Ieri s-a produs inevitabilul .. aşteptat de zile bune. Fratele bunicii mele s-a stins. A trăit 91 de ani, a murit pur şi simplu de bătrâneţe. Nu a ştiut ce înseamnă boala, în afara unui reumatism ce-l mai stresa, nu şi-a frânt mintea cu probleme existenţiale, şi-a dus viaţa în linişte în sătucul natal din zona Sibiului.
Cu seninătatea omului simplu, ce consideră cartea ca fiind ceva deosebit, dar oricum nimic chiar atât de important, mai ales pentru un om al muntelui. Pentru el conta să poată munci, să aibă o muiere gospodină şi cam atât. A fost însurat cu o femeie din sat, dar a murit acum vreo 15 ani şi ceva cred. Are copii, nepot şi o căsuţă de lemn în capătul satului, lângă “şupot”, cum numesc ei izvorul ce te taie la dinţi din zonă. OK, avea, că acum a scăpat de toate.
A fost un ţăran fără ghilimele, un om muncitor şi aspru. Iubitor de mâncare bună şi eventual un păhărel de ceva tare să curgă mai bine. Nu a fost “beţiv”, dar nu a refuzat o ţuică sau o bere şi s-a bucurat de micile “delicatese” chiar aproape de ziua morţii.
Nu suntem trişti, pentru că a avut o viaţă lungă şi frumoasă. Glumeam cu bunică-mea chiar acum câteva săptămâni, că, la cât era moşul de falnic, ne îngropa pe toţi. N-a mai apucat săracul, se pare că totuşi bătrâneţea e chestie serioasă şi nimeni nu scapă viu din ea. Sper ca şi noi să avem parte de o viaţă lungă şi cu sănătate, pentru ca, atunci când ne va veni vremea, cei din urma noastră să dorească să trăiască aşa cum am trăit noi.
Tetea Marc, odihneşte-te în pace!
Dave Matthews dixit.
Condoleanțe.
Am o bunică din partea mamei croită cam pe același calapod. Soră medicală, a crescut cu 7 frați și surori și la 92 de ani câți are acum n-o chinuie nimic mai mult decât faptul că nu mai poate munci. Și tot sper s-o mai ducă ceva vreme.
Condoleante, draga mea. Atunci cand oamenii mor la varste asa inainte, moartea lor nu mai este atat de tragica si atat de infricosatoare. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace.
Fie-i tarana usoara! Macar sa apucam si noi 90 de ani, sa apucam sa ne uitam in spate si sa vedem ca am lasat cu adevarat ceva in urma.
Condoloeante,
Si iti doresc si tie sa ajungi la acele batranete, si de ce nu, tuturor (practic e cam imposibil, dar nah). Mie mi-ar fi de ajuns vreo 70 de ani 🙂
Condoleante,Ramona. Lucrul cel mai bun e ca a trait atatia ani si a trait frumos, asa ca puteti privi cu tristete,dar cu seninatate, faptul ca s-a stins. Dumnezeu sa il odihneasca !
Condoleante. Este clar ca si tu vei trai mult. Sa fie ani buni si fericiti cei care vor veni.
Condoleanțe!
91 de ani e o vârstă frumoasă, lungă viață și se pare că liniștită și frumoasă. Parcă așa aș vrea să fie și viața mea. 😀
Condoleante.
Am si eu un strabunic in viata, care se apropie de 100 de ani. Are si acum un glonte in tibia dreapta (din al doilea razboi mondial), dar inca se tine tare.
sa-i fie tarana usoara! Exact asa ma simteam si eu acum un an si ceva cand s-a stins bunica mea. Isi traise viata cum multi dintre noi nu vom reusi probabil si a fost o femeie destoinica pana in ultima clipa. Astea exemple de urmat.
Condoleante! Dumnezeu sa-l odihneasca!
Oare noi vom mai apuca sa mancam cateva pensii?
Multumesc tuturor. 😉
Of … ce frumos si senin ai scris despre moarte:) Fara jale si smiorcaiala. Sa ii fie tarana usoara. Iar tu sa revii la fel de pozitiva:)
Condoleante. Daca se plicitiseste pe acolo, poate sa o caute pe strabunica mea – a plecat sa asculte Concertul Ingerilor anul trecut, la 106 primaveri.
p.s. Cred ca acum e la Recitalul de Poezii tinut de Adrian Paunescu
condoleante! Dumnezeu sa-l ierte!
Condoleante…si e de admirat..eu nu stiu daca apuc 50.
Imi pare pentru piederea ta dar uta-te la partea buna a lucrurilor, oare cati dintre noi vom ajunge la aceasta varsta?