Tot rumeg ideile astea de câteva zile, dar sincer nu am apucat să le pun pe „hârtie”. Am prins o perioadă foarte bună pe web design (adicătele mulți clienți), așa că mergem unde miroase a bani. Nu-i abandonat proiectul, în caz că vă lipseam.
Am deschis dojoblog-ul în septembrie 2007, deci am făcut deja un cincinal de „succesuri”. Am prins era aia „de aur” de la început, am văzut cum unii necunoscuți pe vremea aia s-au transformat în A-listeri, am văzut bloguri care au venit și au „plecat”, am tot descoperit situri noi și le-am șters din bookmarks pe cele care nu mai sunt active. Multe s-au schimbat din 2007 până acum de la conținut la stil de promovare, de la comunități la piața de publicitate. Nu-mi planific să plâng de mila blogosferei, dar mi-ar plăcea să subliniez câteva idei. Concluzia o veți trage voi …
Cele mai bune sunt blogurile noi
Nu contează că ai 10 cititori, când apari în lumea asta a blogurilor ai idei multe, ai farmec, ai timp. Luați orice blog mai mult sau mai puțin cunoscut și intrați pe arhive. Scriam mult mai bine în 2007 și în 2008. Aveam inspirație, pentru că nu e greu să scrii 100 de articole de calitate. Ce faci însă când ajungi la 2000? Hai că eu sunt mai leneșă, sunt oameni care au mii de articole publicate pe blog.
Mai poți scrie bine când scrii ÎN FIECARE zi de 5-6 ani? Mai poți aduce informație interesantă când freci aceleași subiecte pe sute de articole? Câte articole despre blogging, freelancing, web development, trafic etc. poți scrie fără să epuizezi subiectul și să tot „reșapezi” niște idei?
Mă uit pe unele bloguri mari de afară pe care le citesc de 3-4 ani cel puțin. Despre freelancing, forum management, blogging, chestii de care-mi dau cu nasul zi de zi, conform încadrării în muncă. Păi pe problogger.net de pildă caut un articol decent cu orele și eventual dau de unul prin arhive. În rest .. aceleași bălării re-scrise și puse că dau bine la SEO. Sau tot felul de „oaspeți” care scriu tot felul de prostioare ieftine doar pentru a prinde un backlink.
Partea tristă cu blogurile (și chiar cu sistemul de afișare al articolelor – primul afișat este ultimul postat) este că au o informație destul de .. perisabilă. Din punctul ăsta de vedere mi se pare că forumurile sunt mai OK, în ideea că acolo conținutul depinde în mare măsură de comunitate. Și la orice oră există un om care nu știe să-și instaleze un WordPress, are nevoie de ajutor pe o problemă cu mașina sau caută sfaturi despre ce ginecolog să aleagă din orașul respectiv. Am scris, zic eu, articole destul de cuprinzătoare despre blogging de pildă și le găsiți undeva pe site. Dar vizitatorii de azi de pildă probabil nu știu de ele, așa că ori reîncălzesc ciorba pentru ei (și-mi scot din minți oamenii care mă urmăresc de ceva timp) sau, dacă nu caută în arhivele de blogging, acolo rămân.
În momentul în care ai scris deja o groază de articole, e cam greu să re-inventezi apa caldă o dată pe lună. Și, prin faptul că reciclezi conținutul (pentru că e păcat să se piardă) nu faci altceva decât să întărești ideea că odată se scria mai bine.
Cred că exact mania asta de a fi mereu prezent, de a scrie după un plan, ne cam trage în jos, din punct de vedere al inspirației. În mod ieal ar trebui să scoatem un articol genial măcar o dată pe zi, să scriem chestii „definitive”, articole care să ofere informații atât de bine, încât să nu mai avem nevoie de altele.
Dar una este să scrii bine, când ai scris 10 articole și ai încă 100 de idei foarte țepene și alta este să scrii după un plan draconic (deh, să te ții în față), când ai scris deja câteva mii de articole. Așa ajungem să scriem de 10 ori pe semestru despre traficul de rahat din România, despre aceleași idei de pluginuri WordPress, să frecăm aceleași sfaturi financiare etc.
În caz că nu ținem jurnale online și nu avem vieți chiar atât de trepidante, încât chiar să avem subiecte de scris, e cam greu să fim geniali zilnic. Am tot scris despre locurile pe care le-am vizitat, pentru că am prins niște ocazii și am jde’ mii de poze pe care le pot prezenta, dar nici să scriu non-stop despre New York probabil nu vă doriți, așa că trebuie să împăcăm flora și fauna, aducând niscaiva diversitate.
Ne place (in)cultura
Acum chiar voi călca oameni pe bombeu, pentru că ne place să ne credem al naibii de culți și de rafinați. Ne batem joc de fanii lui DD, râdem de prostia lui Be(rbe)cali, citim doar chestii grele și vizionăm teatru pe care nici „autorul” nu-l prea înțelege. Dar testul adevărat nu este aici …
Dacă doresc să ating un minim de comentarii și de implicare din partea cititorilor, scriu o recenzie de carte. Bum, dintr-o dată, din sute de oameni, care totuși vin aici zilnic, eventual 3-4 se opintesc să scrie un comentariu. Dacă am dorit să fac planul de postări, dar nu am avut chef/timp să scot ceva intelectual, am pus articole (din punctul meu de vedere aproape idioate) despre trafic, despre prostituție și altele din astea. A explodat sectorul de comentarii în ziua aia, de aveai impresia că-s ăl mai celebru om din România.
Scrie chestii „mundane”, pune o poză sexi sau un filmuleț semi-cretin și ai comentarii cu duiumul. Dacă știi să zgândări rahatul în oameni, scrie despre Apple vs. orice, spune că locul femeilor este la cratiță sau orice chestii din astea care stârnesc rânza în cititorii tăi. Succesul este garantat.
Pune la cale o recenzie serioasă de carte (nu alea 4 paragrafe pe care le scriu eu – deși chiar astea sunt suficiente să-mi fac blogul ignorat până apare un articol „mai interesant”) sau orice articol care chiar ar merita citit de către un public cu pretenții și vei vorbi de unul singur.
Am avut mereu pretenția că am un public destul de educat, dar, chiar dacă teoretic nu atrag orice internauți, dacă dă necuratul să scriu un articol de 1000-2000 de cuvinte, deja i-am pierdut pe 90% dintre ei. Ceilalți 10% se vor plânge că este prea lung.
Nu este vorba că nu este timp, e vorba că nu mai suntem „făcuți” să citim. Un articol de genul acestuia (pe care probabil un mic procent de cititori îl va termina de citit) se parcurge cam în câteva minute. Nu am stat să-mi măsor viteza de citit, dar, dacă ai citit mai mult decât cartea de telefon la viața ta, nu ar trebui să te consume atât de mult un articol. E drept că-i mai ușor să te hlizești pe Facebook, chiar dacă pierzi chiar mai mult timp „productiv”, dar ideal ar fi să nu ne lăsăm chestia aia dintre urechi să ruginească.
Ce se caută pe net? Orice blogger, dacă are nevoie de o mică ocazie de a se amuza, se uită pe cuvintele cheie pe care lumea le-a căutat, de a dat de blogul lor. Este trist. Chiar dacă își pui creierul la muncă să scrii articole decente, să aduci probleme serioase în discuție, când vezi ce doreau unii să găsească pe blogul tău, te apucă dracii.
Da, suntem culți doar în mintea noastră și în cercurile noastre de prieteni.
Cumnatu’ are mereu o vorbă care mă scotea din papuci, de câte ori îi prezentam niște chestii care ar fi mișto de pus la punct în România sau ce nu funcționeză OK – „fată, noi visăm [inserați idee din asta șmecheră] și x% din populația țării are budă în curte”. Iritant pentru cineva care stă prins într-o „bulă” personală, dar ăsta este adevărul. Masele nu sunt informate, masele nu citesc, masele votează pentru un kil de făină.
Ne tot gâdilăm orgoliul că scriem chestii deștepte și avem o mână de oameni care ne apreciază pentru ceea ce facem, dar MAJORITATEA românilor sunt în altă sferă. Vorbim despre dezvoltare personală, despre antreprenoriat, despre blogging, iar populația țării încă votează cu x, pentru că „le dă”, așteaptă să facă Statul și se plâng că pe atunci era mai bine, că avea grijă „tătucul” de ei.
Credem că schimbăm vieți, dar lătrăm aiurea. Da, sunt oameni care mi-au urmat exemplul și acum fac bani frumoși de pe munca lor de freelancing. Am reușit să schimb niște mentalități și să ajut cu niște informații și un sfat. Dar îi număr pe degete. Am făcut același efort cu alții, care mi-au râs în nas. Că-s nebună, că nu am un job normal, deci sunt o ratată, că nu fac asta și cealaltă.
Dacă ai de ales între a petrece o oră să scrii un articol „de substanță” și 2 minute să găsești un clip pe youtube și să mai pui 2 propoziții pe lângă, ce ai alege? În condițiile în care articolul ăla „deștept” va primi eventual 2 comentarii și niște like-uri pe Facebook, iar celălalt îți va crește până la cer numărul de comentarii/traficul?
Banii nu-i primești pe 3 vizite
Și ajungem la punctul cel mai important în transformarea noastră ca bloggeri: apariția banilor.
Sigur, sunt sute de bloguri scrise incredibil de bine, care nu apar pe niciun top, pentru că nu sunt relevanți. Au trafic mic, pe mulți nu-i interesează poveasta asta, deci nu intră în cărți. Dar mulți bloggeri care au un plan mai pus la punct decât „să scriu de plăcere” ajung la momentul plăcut, când încep să fie întrebați de sănătate de agenții sau de advertiseri privați.
Și știți ce aspect contează foarte mult? Ați ghicit: TRAFICUL.
Pe sistemul demonstrat anterior, dacă scrii chestii „grele”, vei avea câteva comentarii și eventual 50 de vizitatori pe zi. În acest moment nimeni nu e interesat de tine. Faza asta e ca pe vremuri, când lucram la Radio Analog în Timișoara, un post de radio care a dat timp de 7 ani muzică de-ți învârtea pălăria pe creștet. Cam pe sistemul posturilor de adult contemporary de dincolo sau online radios din alea „de nișă”. Hai să spunem că, dacă aveți ceva habar de muzică, era un deliciu să-l ascultați.
Eram în mare vogă, orice individ care dorea să se dea un pic „grandi” că știe muzică, spunea că ne ascultă emisiunile. Dar destui agenți economici (dacă-mi permiteți un limbaj ceva mai lemnos), deși erau cu radioul înțepenit pe 99Fm, plăteau publicitate pe 21, Pro sau alte locații din astea cu muzică de unică folosință. De ce? Pentru că acolo era audiența maximă.
CULTURA NU FACE BANI!
Așa că, un blogger care dorește să iasă pe piață are 2 variante: rămâne „radio analog” și scrie rar articole demne de Pulitzer, la care trudește o săptămână și pentru care primește apreciere eternă din partea a 20 de cititori fideli, care doresc acest gen de conținut „premium”, sau începe să-și bată capul să facă trafic, să scrie des, să facă SEO etc. Și, când vede că o recenzie de carte merge mai prost decât un articol de genul „toate femeile e curve”, imaginați-vă ce gen de conținut merită pentru el să promoveze.
Bun, asta nu înseamnă că toți bloggerii care au succes scriu articole de doi bani, dar nu e greu să observi chiar la ei că, în momentul în care scriu un articol foarte serios, cu multe informații tehnice, deci o treabă lucrată, au mai puțină interacțiune decât dacă pun o poză cu o mașină de lux, parcată pe locul pentru persoanele cu dizabilități sau dacă scriu despre noul iPhone.
Piața românească de publicitate este la pământ
Asta dacă am avut vreodată o piață de publicitate cât de cât normală. Nu cred că e nevoie de ochelari pentru a vedea că situația este cu cântec. Sunt tot mai puține campanii, unii bloggeri se bazează pe marketing afiliat, cer abonament lunar sau donații. S-a dus baba cu colacii, vorba bunicii mele.
Problema cea mare cu agențiile de publicitate este că nu sunt serioase, iar acum oricum nu prea mai au campanii. Nu am găsit NICIO agenție care să plătească la timp. Când mi s-a spus că primesc banii imediat, i-am primit după 2 luni, încă mai am de primit bani de anul trecut și alții nu mi-au plătit încă o campanie de acum 12 luni. Când i-am întrebat de sănătate, mi-au spus să-mi verific extrasul de cont, că ei știu că au plătit. EU ȘTIU că nu, dar asta e, mai scriem 5 email-uri, că doar sunt gratis și poate intru în 2013 cu toți banii luați. Mai sunt agenții pe care le-am contactat (dacă tot am lucrat cu unii, am zis că probabil sunt OK și pentru alte colaborări) și nu am primi niciun răspuns.
Deci una dintre sursele de venit pentru un blog „emergent” a fost mereu cu cântec pentru că, dacă primeai un preț OK pe campanii, stăteai după bani, pănă făceai spume. Nu, nu există agenții care fac sau nu treaba asta, toate cele cu care am lucrat au făcut la fel. Sigur, situația se schimbă pentru bloggerii din top, pentru că nimeni nu dorește să-i supere, dar cui îi pasă de bloggeri din Timișoara, Arad sau orice alt oraș. Dă-i dracului, să aștepte, că și așa mor de foame.
Adsense pe România e ca și inexistent, advertiserii privați doresc promovare gratis, sau eventual pe bani (adică să le dai tu bani, că-ți fac o asemenea cinste).
Cei care au lucrat pe „afară” sunt probabil obișnuiți ca banii de campanie să intre ÎNAINTE de a începe campania (așa cum fac avertiserii mei privați, cărora li se afișează reclama DUPĂ ce au plătit) sau cu plata la finalul lunii (deși banii sunt deja în cont în ziua setării codului sau la 48 de ore – situația cu Text-Link-Ads, LinkWorth sau BuySellAds cu care am lucrat eu).
Va fi foarte interesant de văzut în următoarea perioadă ce se va întâmpla în blogosferă, în condițiile în care visul de a trăi din blog s-a cam dus pe copcă. CRED în faptul că munca trebuie remunerată și probabil singurul motiv pentru care țin blogul este că-mi place să mă „aud” scriind și din fericire NU depind de sumele derizorii ce-mi vin din el. De asta sunt zile când nu scriu, pentru că sunt ocupată să fac bani, de asta scriu cum mă duce capul, pentru că, dacă vine un ban e OK, dacă nu – e la fel ..
Comentatorul român este de comă
Am mai scris despre cât de simpatici sunt românii pe internet. Atâta răutate și prostie nu cred că există pe altundeva. Hai că pe bloguri și forumuri se mai cern, că există un anumit nivel impus de „stăpânul” sitului și oamenii respectă niște reguli. Dar, pe situri mai puțin moderate, te prinde durerea de cap, când vezi ce reacții pot avea unii. Chiar acum câteva săptămâni era un scandal în Timișoara, cu un antrenor de karate care se „distra” în privat cu două eleve de 9-10 ani.
Normal, oricărui om cu o minimă decență i-a stat inima în loc de o asemenea atrocitate, doar vreo 2 dobitoci comentau la știe „las’ că sigur fetele l-au provocat pe bietul antrenor. Sigur e vina lor”. Cât de cretin poate un om să fie, încât să învinuiască UN COPIL de o asemenea chestie. Ceea ce arată că, deși credem că ne adresăm unui public elevat, internetul ăsta a ajuns și prin casele în care ăia 7 ani de acasă încă nu sunt „predați”.
Am stat să discut pe email cu bloggeri care mi s-au plâns că-s „linșați” aproape de comentatori, oameni care au intrat în joc pentru a împărtăși ceva și s-au trezit mușcați pe toate părțile. Am scris și despre asta, dar, chiar dacă am un obraz ceva mai gros mai ales după ce am ținut tot felul de forumuri, nu toți bloggerii sunt încântați să intre într-o asemenea mocirlă.
Asemenea scandaluri și injurii ca la noi nu știu să fi prins undeva. Acum 4 ani pe internațional a fost o chestie nasoală cu nuș’ ce blogger mare și un realizator de teme wordpress, dacă nu mă înșel. Faze serioase, de genul neplătit la timp sau chestii deloc minore. Și acolo nu se lucrează pe 100 de dolari. Atunci știu că au fost vreo 300 de comentarii pe blogurile implicate, cu scandalul de rigoare, dar fără fustele ridicate în bărbie ca la noi. Oamenii și-au expus ideile, comentatorii au dat și ei din plisc și gata.
Orice blogger român se va obișnui repede să fie batjocorit de cititori, să fie atacat PERSONAL (e urât, e gras, e sărac), să fie înjurat etc. De multe ori scrii un articol de genul ăsta, de te dor deștele de la tastat și ai un gog care-ți spune „ești bou, că ai pus un i greșit”. Serios? Asta contează? Că e un punct pus amboulea într-un articol care a durat 2 ore să fie scris? Că ești femeie? Că ai niște kilograme în plus? Că?
De multe ori rămân pe un blog nu neapărat pentru articol (deși ăla mă atrage), dar pentru a studia „fauna”. Sunt ceva mai nazi de felul meu, așa că atacurile personale și comentariile de genul „ești bou” nu văd lumina zilei (din fericire nu prea apar oricum), dar, dacă lași comentariile mai fără cenzură, te apucă durerea de cap.
Comunitate? Care comunitate?
Suntem ocupați, plictisiți, stresați. Ăsta este adevărul și probabil este normal pentru niște oameni care de 4-6 ani fac treaba asta, iar unii au job sau o afacere care să le pună pâinea pe masă. Prin 2008-2009 era plin de blogmeet-uri, nebunie mare. Erau momente de maxim avânt, apucam să ne cunoaștem și în „viu”, visam că se vor face multe. Acum oamenii au de lucru. Mulți și-au pornit afaceri, au familie, au un job care le ocupă mult timp. Dacă pe atunci și situația pe piața de publicitate era destul de interesantă și mulți sperau nu neapărat la un venit „full time” pe blogging, dar oricum niște bani de o înghețată, realitatea dură este că nu prea (mai) sunt bani și că facturile nu așteaptă.
Sunt oameni care încă trăiesc din blog (și mi-ar părea rău să știu că viitorul nu le-ar fi bun, pentru că nu e de colo să crești un blog foarte „traficat”), dar sunt foarte mulți bloggeri care țin un site de genul aceasta de PASIUNE. Și poate fac niște bani de hosting sau poate nu-i fac nici pe ăia.
Intervin obișnuința și plictisul .. acum 3 ani nu cred că lipseam de la vreo întâlnire, acum ne mai vedem în privat și la câte un eveniment mai mare. Am cam epuizat discuțiile, de obicei veneau aceiași oameni, am legat și prietenii, dar ne putem vedea și în privat, există și VIAȚA care ne ocupă, domnule, tot timpul.
Nu mai comunicăm așa cum o făceam
Prin 2007-2008 era mare nebunie pe bloguri. Se dădeau lepșe (și nu toate erau idioate). Ne știam gusturile, așa că nu trimiteam orice. De la o leapșă deșteaptă puteai scrie articole interesante. Preluam idei de la o articol, menționam respectivul articol și scriam un mic roman pe tema lui. Se promovau mai des articole interesante de pe bloguri noi, eram mai prezenți pe bloguri decât pe Twitter sau Facebook.
Știu că social media asta este mare nebunie, dar nu uitați că munca voastră trebuie făcută cu precădere pe SITUL VOSTRU. Pentru mulți interacțiune înseamnă să dai un tweet sau un like pe Facebook. Chiar și în anul de (diz)grație 2012, cea mai serioasă metodă de a atrage atenția asupra ta este SĂ COMENTEZI PE BLOGURI sau pe forumuri (deși la noi nu sunt prea multe relevante). Așa mi-am crescut mereu siturile, așa am în continuare MAJORITATEA traficului, chiar și pe dojoblo, chiar și când scriu din an în paște.
Când am deschis TopAdmin.net în februarie, m-am înfipt în toate forumurile din nișa respectivă. Situl merge OK pentru că are conținut bun, are un design decent și multe resurse pentru bloggeri și admini de forum. Dar a crescut și pentru că sunt PREZENTĂ peste tot. Ofer reviews de site, dau sfaturi (așa cum mă pricep), scriu despre cum fac eu treburile în „bucătăria” mea etc. De acolo vine traficul cel mai OK, nu de pe Twitter sau de pe Facebook, unde ideile mele apar între poze cu pisicuțe sau naiba știe ce mai urmărește lumea pe acolo.
Dacă am un site despre blogging/forum management, sunt prezentă în blogurile de specialitate, pe forumuri din nișa respectivă (și unele similare). Nu stau pe twitter și dau un retweet (deși nici ăla nu strică). Oamenii care-ți văd comentariile (că tot râdea Nebuloasa de mine, că, dacă mă prinde pandalia scriu comentarii mai lungi decât articolul), vin să vadă ce poți. Sunt vizitatori „educați” deja, pentru că le-ai atras atenția. Și, dacă nu comentezi ca un imbecil, e posibil să te respecte și să dorească să vadă ce oferi în linkul ăla.
Scanez zilnic cam 100 de bloguri mai importante și văd foarte puțini bloggeri care se mai implică în comentarii. Chiar și acum, că tot scriu când mă tună și chiar comentez unde simt că am ce să spun, un procent serios de trafic vine exact de pe comentariile respective. Nimeni nu știe că existați, dacă sunteți activi doar pe social media, unde orice ai spus acum, peste 4 minute este pe pagina 100 și nici dracu nu mai stă să te caute. De bine de rău multe articole rămân relevante (sau căutate). Când x intră pe un articol de-al meu de acum 4 ani (că sunt destui care nu citesc doar ultimele mele articole), e posibil să dea click pe linkul vostru. Mi-e greu să cred că stă careva să vă caute comentariile de pe social media, chiar și când a trecut doar o zi.
Nu mai vorbesc despre SEO, faptul că multe bloguri sunt „dofollow” și alte bălării. Cert este că, dacă doriți să existați în blogosferă, e indicat să și existați acolo. Prindeți ocazia de a vă promova pe siturile pe care le citiți, pentru că traficul ăsta nu e de ignorat, zic eu.
Ce am dorit cu articolul ăsta?
Nici eu nu știu. Sunt chestii care-mi tot dau târcoale. Sunt probleme pe care am dorit să le re-discutăm, sunt lucruri pe care trebuie să le înțelegem. Ne tot plângem că blogosfera nu mai e așa cum era o dată. Nu mai este pentru că am „crescut” și noi. Am avut vise care s-au împlinit sau nu, am avut experiențe proaste, am întâlnit oameni minunați, am spus mult din ce am avut de spus.
Nu se pune problema că m-am plictisit, nu se pune problema să închid situl sau orice chestii din astea apocaliptice. Observ doar că perioada aia de pruncie a blogosferei s-a dus. Că avem de lucru (mulți în afara blogului), că timpul este tot mai puțin, că avem sau ne dorim să întemeiem familii, că am epuizat multe idei și informații, că recesiunea NU a ocolit blogosfera, că nu mai suntem „copii”, că totuși există un viitor. Poate altfel decât trecutul, dar cam așa este și în viață: nu va mai fi ce-a fost, dar sperăm că va fi bine.
Sper să am mereu ceva interesant de citit, sper ca oamenii pe care-i am în bookmarks să nu fie deziluzionați și plictisiți, sper să-i citesc peste 10 ani și pe alții noi. Sper să re-învățăm să comunicăm, să fim mai prezenți în această blogosferă și mai puțin pe tot felul de situri care apar ca și ciupercile de după ploaie, sper să fie mai mult de 10 oameni care să citească tot articolul, sper să veniți pe aici și în următorii ani …
O săptămână frumoasă vă doresc 🙂
Sunt printre cei zece care au terminat de citit articolul, și asta pentru că regăsesc în el multe dintre întrebările (și răspunsurile) pe care mi le pun (le găsesc) când mă gândesc la blogosferă.
De multe ori mă întreb de ce mai scriu, când văd ce ecou mic au unele subiecte care mie mi se par interesante (cele literare, mai ales)… De ce continui să vorbesc despre cărți unora care recunosc cinstit că n-am mai citit așa ceva de câțiva ani buni… De ce pun în discuție subiecte sociale, când, de cele mai multe ori, ele suscită doar comentarii bășcălioase…
Nu știu. Sau știu, dar nu-mi vine să cred că-i așa, și încerc să schimb ceva. Strop cu strop se face oceanul. 🙂
Doamna, nici nu ma asteptam la altceva. Rog nu inchide bloaga, ca ma lasi chiar fara subiect de ‘procrastinare’ zilnica 😉
Adicătelea, după ce împlinesc și eu vreo 2 anișori ar trebui să mă las de blogging că nu mai am ce spune? Părerea mea este că tu alegi ce să citești/vezi/asculți. Internetul este vast, dacă un blog nu-ți mai satisface cerințele poți să te reorientezi spre alte bloguri.
Ionut, daca asta ai inteles din articol, e bine si asa 🙂
Oricum bun venit aici.
Apropo de partea cu bani din blogging și motivația – mulți bloggeri așteaptă să vină agențiile, firmele la ei, în loc să se marketeze singuri, să caute ei clienți. Nu zic acum că trebuie să ieșim la vânătoare de clienți, dar mulți dintre cei care poate ne sunt cititori nu au nici o idee că s-ar putea promova pe blogul nostru (presupunând că au servicii conexe ce ar merge promovate.
Cât despre mine, am câștigat mai puțin direct din blog în ultimul timp, dar a crescut volumul colaborărilor obținute pentru că am blog – clienți ce vroiau campanii online, site-uri, traininguri, etc.
Până la urmă blogul nostru e ceea ce vrem noi să fie.
Mai mult decat sa scriu agentiei ‘buna, sunt x, asta e blogul, am colaborat cu…’ nu pot sa fac. Si oricum am scris degeaba. Nu e treaba mea sa caut clienti, cand mergi pe agentie, de asta iau ei comisioanele, nu eu. Oferte de ‘colaborari’ primesc destule pe blog, partea proasta est ca multi dintre cei care doresc sa faca reclama, au impresia ca se face pe 5 euro/luna.
Asa este cum zici, un site iti aduce venituri si din altceva decat din publicitate (din fericire). Pe TopAdmin nu am prea facut bani pe reclame, dar am avut deja 3 clienti pe design de xenforo si unul pe wordpress. Deci se pot face bani si altfel 🙂
Ma bucur sa aud ca iti merge ‘mustaria’. E pacat de atata munca ..
Da, chestia e că mi-am dat seama de ceva vreme că pot folosi blogul mai eficient pt atragerea de clienți direcți pentru alte servicii oferite decât să sper că vor cădea toți la picioarele mele pentru a îi promova pe blog.
Nu scot bani din blog (probabil nu inca), dar confirm ca subiectele care trateaza teme sociale omniprezente chiar nu au succes! Daca nu scrii pentru masa, si eventual sa abordezi subiecte de care au trecut mai intai pe la TV, nu ai sanse sa atragi vizitatori, bani nici atat!
Vlad, tinem pumnii. La prima tura de bani, dai de baut 😉
Alex Ciucă apreciază asta. 😀
Cred ca problema se rezuma la bani. Cheful a disparut pentru ca toata lumea se astepta ca sumele de bani sa creasca. La inceput ne bucuram la o campanie cu un singur advertorial si ni se parea cool, acum deja e banal.
Se vorbea despre proiecte speciale, insa agentiile/clientii nu au avut bugete pentru a plati fiecare idee misto. Ba mai mult, facturile se incaseaza greu de tot, deci in loc de bani mai multi, incasezi putin si rar.
Din cauza ca aparut monetizarea, multi si-au pierdut din motivatie. De ce sa faca ceva gratis cand pot face pe bani?
Saru’mana de apreciere. Si eu spun ca e indicat sa castigi ceva. In momentul in care ai de ales intre a ‘pierde’ timp cu ceva ce aduce bani vs. ceva ce faci gratis, e clar ca vei alege banii, daca nu mai ai atat de mult timp.
Paine si circ. Asta-i tot ce reprezinta blogurile in general, la noi in special. Ai folosit un cuvant foarte potrivit in articol: perisabil. Adevaru este ca blogurile reprezinta strict entertainment. Articolele apar dimineata, ca atunci ajunge omul obisnuit la lucru, intra citeste eventual comenteaza(foarte rar) si inchide. Eventual peste cateva ore revine sa vada daca a mai aparut ceva nou. Si asa apare cercul vicios. Daca nu oferi reteta asta, esti foarte rapid uitat. Daca te bagi in hora asta.. extrem de rar apuci sa scrii ceva cu substanta reala. Hai sa te intreb ceva, incearca sa-ti amintesti rapid un articol citit pe un blog saptamana trecuta. O sa dureze cateva secunde bune daca nu minute.
Problema insa apare cand cei care scriu bloguri incep sa-si imagineze ca ei fac altceva, ca scriu altceva. Aici intervine aroganta. Si mai e o problema, toata ideea de one-man show. Blogerul e si scriitor, si om tehnic, el face si documentare si promovare si vanzari… si e totusi un singur om. Iar vorba ta.. dupa cativa ani.. mai obosesti si tu.
Cat despre cultura si de ce (nu) se vinde.. uita-te in prima librarie de langa tine la best-sellere. 50 shades of gray, pornache putin mai elevat decat ce gasesti pe net. Mai e si problema elitismului implicat.. ai incercat sa citesti recent o recenzie de carte scrisa de un om de cultura? Ca eu am facut asta zilele trecute si in ciuda faptului ca ma consider o persoana cu o educatie decenta mare lucru n-am inteles.
Un articol interesant, imi place cum ai pus problema.. dar nu cred ca vei primi raspuns la intrebari prea curand.. vedem in 10-20 de ani daca bloggerii de azi vor mai exista si sub ce forma, eu cred ca fenomenul e prea “tanar” inca sa il putem analiza prea profund.
Din pacate cam trebuie sa te transformi in one-man-show, daca nu ai bani sa platesti alti oameni. La mine e avantajul ca oricum fac web design, deci ma ocup de ‘moaca’ sitului prin natura jobului, fara sa am de platit sute de euro pentru un design care sa nu arate aiurea sau ca alte 1000 de alte situri. Ideal ar fi sa se dezvolte si piata serios, pentru ca, oricat sustin ideea ca nu trebuie sa existe paine fara munca, si munca ar trebui sa fie o sursa de venit, chiar daca nu extrem de mare. Vom mai vedea, asa cum zici tu, mai sunt destui ani in fata noastra 🙂
Saptamana asta m-am lansat si eu blogul . Am fost inspirat sa imi fac blog si de catre articolele tale . Imi place foarte mult cum scri si chiar pui punctul pe i. Sa sti ca nici bloguri vechi cum e al tau nu duc de lipsa de inspiratie (mai ales tu)
Sa fie intr-un ceas bun 🙂
Saru’mana de apreciere. Ma bucur ca-ti sunt utile articolele de aici.
Mi-am amintit și de asta – https://mariussescu.ro/2012/09/lectia-de-blogging-obiectiv-blog/
De ce nu? Eu “blogaresc” de cativa ani buni si inca nu m-am plictisit. Ba chiar continui sa postez pe mai multe bloguri.
Recunosc, blogul poate fi un mod de comunicare. Comunicare cu tine si cu ceilalti. Blogul poate fi un mod de refulare a stresului si de gasire a solutiilor pin ordonarea gandurilor prin scris.
Daca blogul poate fi o sursa de castig? Categoric DA> Chiar daca nu se castiga direct bani, e buna si incasarea unui comision sub forma de produse.
Coincidenţa face că exact la lucrurile astea mă gândeam şi eu şi aveam de gând să scriu un articol pe tema asta. Credeam că situaţia stă aşa numai în ceea ce priveşte blogul meu, dar văd acum că situaţia e una generală. Totuşi după 3 ani de scris non-stop pe blog, inclusiv în week-end-uri şi de sărbători, parcă îmi vine greu să mă las de meserie.
Eu urmaresc cativa bloggeri de pe afara, prin natura jobului (training) ii prefer pe ei, pentru ca daca aflu ceva nou sunt deja cu 1-2 pasi inaintea pietei mele.
Am observat ca si ei scriu din ce in ce mai scurt, asa zise articole care se pot citi in 1-2 minute. Mi se pare ok, dar greu de scris, nu prea ai cum sa scrii ceva concentrat zi de zi, te seci la un moment dat.
Ti-am citit articolul. Nu m-am cronometrat. Insa ma manca in palma sa ajung o data la capat sa pot sa raspund.
Tot articolul ma doare. Tot ! Descrie niste realitati care ma dor, la care ma gandesc si eu de un veac si doar cu asta am ramas, cu gandul si cu veacul.
Nu am blog. Dar daca m-as apuca, as scrie blog din ala restrans, desi recunosc ca mi-ar placea sa fie apreciat. Pt moment am de lucru, deci am din ce trai. Am obiceiul sa scriu si sa trimit pe mail la aia cativa care stiu ca vor citi (cam zece, astia imi ajung sa ma simt desteapta 🙂 ). Eram pe punctul de a incepe un blog, acuma nu mai stiu daca mai vreau.
Dar tu sa continui !
Ildi, INCEPE UN BLOG. NU am scris articolul asta pentru a va rupe aripile. Exista enorm de multa informatie, e usor sa pui de un blog, daca simti ca ai ce spune. 😉
[…] citit asta azi. Nu am de gând să scriu în mod critic, dar vreau să scriu și eu părerea mea. Din păcate […]
Am stat si am citit cu cea mai mare placere. Citind bloguri, am decis sa-mi fac si eu unul, chiar daca stau foarte prost cu timpul, sper ca pe viitor sa-mi intre in reflex adaugarea articolelor si sa-mi salvez periodic ideile cumva. Pofta de scris am, timp nu prea am si se simte asta in numarul si-n calitatea articolelor.
Laurentiu, foloseste schedule. Poti scrie mai multe articole, cand ai timp, si le programezi pentru urmatoarele zile, cand stii ca nu prea vei avea timp 🙂
Vreau doar sa ma laud ca am citit tot articolul 🙂 De fapt, eu te citesc mereu, la fel ca pe alti 50+ bloggeri, dar comentez doar cand am ceva de zis, nu doar ca sa ma aflu in treaba.
Dintre problemele expuse de tine aici, ma deranjeaza foarte tare cand vad posturi menite doar sa aduca trafic sau comentarii multe (de obicei sunt subiecte controversate, care provoaca discutii in contradictoriu). Cam la acelasi nivel ma deranjeaza si unii comentatori, a caror atitudine ii descurajeaza pe altii sa isi expuna parerea.
“Ne place (in)cultura” – din pacate da. Vreo 2 din cele mai cunoscute bloguri de la noi concureaza uneori cu CanCan (cineva chiar se mandrea ca respectivii plublicasera un clip de-al lui). Altadata critica activitatea ICR desi era clar ca habar nu avea cu ce s-a ocupat institutia in ultimii ani. Dar traficul mare ne da impresia ca parerea noastra conteaza.
“Banii nu-i primești pe 3 vizite”: exista si bloguri probono. Eu unul nu mi-am propus niciodata sa fac bani cu el. Din contra, m-as bucura sa stiu ca au fost cititori care au economisit bani citindu-l.
“Comentatorul român este de comă” – dar nu numai romanul. Internetul ofera un boost de curaj oricarui comentator, indiferent de natie.
“Comunitate? Care comunitate?”
“Nu mai comunicăm așa cum o făceam” – da, la inceputuri (yahoo 360) comunitatea exista, te citeau doar cei din reteaua ta. Si in plus, inca se scria de placere, nu pentru bani.
Si eu am parcurs tot articolul. Felicitari mie!:D Eu am castigat din blog oportunitati, invitatii la diverse evenimente. Ultima isprava: 7 zile intr-un infotrip balnear. Exact pentru asemenea “recompense” mi-am deschis blogul. Nu imi doresc neaparat sa castig bani. Prefer mai mult sa cunosc oameni noi, cu aceeasi pasiune-turismul-, sa am experiente de viata frumoase, ca, pana la urma, cu ele ramanem.De obicei, am mai multe comentarii pe articolele la care n-am muncit prea mult sau care mie nu mi se par “creme a la creme”. Si sunt comentarii pozitive. Dar un succes mare, asa cum il vad eu, a fost un articol despre o intamplare nefericita din Buftea. Multi s-au regasit in povestea mea si atunci au simtit nevoia sa-si spuna parerea.
Pentru mine, blogul este un plan pe termen lung. Sa vad cat ma tine;) Am deja mai bine de 2 ani de blogging.
L-am citit si eu tot, merita citit. Din pacate mult adevar in ce spui tu, momentan calitatea nu prea mai inseamna nimic, sau nu pentru foarte multi. Ii admir insa pe cei care nu renunta si reusesc cumva sa gaseasca un echilibru intre a trai sau a face bani din ceea ce scriu pe bloguri si a nu renunta la standarde. De vreo 2 saptamani vad pe forum-uri la sectiunea Salut aceeasi motivare a unui blog, sau a 5 bloguri nou create: sa pot scrie ce vreau eu, sa am unde sa ma exprim. Ma intreb daca avem intradevar nevoie de o portavoce virtuala sau e vorba de nesiguranta stabilirii unui obiectiv mai indraznet si … mai cuantificabil intr-un domeniu in care intradevar doar traficul conteaza.
Pe mine ce mă supără cel mai tare e că oamenii care scriau bine și au crescut (unii, nu toți) scriu acum doar advertoriale. Se vede la unii că le-au murit ideile, că nu au timp. Eu sper să reușesc să evit asta. Am început blogul ca o pasiune și nu vreau să devină un stress. Nu am acceptat să scriu despre produse care nu-mi plac sau servicii idioate și prefer să-mi aducă mai puține beneficii dar ”să-l fac” în continuare cu plăcere.
O altă chestie care mă zgândăre și pe mine îs comentatorii. Nu înțeleg cum acceptă unii cititori să fie înjurați de bloggeri sau blogerul să fie înjurat de comentatori. Mi-am luat-o și eu în freză cu niște vorbe urâte. Șterg exprimările jegoase și îi anunț pe oamenii ăia că pot comenta iar, dar frumos, cu argumente și fără înjurături.
Eu vreau să mă bucur de blog și să mă simt bine că-l am, nu să mă enerveze. Pentru mine e terapie curată și aș vrea să-l mențin așa. Sper să și reușesc.
E lung post-ul acesta, e drept, dar e consistent rau (a se intelege ca e de bine) astfel ca am fost nevoita sa il citesc in doua transe, dar a meritat! MARI SI MULTE FELICITARI! Eu sunt noua in zona asta, o fac din placere, scriu pe blogul meu tot din placere, atunci cand simt ca am ceva de spus. Nici de comentat nu comentez decat daca simt ca am ceva de spus( asta clar nu include injurii si alte porcarioare de genul; consider ca esti mult prea low daca doar atat te duce mintea sa comentezi).
Nu te-am mai citit pana acuma, dar mi-a placut mult ce mi-ai daruit in acest post si o sa continui sa te citesc. Numai bine!
Cert e ca ti-ai depasit targetul cu cei 10 oameni care sa-ti citeasca tot articolul, numarandu-ma si eu printre cei (peste) 10.Lasand gluma la o parte, felicitari pentru articol, ai atins foarte multe puncte nevralgice ale fenomenului, acuma fiecare intelege ce vrea (sau poate) din randurile tale.Chiar daca comentez din an in paste, urmaresc constant atat blogul tau cat si pe cel al lui Mircea.Pe blogurile personale ( atat pe cel de muzici cat si pe cel de numismatica) scriu destul de rar, doar cand ma apuca si consider ca am ceva de spus.Drept pentru care nu-mi fac iluzii de-a ajunge sa traiesc din asa ceva sau de-a ajunge ever “A lister”.
Am incercat si eu la un moment dat cu un blog..dar…nu am avut rabdare ..acum am preluat unu de la cinva…si toto nu am timp sa scriu si nici inspiratie prefer sa raman la stadiu de cititor!
[…] că spune ce are o bază reală.Uite un exemplu de om care împarte din experiența sa celorlalți :Dojo. Sunt puțin oameni care ajută dezinteresat pe cei din jur mai ales dacă cel pe care îl ajuți […]
[…] Este blogul un plan pe termen lung? Nu cred, nu direct, nu singur. […]
Octombrie 2006 si o sa mai reziste, pentru simplul motiv ca, in cazul meu, vorbim de un canal de defulare “scriitoriceasca” (exagerez, dar se intelege ideea) 😛
[…] pare că am speriat lumea puțin cu articolul despre blogging pe termen lung. Nu asta e intenția. VĂ ROG deschideți situri. Scrieți pe bloguri, oferiți idei. Citesc cu […]
Daca am citit cu rabdare si cu atentie tot articolul si nu ma plang ca e prea lung unde ma incadrez ? Conform procentele estimate de tine 90% – 10% eu nu exist 🙂 si se pare ca suntem mai multi care am comentat desi nu existam.
[…] Este blogul un plan pe termen lung? Un articol care îți dă de gândit, dacă te învârți prin blogosferă. […]
Eu scriu pentru ăia care au budă în casă și, prin urmare, au și Internet și aplecare către problemele care mă frământă și pe mine. Nu-mi propun să civilizez/educ eu populația care votează cu găleata sau sacoșa, pentru că ar fi un țel sinucigaș. Dar îmi propun să schimb chiar și cu un 1% mentalitatea acelora care pot fi recuperați. Iar ei vor conduce lumea aia cu gălețile. Cândva 🙂 Eu zic să nu disperăm, deși te înțeleg perfect și rezonez cu multe din lucrurile care te seacă și pe tine.
Nu stiu cum era acum 3-4 ani ca sa fac o diferenta … oricum si mie mi se pare ca din blogging abea se mai scot bani, din ce in ce mai rar sunt cautat pentru a promova afaceri ….
Parerea mea e ca, spre deosebire de alt gen de site-uri, de un blog n-ar trebui sa te-apuci doar pentru scopul clar de a face bani. Vorba ta, daca e sa vina, bine, daca nu, asta e.
[…] nu știi deja) factorii de decizie din companie, cui îi revin anumite responsabilități etc. Este blogul un plan pe termen lung? – un articol fantastic scris de Dojo cu privire la blogging și veniturile potențiale din […]
Buna,
Cu blogurile conteaza foarte mult ce obiective ai. Daca vrei trafic, bani, audienta atunci mergi pe SEO, continut care sa aduca trafic, social media, etc. Eu cred ca subestimezi foarte mult Facebook. Pe Twiteer, G+ sau Linkedin nu este asa mare valva cum este pe Fb.
Eu fac SEO si scriu despre SEO, dar in google.ro nu am gasit subiecte despre care sa scriu si sa aduca trafic. Traficul imi vine in special din Social Media.
Daca vrei o audienta cat de cat cred ca trebuie sa mergi pe toate canalele posibile. Nu toti care stau pe facebook se uita doar la poze si filmulete cu pisici, mai sunt si oameni ca lumea.
Observ ca esti putin anti social media si ca ai foarte mari pretentii de la cei care te citesc. Aprecierile, mai ales in Ro, vin foarte greu. E un lucru cu care trebuie sa ne obisnuim, pentru ca sunt convins ca e foarte greu sa iti educi cititorii.
Neata!
Da, chiar este un articol lung si in felul asta esti acoperita daca vine cineva sa spuna ca un comentariu este mai lung decat un articol. Sac! 🙂
Sa trecem la lucruri serioase: l-am citit de la cap la coada fara a face pauza, a picat extrem de bine la cafeaua mea matinala.
Un lucru este clar, nu m-am plictisit citind, niciodata nu ma plictisesc citind articole lungi si mai ales articole cand cuvintele curg liber.
Consider ca toti ne-am saturat de poze si cateva cuvinte aruncate langa pozele astea, dar din pacate, aici este vorba de mentalitate. Toti se arunca in a face blog si instinctul sau mai bine zis foame te impinge sa te gandesti automat la profit instant. Adevarul este ca nimeni nu mai gandeste pe termen lung. Nu ii poti blama totusi chiar pe toti, mai ales ca foamea din tara noastra devine din ce in ce mai acuta.
Si totusi, evident totul pleaca de la mentalitate. Scriam eu un articol cu privire la faptul ca nimeni nu mai citeste o carte. Eu urasc cand aud lucrul asta. Cartea este un lucru obligatoriu in viata noastra peste care nimeni nu are voie sa treaca peste el. Mai ales ca prin a citi o carte (evident cand spun o carte chiar ma refer la o carte si nu la revista cu femei goale sau mai stiu eu ce tampenie), creste atat gradul de cultura, iti creste si vocabularul, iti dezvolti si imaginatia si in acelasi timp poti avea pas cu pas un dialog mai complex cu anumite persoane si, cel putin in cazul meu, poti ajunge sa intelegi si anumite ipostaze, atat din viata ta cat si din viata interlocutorului de dialog.
Asta am avut de spus despre carti, despre mentalitatea noastra, din pacate nici 10 articole de trei ori lungimea articolului tau nu ne-ar fi destule.
Ma opresc totusi… mai trebuie sa si muncim. Ma opresc cu regret, caci as mai fi dorit sa scriu aici extrem de mult.
O zi buna!
Pai mai scrie in liniste. Si eu incerc sa ma intorc la citit, pentru ca am fost mai lenesa in ultimii ani si mi se pare un lucru minunat. De cate ori citesc o carte (pe langa ca am subiect de recenzie pe bloaga) am o groaza de idei noi.
Saru’mana! Super blogul, super articolul.
Sunt nou in blogging, nu stiu foarte multe dar incerc sa invat in timpul asta care imi e dusman. Trebuia sa avem o optiune ceva, ca atunci cand dorim, sa putem cumpara cateva ore in plus.
Fac blogging de aproximativ 6 luni, nu am inceput cu gandul la bani..am pus anunturile adsense dupa 3 luni doar din curiozitate. Curiozitatea ma impins sa testez foarte mult ceea ce am citit pe tot felul de bloguri despre seo dar din pacate dupa data de 16 noiembrie, ceva scartaie grav. Asta e, se mai intampla. Am ales un subiect prea amplu, nu pot tine pasul, concurenta e criminala. Unicitate nu poti avea pe o nisa de IT..sau e foarte greu sa faci asta. Nu stiu cum era blogosfera acum cativa ani..pentru ca in 2012 am descoperit-o. In orice caz, dupa ce am citit articolul tau mi-am confirmat gandurile.
Vroiam sa-i raspund lui Daniel Ene. I-am citit blogul, inca sunt la curent cu tot ce scrie. Are calitate dar concurenta il omoara. Nu stiu daca algoritmul e asa destept si mai mult ca sigur nu e, pentru al pune mereu in fata. Nisa SEO e foarte aglomerata…multi vorbesc despre balarii, putini au calitate si nu mai sti ce sa crezi. Daniel, e normal sa ai trafic din social media atat timp cat e nou… merge treaba asta cateva luni..apoi dupa a cinci-a, sase-a luna crezi ca poate tine pasul social media cu vizitele din google? Nu cred.. Nu stiu daca mai mult de 20%..si cred ca e foarte mult ceea ce zic…din prietenii de pe retelele de socializare iti acceseaza postarile.. Sincer, pe mine la inceput ma ridicat Google +..apoi G+, fb si tw nu mai reprezentau nici 3% pentru vizitatori. Din pacate mi-am luat o palma si nu stiu cum sa-mi revin si nici nu stiu unde am gresit ca sa “imi cer scuze”…intelegeti ce vreau sa zic.
Alexandru, in blogging, ca si in viata, e bine sa stii ca exista concurenta si sa-ti vezi de oalele tale. Vezi ce e bun la altii si munceste la tine. Timpul pe care-l petreci cu nasul in ciorba altuia ar putea fi folosit pentru tine. Un site BUN cu continut ORIGINAL si constant updatat NU PIERE. Nu e usor, dar nici imposibil. Pana la urma calitatea primeaza, chiar daca de multe ori nu pare asa 🙂
Buna. Foarte bun articolul. Am gasit deja multe raspunsuri la intrebarile mele despre blogging. Am si eu de vreo 3 ani un blog: https://lucianhirsu.wordpress.com/ am scris ceva si dupa aceea am abandonat.
M-am reapucat sa scriu despre turism, care este pasiunea mea si despre care mai am cate ceva de spus.
Cred ca cei 10 sunt de fapt mai multi. 🙂
Mi-a facut placere sa citesc articolul. Cred ca i-as indragi mai mult pe blogerii romani celebri daca ar scrie articole mai “consistente”.
Felicitări pentru proiectul tău dojoad.com, abia acum am ajuns să spun, deşi m-am abonat la tine mai demult :). Articolul ăsta spune foarte multe şi este mai mult decât de referinţă pentru cine vrea să scrie pe net.
Observ cu tristeţe că blogul tău nu mai este “dofollow”… sau nu-mi mai merg mie licuricii cum trebuie :). Vin de fiecare dată cu mare plăcere aici 🙂
Ma bucur ca iti place si multumesc pentru apreciere. Trebuie sa ma uit un pic sub capota, ca is chestii care nu mai merg OK pe aici 🙂
[…] greu pe domeniu “.ro”. Dojo spune că e greu pe un domeniu internaţional, iar ea, cu multă muncă şi-a făcut o comunitate […]
Te citesc de vreo 4 ani, ma bucur ca mai esti inca aici si in 2015.