Politica lui „să le-o tragem”

Știți că nu fac politică pe blog și nu-mi voi strica bunul obicei nici acum. Drept pentru care nu veți găsi aici articole de simpatie pentru X sau pentru Y, pentru că, în umila mea părere, cam toți sunt la fel.

Mai stau din întâmplare cu urechea pe direcție, când sunt alegeri sau, chiar dacă nu mă interesează subiectul, mai sunt inundată de articole sau links pe rețelele sociale folosite. Deși în general nu urmăresc oameni prea „politizați”, mai scapă și câte o idee de-a lor. Plus că nu poți discuta normal cu nimeni în zilele respective, neapărat cineva încearcă să-ți îndese ideile pe gât.

Pentru că nu știm să trăim fenomenul ăsta relaxat, să ne vedem de voturi și niscaiva informare înaintea lui, apoi să ne preocupăm de familiile noastre, de job, de viitor. Nu, pentru noi românii zilele astea sunt de maximă fierbere, stricăm prietenii pentru că „dușmanul” ține cu ceilalți, ne batjocorim unii pe alții și sperăm că-i va lua dracul pe adversarii politicianului pe care-l simpatizăm.

Numai că din păcate nu-i ia nimeni, pentru că, oricum am vota, tot se învârt și aterizează pe picioare. Dar noi de fiecare dată ne dăm cu fundul de pământ și apoi înghițim în sec, când vedem ce alianțe stupide se realizează. Pentru că noi, dacă mai credem în povești cu zâne, nu am înțeles că pentru „aleșii” noștri nu contează vreun program, vreo doctrină, contează doar BANII. Așa avem de ani buni „alianțe” avortone cu icși și igreci de la partide teoretic diferite ca doctrină, dar cu același scop, să mulgă ce se mai poate din țara asta.

Discuția acum este că „i-am arătat lui x”, pentru că întreaga campanie electorală la noi înseamnă să lovim în x și y. Am văzut doar atacuri personale, nu am auzit vreun plan ADEVĂRAT de a scoate România din rahat. Pentru că, oricât de mult închidem ochii, suntem într-un rahat monumental. Am avut parte ori de idei fantasmagorice, de genul celor 10 mii de locuri de muncă în IT „oferite” de Dedeteve, plus eternele promisiuni de pensii și salarii mărite, în condițiile în care numărăm pe degete investițiile serioase (dătătoare de locuri de muncă și plătitoare de taxe etern mărite) și tot mai multe firme românești sunt închise sau mutate în vreun paradis fiscal.

Dar nimeni nu vine cu soluții adevărate, pentru că votantul pentru o găleată de zahăr nu înțelege de ce „vampirii” de patroni mai trebuie să existe. Românul știe doar să calculeze de la gură la burtă. Atât contează. Nu vedem nici măcar cu 6 luni în avans (motiv pentru care ne înglodăm în datorii doar să ne demonstrăm „potența”, deși nimeni nu mai e sigur pe afacerea sau jobul său în plină recesie).

Iar politicienii noștri sunt exact ca noi. Doresc să fure acum, cât se mai poate, fără să înțeleagă că într-o țară prosperă e mai mult de furat decât dintr-un deșert ca România. Se „bat” între ei, pentru ca apoi să se alieze tot pentru ciolan. În loc de platforme program bine gândite și realiste, ni se servește circ și scandal. Că doar așa trăim, în circ și scandal. Pentru că dorim ca vecinul cu tot cu capra lui să dea colțul, în loc să încercă să vedem de ce e capra lui atât de sănătoasă și eventual să ne-o aducem pe a noastră la același nivel.

Dar asta înseamnă MUNCĂ și asumarea unor responsabilități și nouă ne este greu să suportăm ideea asta. Că trebuie să muncești pentru a avea. Că binele și norocul ți le mai faci și singur.

Cu un asemenea popor (să nu menționez procentul de vite care votează pe cine le-a miluit cu vreun kil de făină), nici clasa politică nu e mai bună. Dacă ar veni vreunul să ne spună că ne trece prin iad 3 ani, dar apoi ne revenim, că va lua măsuri nepopulare, care ne vor scoate din rahat, nici dracu nu l-ar vota. Că nu dorim iad, chiar și pentru 2 luni, când știm că probabil „ne vom descurca”. Am auzit atacuri personale, am auzit injurii, am vizionat circ. Acesta este nivelul, asta știe populația, asta i se dă.

Aud de aseară comentarii încântate de genul „i-am arătat noi lui x”. Nu nu i-am arătat nimic. Pentru că, oricât de mult îi urâm pe unii și pe alții, atât de rău pe cât ne este (ne va fi) nouă nu le va fi niciodată. Pentru că ei și familiile lor trăiesc o viață pe care o vedem eventual în filme. Iar noi, prostimea, ne scoatem ochii și ne bucurăm că x i-a tras-o lui y.

Nouă ne-au tras-o, dacă-mi permiteți. Și fac asta de 20 și ceva de ani. Nu vom avea mai multe locuri de muncă, nu vom ajunge să ne plătim datoriile enorme pe care le-am făcut ca țară, moneda noastră va fi în continuare vai de ea, iar economia, cât a mai rămas, se va duce naibii. Pentru că niciunul dintre scelerații care țin destinele noastre în mâini nu dorește să fie mai bine pentru țara lui. Sunt lași, sunt corupți, sunt niște gunoaie.

Rezultatul alegerilor este trist. Nu pentru că un partid a ieșit câștigător. Pentru că aș accepta să ne conducă ORICINE, dacă aș știi că plănuiesc să scoată țara din mizerie. Dar nu este cazul. Se fac înțelegeri, se pregătesc deja noi contracte grase pentru „amici”, se va continua furtul obișnuit, vom fi în continuare asmuțiți unii împotriva altora. De luni bune nu aud să existe vreun plan ECONOMIC pus la punct. Suntem bombardați cu invective, cu scandaluri, cu mizerii. Acum, când oricum suntem incredibil de adânc în noroi, aleșii noștri au de planificat vendette. Pentru că, în mintea lor de dobitoci siniștri, doar asta contează. Milioanele de oameni care DEPIND de vorbele și faptele lor nu sunt importanți, acum e vremea să și-o tragă. Și din păcate … tot noi suntem în partea greșită a știți voi ce …