E interesant de observat că, de câte ori discuţi despre produsele Apple, se fac tabere şi începe nebunia. Ca orice individ ahtiat după tehnologie, am avut şi eu idei măreţe despre achiziţionarea unora dintre ele. Frumoase îs, “cool” îs, hai să iau şi eu. Nu ştiu cum s-a brodit, dar nu am nimic de la ei. De fapt ştiu de ce …
Am vrut acum vreo 6 ani să am un iPod. Că era bun un mp3 player, mai ales că nu aveam maşină şi mersul pe jos, pe lângă că face piciorul frumos, e şi al naibii de plictisitor. “Soarele” mi-a făcut atunci cadou de Crăciun un mp3 player absolut superb. Culmea, nu era iPad, ci un Packard Bell Vibe 300. Cu ecrănel color, putea reda şi video, stoca 4 GB de muzică. Pe vremea aia 4 Giga era nebunie.
De asta a şi luat jucăria în cauză şi nu un iPad, pentru că la preţul respectiv, oferea mai multe resurse. Iar “soarele” nu dă doi lei pe faptul că iPad-ul era mai şmecher, dacă stoca mai puţine date sau nu avea specificaţiile respective.
Nu pot spune decât ca respectivul cadou a fost absolut o nebunie. Am şi acum jucăria, are HDD-ul intact, funcţionează super, chiar dacă nu mai ţine 8 ore departe de încărcător.
Anul trecut, cum laptopul cel vechi dădea tot mai multe rateuri, contemplam ideea unuia nou. Şi, mai ales după ce am discutat cu mai mulţi designeri, gândul la un MacBook Pro îmi cam dădea târcoale. Sunt destui designeri care au aşa ceva, de arătat arată senzaţional (da, pentru o nebună care şi-a luat maşina că are design mişto şi că e beije, contează şi prostiile astea) etc.
R., prietenul din NY are o jucărie de genul, aşa că m-am pus puţin cu degetele pe ea. Nu pot spune că m-a dat totalmente pe spate, dar aş minţi dacă aş spune că mi se pare aiurea. Pentru că nu mi se pare. Aşa că, în căutare de laptop nou, am luat din nou în atenţie un MacBook Pro, mai ales că doream şi un sistem ceva mai stabil şi eventual mai puţin “iubit” de viruşi.
E şi la fel de adevărat că nu intru prin toate prostiile de situri, că nu stau pe “desktop” decât 20 de secunde până deschid editorul grafic, total commander şi restul de softuri. Că le deschid pe Millennium, XP sau 7, tot dracul ăla e. Sau că le deschid pe un MacBook.
A venit şi momentul adevărului: banii erau pregătiţi, îmi ardea buza după un laptop nou, ce luăm? Aveam deja la activ şi o vizită la un Apple Store din NY, aşa că eram tobă de carte în ceea ce priveşte preţurile. Am ales un “deal” găsit de R. Un laptop HP cu diagonala de 17.3, un tractor de calculator, de nu-mi venea să cred ce poate face, asta după ce lucrasem 5 ani pe un laptop de 14 inchi şi 1 GB SDRAM. Culmea, am lucrat bine şi pe ăla.
Jucăria cea nouă a costat 560 de dolari, un sfert din preţul unui MacBook Pro la aceleaşi specificaţii. Nu este o frumuseţe, nu este deloc cool, nu voi fi niciodată un designer cu “mac”. Dar merge de trozneşte, Windows 7 pare a fi chiar foarte stabil (nu am avut nicio problemă, deşi am încălecat sistemul din prima zi), nu am absolut niciun comentariu împotriva “tractorului”. Funcţionează impecabil şi-mi fac treaba cu el absolut admirabil.
Am avut norocul să punem mâna şi pe un iPad, pe când în România doar se vorbea despre el. Jucăria este super drăguţă, arată bine, ca orice produs Apple, au fost chestii care mi-au plăcut enorm. În afara preţului. Am preferat pentru mobilitate un Dell Inspiron Mini, la 270 de dolari. Am instalate programele “vitale” pe el şi merge cu mine în orice călătorie. E micuţ, pot lucra pe el, dacă “arde” ceva, plus că ne transbordăm pozele, când suntem în “şpaţir”.
Aş minţi să spun că nu mi-ar plăcea şi un “absorbant” de la Apple, dar numai dacă l-aş prinde la 100-150 de dolari. Mai mult nu aş da pe el. O fi o prostie, dar ăsta este preţul pentru care m-aş “mărita” cu unul.
Telefon “şmecher” nu am. Folosesc un LG “cookie” luat la ofertă la Orange. Singura chestie “cul” e că are touch screen. Nu am abonament de date, am un simplu abonament de 4 euro. Nu sun decât foarte rar, nu merită să dau bani pe un abonament cu minute pe care nu le folosesc. Plus că sunt online 16 ore pe zi, dacă sunt acasă. Când nu sunt acasă, poate nu doresc să stau tot pe net.
Dacă aş avea nevoie de un smart-phone e posibil să mă uit spre iPhone. Teoretic îmi place. Este adevărat că nu am studiat concurenţa şi nu am niciun interes oricum, atât timp cât trocariciul meu merge OK.
Relaţia mea deci cu produsele Apple este de mare dragoste .. de la distanţă. Mă atrage designul, sunt facilităţi care mi se par excelente, dar preţurile sunt absolut prohibitive pentru buzunarul meu. Cu banii pe care nu i-am dat pe un MacBook am luat laptop mare, laptop mic, camcorder, aparat foto şi probabil 2 trollere pline de haine.
Continui deci să le privesc produsele cu interesul unui “geek”, dar momentan am ales alte variante tehnologice la performanţe similare şi preţuri mai “prietenoase” pentru mine. Vă invit să discutăm deci CALM despre Apple şi cum ne relaţionăm faţă de produsele lor 😉