, tuns scurt şi mereu cu gura până la urechi. Cum nu discutam despre intimităţi, am ales să ignor “zvonistica”, pentru că îmi place să aud de la om ce şi cum, nu de la “radio şanţ”. Că aşa probabil şi eu am cine ştie ce legende de care nu sunt conştientă, că omul poate fabula în linişte.

Au trecut cred vreo 2 ani. Ne înţelegeam absolut OK, stăteam la poveşti pe culoar, la “una mică” pentru el, fumător, era mereu tonic şi cu chestii glumeţe de spus. Cum nu eram o persoană care să iubească trezitul dimineaţa, omul ăsta mă “încărca” de fiecare dată.

Undeva prin vara anului respectiv am venit duminica la muncă. Intram după el, conform programului. L-am găsit plângând, fază care m-a dezarmat total. Nu am văzut prea des bărbaţi într-o asemenea stare şi înţelegeam că s-a întâmplat ceva foarte grav. Murise cel mai bun prieten al său, intr-un accident de maşină, în urmă cu nişte ore. Nu aveam pe vremea aia “cel mai bun prieten”, dar cugetam că moale nu are cum să îţi fie. I-am înţeles deci durerea şi l-am trimis acasă, puteam eu intra mai repede, că nu era foc.

Am pus la “trecut” întâmplarea în cauză; el nu dorea să discute despre aşa ceva iar pe mine nu mă omora gândul de a-i roti cuţitul în rană. Era oricum ceva dureros şi aveam destule subiecte plăcute de tratat la schimbarea turei. Spre iarnă se punea problema unui eveniment de Revelion. Asta însemna să se ducă naibii noaptea în cauză şi mi-era groază de cum se va simti omul meu, lăsat ori cu ochii în soare, ori târât după mine. Pentru ca domnul coleg tindea să accepte oferta directorului, l-am luat la întrebări în drum spre Centru: “auzi, dar tu chiar nu ai chef să stai cu gagica, de trebuie să îmi faci şi mie noaptea asta praf?”

“Nu am prietenă. Sunt gay. Şi prietenul ăla care a murit în vară, era iubitul meu de câţiva ani.”

Prima reacţie a fost clar să deschid gura şi să rămân aşa cu ea, ca prostul în miljlocul străzii. Mi-au trecut prin cap toate ideile anterioare, încercam să îl privesc altfel, acum că ştiam CLAR. Am aruncat o privire spre el şi mi-au venit în minte toate orele petrecute împreună, momentele în care ne-am ajutat la job, sfaturile lui sau cele pe care i le-am oferit eu când a fost cazul. Mi-am dat seama atunci că ne lega totuşi o prietenie frumoasă şi că adevărul spus de el în ziua aia de decembrie nu conta. Era tot colegul meu preferat şi nu îl puteam privi decât cu drag, aşa cum o făcusem de atâta timp.

M-am gândit apoi la faptul că iubitul său murise în vară şi, oricât de imatură emoţional eram pe atunci, am realizat dimensiunea dezastrului. Daca iubitul meu ar muri, probabil că mi-ar lua multe luni să îmi revin. Sau poate nu mi-aş reveni niciodată dintr-o asemenea tragedie. Faptul că nu iubise o femeie, nu îi făcea iubirea mai puţin puternică sau validă.

Până la urmă ne-au “încălţat” şefii cu tura de Revelion şi a ieşit frumos. Acum, că era totul “pe masă”, prietenia noastră era chiar mai intensă, iar în următoarele luni am cunoscut şi alti prieteni ai săi gay. Unul dintre ei îmi este şi acum deosebit de drag şi mi-e ciudă că între noi sunt mulţi kilometri acum. Aceeaşi prieteni m-au scos pe mine din necaz, când m-am despărţit de prieten. Nu am fost niciodată stilul de om prea “depresiv”, dar nu ai cum să închei aproape 3 ani de relaţie şi să fii fericit.

Colegul ştia prin ce trec şi, spre deosebire de alţi prieteni “straight”, a dus o luptă cu încăpăţânarea mea săptămâni la rând. “Hai, nu sta acasă, că te deprimi. Vezi că venim să te luam la o plimbare cu bicicleta.” Cam aşa suna ultimatumul în fiecare zi de vară din anul acela. Venea cu un bun prieten, mă luau aproape pe sus şi umblam de nebuni în şir indian cu bicicletele. Opream la bifrucaţia spre Aeroport, ne duceam în iarbă, aruncam bicicletele “vraf” şi scoteam sucul şi ciocolata. Şi vreo 3-4 ore povesteam tot felul de prostii şi ne bucuram de aer şi de linişte.

Pot spune că îi datorez lui faptul că am trecut peste săptămânile alea mai uşor. În toţi anii aceştia am realizat că relaţiile noastre nu sunt mai bune sau mai rele pentru că ei sunt gay. Sunt bune pentru că eu am înţeles în acel decembrie că sunt oameni, nu struţi, draci sau vrăjitoare şi că aş pierde enorm dacă m-aş lăsa călăuzită de ideile preconcepute, pe care le aveam la 15 ani.

Ştiu că este uşor să vorbeşti ca femeie prietenă cu bărbaţi gay, mai ales că mulţi bărbaţi se tem de aceştia, trăind cu impresia că li se va întmpla cine ştie ce. Am cunoscut şi femei pentru care puteam eventual fi o “pradă” bună. După primele secunde de reţinere am realizat că sunt în aceeaşi situaţie ca atunci când stau cu colegi sau prieteni hetero. Dacă ei nu îmi fac avansuri sau cel puţin ştiu cum să îi pun la punct, dacă ar fi cazul, de ce ar fi altfel cu o femeie? Nu, nu am primit o atenţie specială de la ele, doar pentru că sunt femeie. Fiecare are deja pereche sau ştie că ne despart multe, încât să nu rişte o situaţie penibilă cu o femeie care se ştie că iubeşte bărbaţii, unul în special de nişte ani buni.

Nu încerc prin acest articol să vă schimb ideile, nu încerc să mă laud că sunt nu ştiu cât de deschisă în această problemă. Am prieteni gay la care ţin enorm. Alegerea lor nu îi face mai buni, nu îi face mai răi. Îi iubesc pentru că sunt oameni integri, pentru că am găsit înţelegere, că sunt deştepţi sau glumeţi. Nici asta nu are din punctul meu vreo legătură cu cine aleg ei să iubească. Ne-am înţeles bine şi ne-am apropiat, cu alţii am rămas la faza de “cunoştinţe”, aşa cum se întâmplă cu orice alţi oameni.

Nu ştiu dacă mi-ar pica “moale” să am un copil care alege un iubit sau o iubită de acelaşi sex, dar sper ca şi atunci să am înţelepciunea de a înţelege că suntem oameni buni prin ceea ce facem zi de zi şi că alegerile legate de sex nu au aşa o importanţă. Înţeleg şi reticenţa faţă de această situaţie, până la urmă nu toţi pot fi atât de relaxaţi, dar putem încerca să nu judecăm fără să cunoaştem. Diavolii cu cap de om din copilărie, imagini “hrănite” de conservatorism şi necunoaştere s-au dovedit a fi oameni deosebiţi, de la care am avut mult de învăţat.

Am învăţat de la ei că dragostea adevărată nu înseamnă doar ce şi unde “bagi”. Că şi eu iubesc un om şi viaţa mea ar fi distrusă dacă i s-ar întâmpla ceva. Şi la fel cum eu zâmbesc gândindu-mă la el, când nu suntem împreună, undeva în lume o femeie se îndrăgosteşte de altă femeie sau un bărbat iubeşte pe altul.

Este uşor să treci peste neobişnuitul situaţiei? Nu prea. Eu am ales acum 9 ani să fac un efort în acest sens. Să îi privesc aşa cum sunt: nişte oameni de care mă leagă multe amintiri frumoase, oameni care mi-au dovedit că au calităţi şi farmec. Şi de care mi-e dor uneori. Pe care mi-e drag să îi întâlnesc la câte un suc, când vieţile noastre agitate ne permit nişte minute libere. Pe care sunt mândră să îi numesc prieteni.

IF YOU ENJOYED, PLEASE SHARE. THANK YOU IN ADVANCE.
Ramona Jar
Ramona Jar

I'm an SEO consultant, web designer and part-time tennis coach. Wife, mother, dog and cat owner (or owned). Romanian by birth, American by choice.

Articles: 1810

39 Comments

  1. Nu stiu cum se vede din unghiul sexului slab dar de aici, de la polul opus, treaba cu gaysmul este foarte foarte scarboasa. Poate pentru o fata, nu pare asa de dizgratios sau ma rog, se poate obisnui cu ideea, dar eu nu as putea. Nu sunt rasist si n-am nimic cu gheii. De fapt am. Nu ii intleg. Si ma dezgusta.

  2. Cristina, poate de aia am avut prieteni de diverse rase, religii si uite chiar orientari sexuale. Si relatiile nu s-au bazat niciodata pe particularitatile astea, pentru ca mereu a contat altceva.

    Alinush, iti inteleg reticenta. Nu spun ca pot privi relaxata cum se saruta de pilda doi barbati sau doua femei. Mereu am o senzatie de “hmm”, desi teoretic nu am nimic impotriva acestui lucru. Prietenii mei insa niciodata nu m-au pus in asemenea situatii, sunt intimi in casa lor, in rest sunt pur si simplu oameni cu probleme, idei, greseli etc.

    Florina sa stii ca e greu. Societatea nu accepta inca aceste lucruri si necunoasterea face si mai rau. Nu spune nimeni ca, daca ai prieteni gay, vei deveni si tu asa, cum se tem multi. Este o alegere a lor si de multe ori, pana nu iti spun ei ca nu sunt straight nu prea ai de unde sa stii.

    JorjH, sa iti raspund si tie, niciunul dintre prietenii mei nu este “travestit”. Sincer nu stii ca este gay, decat daca iti spune. Sunt barbati care arata destul de bine, se imbraca cu gust, sunt cultivati si inteligenti. Parerea ca toti poarta fuste si ruj e o prostie 🙂

  3. Felicitiari
    Societatea romaneasca trebuie sa se mai coaca si sa-si schimbe mentalitatea si in privinta asta.
    Cei gey indifernt ca sint femei sau barbati sint si asa destul de nefericiti ca s-au nascut asa,de ce sa ii mai amarim si noi
    Si da,am un copil,si daca intr-o zii ar veni si mi-ar zice ca e pe infers nu l-as iubi mai putin,nu as putea.E dreptul lui si alegerea lui.

  4. Sincer nu pot sa zic ca am ceva cu genul de persoane cum ii prietenul tau. Da, e gay, dar macar ii la locul lui. Dar am boala pe aia care exagereaza si dau in travestiti mai mult, si mai ales pe efeminatii care se considera metrosexuali si arata mai gay decat gayii adevarati…pe astia nu ii suport defel.

  5. Am inteles ideea, ziceam doar ca am o problema cu cei care dau in extreme. Nu am zis ca toti is asa, is exceptiile alea mici care daca ar lipsi probabil ca lumea ar fi mai deschisa la idea de a nu discrimina astfel de persoane.

    • Chestia cea mai nasoala este ca doar cei ce o dau in “extreme” sunt cunoscuti de catre persoanele str8, de aceea e si acea reticenta. Cei de care spui tu sunt mai putin de 1% dintre gay, dar din cauza ca sunt asa “vizibili” toata lumea crede ca ala e “standardul”. Ceilalti 99% dintre gay sunt oameni cu comportament perfect normal, persoane cu care te intalnesti zilnic si nu nu ai cum sa iti dai seama ca sunt “altfel”.

  6. Chiar m-a absorbit povestea ta, speram să nu se termine 🙂 Adevarul e că nu am întâlnit niciodata un bărbat cu alte orientări sexuale, însa niciodata nu i-am judecat. Nu i-am judecat dar nici nu pot spune că i-am înteles. Pentru mine sunt doar niste oameni ca toţi ceilalţi. Însă cum nu am socializat cu niciunul, nu pot să îmi dau mai mult cu parerea.

  7. Cand vorbesti despre gay, nu imi vine in minte decat imagine aia a unor fese paroase… oribil de scarbos. Si nu inteleg de ce ar da cineva vreodata o femeie pe asa ceva…

    Plus ca, daca ar fi doar oameni d-astia extrem de “integri” unde am ajunge? Nu ti se pare putin impotriva ideii aleia cu procreeare, perpetuarea speciei si asa ai departe?

    • “Cand vorbesti despre gay, nu imi vine in minte decat imagine aia a unor fese paroase… oribil de scarbos.” nu uita un singur lucru si u esti barbat de aci trag concluzia ca si u esti scarbos la atingere/ vedere …te-ai intrebat ce crede femeia de langa tine cand te vede dezbracat? o deranjeaza? sau te epilezi ptr a nu avea par? crezi ca iubirea dintre doua femei sau doi barbati e diferita de cea hetero??? sa nu crezi nicodata ca ar fi scarbos doar din simplu fapt ca e gay….sunt altii hetero mult mai scarbosi si nespalati….

    • Nu inteleg de ce esti contra gaylor. Eu sunt un bisexual care sunt casat copil. O situatie. Dar ma atrage si partea asta A barbatilor. Nu va mai dati atat De sensibili ca eu sunt comvins suta la suta
      Ca majoritatea barbatilor ar incerca macar o data in viata lor. Studiu arata clar ca 90. La suta din barb sar pretinde spre asemenea inclinati. Si iti mai spun ceva. Pe aceste saituri Referitoare la gay intri numai daca te intereseaza ceva. Iar pe tine se pare ca tear interesa. Cautama. Mes meu sorin.capucino

  8. L-am intrebat o data pe al meu ce crede despre gay. Mi-a zis ca i-ar sparge mutra primului pe care l-ar vedea.

    Culmea este ca a cunoscut 3 dintre prietenii mei gay in diverse ocazii. Au dat mana, au povestit, pe 2 chiar i-am dus cu masina la casa lor de vacanta (in aceeasi zona cu o cabana a unui prieten la care mergem noi).

    Dupa ce ne-am despartit de fiecare, l-am intrebat “cum ti s-a parut baiatul?”. Mi-a spus ca i se pare un tip misto si ca i-a facut placere sa il cunoasca. I-am spus ca e gay si l-am intrebat daca acum mai vrea sa ii poceasca mutra. Nu. I s-a parut in continuare un tip misto si a inteles ca respectivul nu avea nicio intentie sa il “atace”.

    Nu este nici acum nu stiu cat de relaxat. Daca ii spui despre relatia intre doi tipi, iti spune imediat “sinistru” (asta e la el “naspa de tot”). Dar nu a simtit nevoia sa le sparga mutra si este in continuare prietenos cu ei.

    Eu de pilda nu inteleg de ce o femeie ar alege o alta in loc de barbat de pilda. Nici de ce barbatii se pot iubi unul pe altul. Dar, este alegerea lor.

    In ceea ce priveste faptul ca tre’ sa mai si procream: sunt multe femei care “fata” si nu ar trebui, deci oricum ceva nu e OK. Ca nu toti parintii ar fi trebuit sa aiba copii, dar divagam.

    Trebuie sa intelegem ca este totusi O MINORITATE. Faptul ca sunt mai relaxata acum ca ii cunosc, nu ma face interesata de femei. Sincer. Oricat de buni prieteni sunt unii tipi gay, chiar daca stiu femei interesate de femei, pe mine tot barbatii ma intereseaza 🙂

    • Multi, foarte-foarte multi ar trebui sa citeasca ce ai scris aici. Imi place stilul tau si apreciez ca ai avut curajul sa vorbesti despre acest subiect “fierbinte”. Cred ca ceea ce reprezinti se numeste gandire europeana sau si mai mult de atat.
      In anii studentiei aveam convingerea adusa de acasa potrivit careia homosexualii ar trebui lichidati. Asa, scurt. Impreuna cu un coleg de facultate am hotarat sa nu mai stam la caminul studentesc, asa ca ne-am cautat o chirie, mai la periferie, ca bani abia aveam. Abia dupa doi ani de stat inpreuna mi-a spus de ce nu are prietena, cu toate ca nu l-am intrebat. Atunci am aflat ca el este gay. Cred ca soc se numeste ceea ce am simtit atunci, nu stiam cum ar trebui sa reactionez. Dar gandindu-ma ca el isi impartea cu mine tot ce avea, sarea sa ma ajute in orice imprejurare – am considerat ca prietenia noastra este mult mai pretioasa decat orice prejudecata.
      Au trecut multi ani de atunci, prietenia noastra a ramas aceeasi.

  9. andrei: “Cand vorbesti despre gay, nu imi vine in minte decat imagine aia a unor fese paroase… oribil de scarbos.”

    adica… tie ti-e scarba de ceea ce vad toate femeile cand se culca cu iubitii lor? suntem intr-adevar niste martire atunci…

    dojo: o prietena foarte buna a mea e bisexuala, dar pana acum cateva luni n-o vazusem impreuna cu alta femeie. in ianuarie a venit in vizita la mine o saptamana impreuna cu iubita ei (nu sunt romance) si serios ca n-am vazut de foarte multa vreme un cuplu atat de frumos si de indragostit…

    recunosc ca inainte sa vina m-am intrebat daca o sa ma deranjeze cumva (mai ales ca le-am spus sa se simta ca acasa si sa nu se jeneze), dar n-am avut absolut nici o problema.

  10. Deci mai suntem si ipocriti. Zicea un nenea destept acum multa vreme “ceea ce faci imi spune atat de multe despre tine incat nu mai aud ceea ce spui”. So, io nu inteleg ce relevanta are orientarea sexuala. Nu e o boala. Nu sunt contagiosi. De ce Dumnezeu ne e frica? Suntem asa doar pentru ca si ceilalti sunt “impotriva”. Chestii ca personalitate, caracter chiar nu mai conteaza? I mean, sa fim seriosi. Daca nu stim ca X e gay, putem fi cei mai buni prieteni din lume. Cand aflam de “preferintele” lui, hopa ne schimbam unghiul de abordare. Adica nu e acelasi om? Cat suntem noi de ipocriti? Tare-tare.

  11. @alinush si @andrei. Luati-va de mana ( nu, nu va indemn la ce va scarbeste ) si plecati undeva…nu stiu..in tara ipocritilor cu creierul cat vrabia. Pai bine mai antigay-lor, vi se par scarbosi? Nu va plac? Si? Asta e un motiv sa ii faci scarbosi? Si ce propui, un holocaust?Parnaie pe viata ? Sau castrarea vinovatilor? Uite, voi doi, pentru ca sunteti atat de jos pe scara gandirii si convietuirii sociale normale, imi pareti scarbosi. As vrea sa va interzica cineva, pentru ca m-am saturat de dobitoci, fandositi, fanatici, pudibonzi in aparenta, inchizitori fara putere. Cum te simti? Sper ca intr-o zi specimenele de genul vostru sa constituie o minoritate care sa suporte aceleasi rahaturi pe care le suporta gay-ii.
    @Dojo. Esti prea blanda cu de-alde astia, “anti-minoritati sexuale”. In cel mai rau caz ar trebui sa fie indiferenti, si nicidecum fatis impotriva lor. Este un comportament barbar, anti-social, gen “nu esti ca mine, arzi pe rug”. Nu exagerez deloc, or fi ei prosti da-s multi.
    * Nu sunt gay. Doar iritat de ipocriti si dobitoci.

  12. Si eu am prieteni gay, am chiar in familie unul si sincer va spun, ca sunt din multe puncte de vedere mai ok decat multi dintre noi astia “normali”. Asta cu normalitatea e relativa. Am avut ocazia sa le urmaresc viata indeaproape si stiu ce spun. Desigur ca sunt destui gay care exagereaza prin look, vestimentatie si comportament, dar trebuie sa aibe si ei Sexy braileanca lor, nu-i asa?

  13. Dani, ma bucur sa te vad comentand in acest articol. Te aveam si pe tine in minte, chiar daca nu ne cunoastem inca personal (sper sa o rezolvam si pe asta), simt ca avem multe in comun.

    Este bine ca ai avut un coming out atat de usor, pentru multi este ocazie de tot felul de drame familiale. Clar ca esti un om ca si toti, asta incerc sa si explic aici. Nu voi face “discriminare pozitiva” sa spun ca voi, oamenii gay, sunteti mai ceva ca si cei straight, pentru ca e din nou o chestie de personalitate, educatie etc. Nu conteaza atat de mult orientarea sexuala in momentul in care esti un individ cu capul pe umeri. Relatiile mele bune cu baieti din “minoritatea” voastra se bazeaza pe faptul ca sunt oameni de calitate. Si asta nu stiu daca se datoreaza “orientarii”. Poti fi un dobitoc straight sau gay, asa cum poti fi un om deosebit oricare ar fi preferintele de budoar. Iar perechi bune sau rele gasim toti, o mare parte din dramele noastre sentimentale se transpun si in lumea celor care au ales perechi de acelasi sex .. tot cu oameni ai de lucru 🙂

  14. Prima data cand mi-am zis ca sunt gay, eram nedumerit. Cu timpul mi-am dat seama ca sunt un om normal, exact ca si tine Dojo, exact ca si voi. Majoritatea prietenilor mei nu au nici o legatura cu orientarea mea sexuala, dar intoadeauna au fost atentii la vocabular, la discutii… cel putin cat timp eram eu de fata. Si le multumesc pentru asta.
    Am avut un Coming Out relativ usor. Mi-am sunat mama si i-am zis direct. De atunci nu am mai discutat niciodata despre asta. Dar a acceptat situatia, fara regrete si intrebari de parinte.
    Uneori vorbesc pe blogul meu despre mine, despre mine ca si gay. Alteori nu o fac. Depinde de starea de spirit.
    Nu pot zice ca sunt o persoana foarte cunoscuta in blogosfera, insa foarte multe persoane m-au cunoscut si au vazut in mine un baiat normal, exact ca si ei.
    Sexualitatea fiecaruia este ceva ce tine strict de intimitatea persoanei. Sunt un gay mandru! Si mandria asta vine din faptul ca am reusit sa-mi accept orientarea sexuala.

  15. Din gura unei femei parca e mai usor sa spuna ca are prieteni gay; in schimb daca va spun: “I like gay people!” ce concluzie trageti? 🙂 Cunosc si eu 2 cazuri si sunt niste baieti de nota 10! De multe ori m-am bazat pe prietenia lor mai mult decat pe a celor ‘straight’.

  16. In urma unor studii realizate a rezultat ca nu ei sunt de vina ca sunt gay, structura lor si adn-ul lor contin acele particule feminine, care ii fac sa aiba trasaturi diferite de cele ale unui barbat. Asa ca ultimul lucru pe care ar trebui sa il facem, ar fi sa ii judecam.
    In schimb, nu as intelege niciodata o lesbiana. Mai degraba fetele ar face asta pentru fite, atentie, etc, nu din cauza unei probleme de geneza.

    • bine raspuns Dani ptr Flory16 eu nu mi-am dat seama de amicul cel mai bun, prietenul din copilarie pana nu mi-a zis ca este gay….nu mi-am dat seama… este un barbat in sensul cuvantului comportament,gesturi…doar ca, gandeste din alta perspectiva…..

  17. @Flory16 acum chiar zâmbesc.
    ”structura lor si adn-ul lor contin acele particule feminine, care ii fac sa aiba trasaturi diferite de cele ale unui barbat.”
    – te invit sa-mi faci analiza, dar te asigur ca sunt la fel de barbat… ca orice barbat.

    Cred ca e o chestie sigura ca societatea romaneasca e una dintre cele mai homofobe din lume. Sigur se poate si mai rau, in locuri ca Jamaica poti sa fii asasinat pentru ca esti gay, ca sa nu mai vorbim de Iran sau Rusia. Totusi, in Romania mi se pare exista niste factori specifici care complica si intetesc ura impotriva persoanelor de orientare neheterosexuala.
    Ca sa o luam de la inceput, mi se pare ca Romania se afla la intersectia a trei spatii culturale, fiecare aducand contributia sa la “zestrea” nationala de homfobie. De la sud, Romania a fost puternic influentata de Imperiul Otoman, unde relatiile sexuale intre persoane de acelasi sex erau acceptate social in anumite contexte – poate va aduceti aminte de un domnitor Radu cel Frumos care a ramas de bunavoie in haremul sultanului o perioada de timp. Ce stiu despre acest spatiu e ca in perioada moderna, in societatea turca cel putin, exista toleranta pentru ibne (partenerii pasivi dintr-o relatie de acelasi sex, care sunt considerati asemenea femeilor si in consecinta sunt aparati de aceleasi tabu-uri), dar nu si pentru kulampara (partenerii activi, care sunt considerati a fi cei care pacatuiesc). Aceasta toleranta se poate vedea de exemplu si in Bulgaria in cazul travestitului Azis, care are un succes nebun cu siguranta si datorita imaginii sale androgine.
    Pe de alta parte, dupa cate stiu eu, de la rasarit vine o alta mentalitate, puternic influentata de ortodoxia rusa, potrivit careia partenerul pasiv este cel decazut din demnitatea umana, celalalt fiind considerat relativ ok. Mie unuia mi se pare cel putin bizara obsesia aceasta pentru sexul anal si “roluri,” si sunt sigur ca antropologia ar avea mult de comentat pe marginea acestei preocupari bizare, care probabil vine din necesitatea de a categoriza oamenii dupa categorii deja cunoscute: in gandirea heterosexuala stereotipica “barbatul” trebuie sa domine si, mai explicit, sa penetreze, iar “femeia” sa fie dominata.
    In fine, o ultima remarca merita facuta referitor la rolul transformarilor sociale din Romania. Chiar la sfarsitul secolului 20, jumatate din locuitorii Romaniei se chinuiau inca sa faca pasul de la o societate pre-industriala, dominata inca de structurile comunitare ale satului, la una post-industriala – adica sa se mute la oras. Urbanitatea e de obicei un indicator bun in ceea ce priveste gradul de toleranta a unei societati, numai ca urbanitatea nu presupune doar locuitul intr-o urbe, ci si participarea efectiva la viata ei, precum si auto-definirea drept cetatean responsabil al acelei comunitati. Din pacate, pentru multi este imposibil sa se adapteze la realitatile urbane, in conditiile in care fac parte din prima, a doua sau cel mult a treia generatie de oraseni, ajungand sa re-creeze in blocurile comuniste aceleasi structuri comunale cu care sunt obsinuiti – vezi institutia scarii de bloc, a bisericii de cartier, s.a.m.d.
    In toate astea, media are rolul de a atata stereotipurile: daca intrebi pe un redactor de ce da o stire avand o nota senzationalista despre gay, o sa-ti raspunda probabil ca asta se vinde, si ar avea dreptate; daca intrebi unul dintre manifestantii de la marsurile pentru normalitate de ce ii uraste pe homosexuali (ca doar ei exista in mintea acestor oameni, care nu au rabdare pentru distinctii de genul bi/lesbi/trans), o sa iti raspunda, “pai n-ati vazut la televizor?” –

  18. Si mie mi sa pare ciudata faza asta cu ADN-ul. Sincer nu am avut niciodata tupeul sa ii intreb pe baietii gay pe care ii stiu de ce au ales acest drum, nici ei macar nu prea stiu de cele mai multe ori.

    Chiar ar fi interesant de discutat eventual cu multi dintre ei cum s-a ajuns la asa ceva. Ca sunt multe posibile motive invocate, slava domnului, fabulam cu totii sau cei care realizeaza diverse studii.

    Mie cel putin prietenii din aceasta minoritate mi s-au parut foarte normali sa zic asa, este o distinctie intre ei si cei “straluciosi” de la marsurile gay. Probabil ca unii de acolo se costumeaza ca la “rio” si pentru ca e carnaval, naiba stie.

    PS: dani, e Ok raspunsul tau, nu mi se pare nimic nelalocul lui 😉

  19. […] în Deceniul Toleranţei: ţiganii e de-ai noştri, să nu întoarcem spatele homosexualilor, adoptaţi un […]

  20. Ui, la asta chiar nu ma asteptam.

    Impresia mea era ca doar cativa mosi dereglati sau ceva tinerii retardati mai au ceva impotriva homosexualilor. Asa ca ma sperie unele comentarii de aici. Sau poate impresia mea era corecta dar nu am evaluat corect numarul celor de mai sus.

  21. Mi-a placut atat de mult cum ai scris. Si eu cred la fel, si am vazut filmul ala Brockback Mountain care m-a facut sa-mi schimb parerea si sa gandesc la fel cum ai scris tu.

  22. nu am nik impotriva lor ….am o gramada de prieteni gay si chiar imi face placere sa stau sa vorbesc cu ei si sa iesim …sunt super de treaba si pot spune ca ma inteleg mai bine cu ei decat cu unele fete;)

  23. Salutare! In primul rand, interesante comentariile care au aparut in urma articolului tau (care btw, mi se pare misto, cred ca am si urmarit blogul tipului de care vorbesti la un moment dat, si ca si pe tine m-a frapat povestea.

    First off, I`m gay. It took a lot to come to terms with my own sexuality. Foarte, foarte mult timp. Am avut nevoie de mai multe coming-out-uri ca sa pot face asta clar pentru toti prietenii mei, care uneori nu voiau sa accepte (they`re not to blame, si eu ma comportam ca si cum nu mi-ar fi placut barbatii). Si sincer, eu reusesc sa inteleg de ce oamenii discrimineaza minoritatile sexuale. Amintiti-va va rog, cei care sunteti gay, ca si voi ati avut nevoie de un proces de adaptate. Nu v-ati trezit dimineata si ati spus “Sunt gay, ah, ce bine ca am rezolvat-o si pe asta”. Si la voi a fost un proces lung, in care v-ati pus intrebari, you googled, v-ati analizat pe voi, poate unii dintre voi nu au vrut sa accepte initital, multi dintre voi au negat-o in momentul in care si-au dat seama s.a.m.d. Daca persoanele gay au nevoie de un proces de adaptare, inchipuiti-va cat de greu este pentru o persoana heterosexuala sa accepte ceva ce nici minoritatile sexuale nu sunt capabile sa inteleaga initial.

    Bineinteles, ati putea sa-mi spuneti cum societatea te face sa te indoiesti de tine in momentul in care realizezi ca esti gay. Insa, am cunoscut oameni din societati in care homofobia este undeva departe (prin istorie probabil), si ei au trecut prin aceleasi procese de contiinta daca vreti, procese de self-acceptance. Si in regula, chiar daca ar fi societatea cea care ne-ar face sa ne indoim de propria persoana pe noi cei de orientare sexuala diferita, please do realise cat gr

  24. continuare (am apasat un buton aiurea)

    as i was saying, please do realise cat de greu este sa accepti ceva ce tu nu ai intalnit niciodata (nu aveti o reticenta in momentul in care mancati ceva pentru prima oara – gen fructe de mare – eu am auzit multe persoane spunand “bleah” inainte sa incerce). Intr-adevar sunt si oameni carora nu le plac niciodata fructele de mare, insa the point i`m trying to make este ca prima reactie la nou este in general rezistenta.

    In concluzie, e greu pentru comunitatea gay sa ceara ca peste noapte lucrurile sa devina non-homofobe, e greu pentru majoritatea heterosexuala sa accepte asta. E nevoie de timp, si momentan tot ce putem face noi, minoritatile sexuale is to come out pentru a da un exemplu celor care inca nu au reusit sa iasa din dulap si pentru a arata celorlalti oameni ca sexualitatea nu este o chestiune care trebuie judecata dupa anumite norme “ale normalitatii”, sexualitatea nu ca trebuie acceptata, trebuie sa fie plictisitoare. Tare astept momentul cand detaliul sexualitatii mele (care ma defineste intr-o parte mica cred eu) o sa fie plictisitor.

    PS:PAm vazut in multe comenturi “e genetic, nu au avut ce sa faca nu a fost alegerea lor”. In cazul in care cineva care se declara nehomofob doar pentru ca “the poor gays had no choice”, e bullshit din pacate. Si ce daca am fi ales asta? Daca as fi avut capacitatea sa aleg iubesc un alt barbat lucrurile nu ar mai fi fost dintr-o data acceptabile? Cred, ca societatea ar trebui educata sa accepte homofobia (nu zic sa inteleaga, ar fi un salt mult prea mare), pe considerente de genul “saracii, nu au avut ce face, let`s protect them”.

  25. Nu sunt sigura daca este felul in care am fost crescuta….sa accept pe fiecare asa cum e…sau daca de vina este multitudinea de filme occidentale, care incearca sa promoveze ideea de egalitate, dar eu personal nu am avut niciodata nimic impotriva unei orientari sexuale diferite si desi personal sunt hetero am tendinta sa ma enervez big time atunci cand aud prieteni, cunostinte -care in general par deschise la minte- declarandu-se impotriva comunitatilor/persoanelor gay. Mai ales..dar nu numai….baietii/barbatii sunt cei care se declara ….cum era mai devreme?! am probleme in a intelege de ce…e aproape ca si cum s-ar simti amenintati sau ceva. NU vad de ce ar fi problema noastra cine cu cine se ….duce la culcare si ce face in propriul pat. Nu pot spune ca am prieteni gay pt ca nimeni nu mi-a declarat asa ceva dar sincer, nu vad cum ar putea fi ei diferiti de noi, sunt oameni nu?

    Deasemenea nu sunt sigura de ce scriu acest post…probabil incercam sa las undeva o parte din frustrarea care ma apuca atunci cand imi aud prieteni buni vorbind despre persoanele cu o alta orientare sexuala ca si cum ar fi anormale.

    P.S 1) Cum se face ca accepta ( si ma refer la o anumita parte a populatiei masculine) accepta mult mai usor ideea a doua femei facand sex dar doi barbati e ceva de neimaginat, plus multi considera ca…inca nu a gasit un barbat adevarat care sa o satisfaca, d’aia e lesbi.
    2) De ce lumea nu intelege ca a fi gay pt un barbat nu te transforma intr-o femeie. Nu e o chestie de gen ci doar de orientare sexuala ( nu includ aici ideea de travesti sau transgender…alta chestie diferita pt un alt topic)

    just a gay friendly person care nu intelege lumea din jur si ipocrizia unora

  26. Foarte bine argumentat articolul.Eu fac parte din ei ,si sunt mandra de ceea ce sunt.Si pot spune ca am cunoscut destul de multe persoane str8,care nu sunt mandre cu cine sunt ,si de ceea ce sunt.Iar ideea de procreere ,sunt destul de multe pustoiace in timpul asta ,care fac cate 2-3 copii ,asa ca Pamantul nu va sta in speranta gay-ilor la procreare!

  27. Societatea romaneasca nu e doar homofoba. E pur si simplu rasista. Comentam aiurea despre tigani, despre moldoveni (moldovence), ardeleni, evrei, tarani etc. Am incercat sa privesc in istorie si am gasit cateva fie cauze/fie efecte a acestor rasisme (incepe lectia de istorie, cine nu are rabdare sa ramana cu concluzia): in anii 1800 biserica crestina a reusit sa convinga regula: nu vindem pamant necrestinilor. Astfel evreii locuiau la oras ca la tara … nu aveau cum cumpara casa/pamant. In anii 1850 a fost abolita sclavia in romania si robii dar si tarani romani (majoritar tigani) nu au mai fost legati de glie si improprietariti de Cuza. Tot in anii 1850-1860 (aprox.) in perioada lui Cuza a facut marea secularizare cand au fost confiscate pamanturile manastiresti (inclusiv al manastirilor grecesti) pe care..munceau multi robi.
    Am cautat si mai adanc in istori: in anii 1500-1700 cand au inceput sa vina evreii in Romania, acestia nu aveau dreptul sa fie functionari! (probabil nu dadeau peshches suficient :D).
    In 1903 la Cernauti a avut primul progrom evreiesc in ziua Pastelui. Presa si preotul au manipulat populatia.
    Nici nu ma mira ca din randul acestora s-au ridicat legionarii.
    Atitudinea homofoba (rasista) a fost sustinuta de comunisti: cine nu e ca noi, nu e contra noastra. Tot ce e diferit a fost pedepsit de societate (partid/securitate/sistem etc)

    Ca o observatie personala, cunosc persoane gay din copilarie. Tendinte feminine, gesturi efeminate de la gradinita – am impresia ca hormonal acestia au o alta functionalitate.

    P.S. lucrez intr-un mediu divers. Prefer compania a anumitor persoane (si printre ei sunt si2 gay ) decat a unui libidinos care mereu imi face complimente false, chiar daca i-am zis sa inceteze ca e deplasat.

Comments are closed.