3 motive pentru care BlogMoney este (inca) o pierdere de timp

A scris un om de al meu pe invatam.net despre acest sistem, de m-a făcut curioasă. Asta înainte ca alţii să înceapă să le aducă osanale, după ce au câştigat 20 de lei sau doar pentru şansa de a face un leu pe linkul afiliat. Am setat contul în 2 septembrie şi l-am testat de aproape 3 luni. Sunt momentan NEMULŢUMITĂ de proiect, deşi ideea în sine este excelentă. Pentru cei familiarizaţi cu ReviewMe sau alte situri similare, nu este o noutate în blogging, dar în România chiar ar avea o utilitate serioasă, mai ales că piaţa noastră de advertising e sinistru de mică.

Ce se întâmplă în BlogMoney?

Eu, bloggerul, îmi fac un cont acolo. Setez link către blog şi stabilesc cam care este preţul la care sunt dispusă a scrie advertoriale. Periodic vin noi campanii în sistem. Văd ce “task” am de îndeplinit, dau preţul şi aştept. Clientul poate cere o “tocmeală” iar eu pot să-i arăt uşa sau să fac campania pe banii pe care mi-i oferă. După ce faci un ban grămadă, poţi scoate banii. La început se putea doar prin bancă şi doar peste 200 de lei, după alte articole critice, s-a trecut şi la PayPal cu un “payout” mult mai mic. Excelent lucrat la faza asta.

Şi totuşi momentan sistemul scârţâie încă urât de tot. Iată cele 3 motive principale pentru care BlogMoney este încă departe de un succes meritat:

1. Sistemul de puncte.

Când te înscrii, ai 30 de puncte. La fiecare campanie pierzi 3 puncte. Dacă ea expiră, îţi revin. Dacă nu, trebuie să cumperi altele. 1 leu per punct. Iată cum am “scăpat” eu de puncte până acum

Ne uităm de jos în sus, şi vedem deja nişte probleme cu punctele astea

• o înscriere “costă” 3 puncte. Deci, când vei cumpăra punctele, 3 lei. Să mă ierte cine doreşte, dar 1 dolar înscriere nu plătesc nici pe Elance, unde fac freelancing. Şi acolo, când iei un proiect,  nu primeşti 15 lei, cât sunt dispuşi MAJORITATEA advertiserilor BlogMoney să plătească. Câte campanii am avut din toate? NICIUNA!
• campaniile sunt FOARTE RARE. În septembrie am avut 3, în octombrie 4, în noiembrie 5. Probabil mă abţin până pe anul viitor, poate ajungem la 15 pe lună.

Din punctul meu de vedere, ideea în sine cu punctele astea este rea. În majoritatea sistemelor de advertising NU PLĂTEŞTI nimic ca şi publisher. Publisher e ăla de pune reclama pe site, advertiser e ăla de plăteşte reclama. Să nu ne încurcăm în termeni. Sistemele celelalte fac bani din COMISIOANE, nu forţându-te să cumperi puncte, pentru a intra în campanie. Mai ales când, rezultatele sunt foarte proaste pentru un publisher serios. Consider că nu am cel mai tâmpit blog şi că un advertorial aici înseamnă ceva pentru advertiser. Cu toate acestea, rata mea de eşec este de 100%. Mai am cică 9 puncte, după care ar trebui să plătesc. Sigur că da.

2. Bloguri de 2 lei kilul

Iată ce se vede pe lista de bloage pe “bani online”. Că tot românul e specialist în făcut bani pe net, deci avem şi una dintre cele mai pline categorii acolo:

Ce observăm din minunatul tabel?

Că din 40 de bloguri nemaipomenite despre făcut bani pe net, doar 6 au domeniul lor. Restul, deşi sunt atât de plini de “succesuri”, nu pot plăti un .info măcar de 3 dolari sau 1 dolar pe lună hosting. Aruncaţi o privire pe lista să vedeţi ce adrese de mare angajament au unele: ady-ar, brb-offline, axxy007, biştaripenet etc. Nu-i aşa că transmit încredere şi profesionalism?

De ce sunt publisheri care ar vinde-o şi pe mama pe 10 lei? Pentru că majoritatea sunt nişte pierde-vară pe blogspot cu asemenea nume incredibile.

Offtopic: şi totuşi ce naiba am eu cu blogurile pe blogspot?

Înţeleg ideea de bază “vrea să mă joc puţin, să văd ce şi cum”. Pentru a te juca nu e neapărat necesar să dai bani pe domeniu şi hosting, aşa că un blog pe blogspot sau wordpress.com e o idee bună. Miroşi zona, scrii ceva, dai cu nasul de comentatori, trafic etc. Testezi nişte abilităţi, realizezi dacă este sau nu pentru tine. După care, pui osul pe un domeniu şi un pic de hosting şi intrii în lumea oamenilor “normali”.

Deci teoretic nu am nimic cu oamenii care nu se aruncă la plăţi, mai ales că nu vor să facă bani sau să se dezvolte prea tare. O citesc cu drag pe fata asta, pe care a descoperit-o al meu “soare”. Nu vrea să fie de fapt bloggeriţă nuş cât de ţeapănă, nu are reclame, are doar un loc de scos dracii din ea. Şi e pe wordpress.com.

Am însă o treabă cu “afaceriştii online” de stau pe blogspot. De ce acolo? Pentru că wordpress.com nu permit reclame şi ei sunt în domeniu să facă bani, în caz că n-aţi înţeles. 99.9% din blogurile de pe blogspot sunt pline ochi de reclame de toate felurile, pentru că poate pică de o îngheţată. Google Adsense nu fac nimic să descurajeze asta şi sunt unul dintre puţinii brokeri care permit asemenea situri. Cuget că, fără milioanele de sploguri de pe blogspot, ar cădea în bot tot sistemul lor de publicitate. Sau, dacă tot îs din aceeaşi familie, blogspot şi sistemul de publicitate tre’ să aibă un mariaj plăcut.

Majoritatea sistemelor SERIOASE (adsense NU este serios, cel puţin în ultimii 3 ani) nu permit decât bloguri pe domeniu şi hosting-ul lor. Mi s-ar părea deci noemal ca şi pe BlogMoney să existe un sistem din ăsta riguros. E anormal să ai mii de bloguri în sistem, un procent uriaş de bloguri de 2 bani, în timp ce marile bloguri nu prea se regăsesc în listă. Ideea nu este să aduni pleava blogosferei, toţi spammerii şi postatorii de clipuri funny, ci să atragi bloguri de conţinut, ce vor aduce valoare campaniilor.

Nu sunt din astea în România? Hai să fim serioşi, că la orice oră scot o listă de 100 de bloguri ce merită urmărite.

3. Advertiseri de mare angajament

Licitez la o campanie. Există un sistem pe BlogMoney, ce “aproximează” cam ce valoare ar trebui să ai pe articol. Culmea, cam nimereşte preţul ultimelor mele advertoriale. Pe descrierea blogului e setat un anumit preţ, la licitaţie vin cu el sau poate puţin mai jos. Şi primesc de la majoritatea clienţilor “tocmeală” de să leşin. Mi se ofereau 10 lei, 15 lei sau 20 de lei pe articol. Are you f… kidding me?

Şi până la urmă e foarte posibil să nu fie chiar vina advertiserului. El vede ce colecţie de situri de 2 lei e acolo, ce preţuri au majoritatea (10 lei, max 30) şi se miră dacă îi cere unul de câteva ori mai mult. Nu contează ce trafic are, ce vîrstă, ce conţinut. El crede în mintea lui că 200 de articole de 10 lei îs mai bune decât mai puţine, mai scumpe, dar pe nişte bloguri serioase, cu trafic decent şi comunitate. Pentru advertiser e ca mersul la piaţă. Mai bine nişte cartofi mai noduroşi, că-s mai ieftin la kil.

Ce se întâmplă?

Sistemul este plin de bloguri slabe, de proastă calitate. Dar e PLIN. Directorul arată stufos, mai sunt clienţi care şi cumpără advertoriale pe 10 lei bucata şi teoretic lumea e mulţumită. Practic clienţii aruncă banii pe fereastră pe situri ce poate mâine vor dispărea, cu un trafic minimal, unii bloggeri se bucură că au câştigat 20 de lei luna respectivă şi în rest nimic nu se schimbă.

Un singur blogger MARE poate ridica sistemul enorm. O mână de bloggeri cu un trafic decent, care găsesc prin asta o metodă OK de a face bani, pot pune BlogMoney pe hartă. Ar atrage advertiseri serioşi, bloggeri activi şi cu conţinut de calitate. Un sistem de advertising trebuie să atragă CALITATE, nu doar cantitate. Absolut orice agenţie serioasă este super strictă când vine vorba de calitate. Am prins un prim contract pe agenţie după doi ani jumate de blogging. După vreo 700 de articole şi aproape 10 mii de comentarii (pe vremea aia). Nu am deschis un cont pe blogspot şi gata, au căzut campaniile din cer.

Şi acum ce facem?

Departe de mine gândul de a lovi gratuit intr-un proiect. Aşa cum am precizat, sistemul este interesant şi mi-ar plăcea să funcţioneze. Pentru asta, iată, am şi nişte soluţii:

• puncte mai puţine pentru licitare sau preţuri mult mai mici. Gen 10 bani pe punct, nu 1 leu. Sau chiar scoaterea lor şi intrarea pe un sistem de comisioane.
• setări de preţ MINIMAL. Ar trebui ca o campanie să nu poată fi setată la mai puţin de 30 de lei de pildă. Sau ceva similar.
• aprobarea doar de bloguri pe domeniu, cu o anumită vârstă, PR şi trafic – un sistem de publicitate ce doreşte să aibă succes, nu poate accepta chiar orice bloguri acolo. Există sute de bloguri excelente pe .ro, care nu apar acolo, pentru că nu merită să intre într-o asemenea companie. Un blog mai vechi, cu un anumit trafic şi domeniu este un proiect în care s-a investit timp şi muncă, un proiect ce adună deja o anumită comunitate. O campanie acolo are şanse mult mai serioase să atragă şi să aibă succes.
• o promovare turbată în ceea ce priveşte atragerea de advertiseri. Nimeni nu spune că munca de agenţie e uşoară, aşa că e destul de mult efort de depus. Este însă nevoie de advertiseri puternici şi MULŢI. Până acum majoritatea eforturilor de promovare online de care am dat a fost din partea publisherilor. E bine să ai o căruţă de bloguri (de preferat de calitate), dar degeaba ai 1000 de bloguri, când poţi da 5 campanii pe lună. Şi alea cu cântec.
• educarea advertiserilor în ceea ce priveşte preţul de campanie şi anumite setări ce să nu permită tocmirea la preţuri penibile. Dacă blogul meu este setat pe un minim de 200 de lei de pildă pe articol, este anormal să vină un advertiser să se tocmească la 15 lei. Aşa cum au făcut deja câţiva. Să fim serioşi, pierd vremea cu asemenea indivizi, pentru că oricum nu vor înţelege diferenţa dintre un blog ce face publicitate pe 15 lei şi unul care face pe un preţ mai mare. Cu toate că advertiserul este atât de bătut în cap, sistemul îi permite să vină la sub 10% din preţ. Culmea, eu pierd 3 puncte, pentru că nu am acceptat o asemenea ocazie unică.

Îmi place în general cum arată situl, cum este zona publisherului. Poate ar fi bine de pus date suplimentare la bloguri: descriere, trafic, PR, vechime. Asta la secţiunea de director. Clienţii ar avea de ales dintr-o selecţie bună de bloguri (ziceam că scăpam de bloguri proaste şi aducem oameni serioşi în sistem), ar avea detalii mai serioase, să înţeleagă de ce există anumite diferenţe de preţ, iar campaniile lor ar intra pe situri puternice şi ar avea un succes mai mare.

PS: acest articol nu este pe principiul “strugurii nu-s chiar dulci”. Nu mă deranjează că bloguri foarte mici fac bani pe BlogMoney. Dacă 30 de lei pe lună este un câştig nemaipomenit, să fie sănătoşi. Sistemul în sine este o idee BUNĂ, care mai are nevoie de mici ajustări. Dacă e cineva interesat să încerce nişte chestii, bine, dacă nu, eu tot îmi fac “norma” de bani şi fără BM. Mi-ar plăcea să crească însă, e în interesul tuturor.