„În România reușești în afaceri doar dacă ai bani, pile sau faci tot felul de compromisuri.”
Am auzi fraza aceasta, sub o formă sau alta, de sute de ori deja. De câte ori vorbesc despre antreprenoriat, mi se spune că este imposibil pentru un om cinstit să reușească în România. Dacă ești femeie, trebuie să te folosești de „farmecele” tale, dacă nu ai posibilitatea aceasta, trebuie să furi, să ai pile sau un munte de bani.
M-am bucurat să am ocazia de a-i cunoaște pe Nina și Florin, ei mi-au întărit ideea că EXISTĂ oameni care au pus afaceri serioase pe picioare, prin munca cinstita , daruire , perseverenta fără compromisuri.
Le-a fost ușor? Cu siguranță că nu.
Dar asta vom afla chiar de la ei.
„Nu știu cum să-ți spun, dar noi chiar am pornit de jos. Foarte de jos.”
Nina mă privește ușor rușinată. Nu este sigură dacă-și dorește ca în povestea lor să scriu chiar cât de greu le-a fost la început. Poate că nu le va plăcea cititorilor ..
O asigur că un asemenea început nu poate decât să facă bine poveștii lor. Pentru că majoritatea celor care se gândesc să înceapă „ceva” sunt în situația lor. Fără economii uriașe, fără relații puternice, singuri și temători.
În 2000 erau șomeri. Doi ingineri chimiști rămași pe drumuri, la fel ca mulți alții, după ce fabricile în care au lucrat s-au vândut pe bucăți. Aveau 2 copii de crescut și nicio perspectivă profesională, atunci s-au hotarit sa plece pe propriul drum, infiintind firma ROGVAIV
Florin intervine în discuția cu soția lui și-mi povestește că a avut câteva startup-uri care au eșuat. A făcut mobilă de metal și sticlă (plus gravat), a încercat cu o tonetă de hotdog în Piața Flavia, cretă, uleiuri pentru pielărie, rigips.
„Din fiecare eșec am învățat ceva” îmi spune, la fel de îndârjit ca la începuturi.
Zâmbesc amar, gândindu-mă ce tărie de caracter trebuie să ai să treci peste atâtea eșecuri și să fii convins că va fi și bine.
Cum au inceput ?
„Am preparat rețeta de detergent de vase în balcon.”
Până la urmă, sătui de atâtea afaceri „exotice”, Florin și Nina decid să revină la ce știu foarte bine: chimie. Și să pregătească o rețetă nouă pentru detergent de vase.
Cum situația lor financiară nu era deloc bună, mai ales după eșecurile anterioare, au decis să folosească mostre primite de la diverși producători de „chimicale” și balconul personal. După un scurt instructaj aplicat copiilor – să nu bea NIMIC din recipienții de acolo, au petrecut 2-3 luni studiind cărți de specialitate și rafinând o rețetă.
Au produs 5 litri de detergent de vase, l-au vândut la un restaurant și au realizat că ACEASTA este afacerea vieții lor.
Cum s-au descurcat mai departe?
„Veniți și dvs. cu un recipient mai mare de 5 litri”
Primele tranșe de detergent le-au realizat complet din mostre. Nu aveau bani de cumpărat materiale, așa că s-au folosit de această oportunitate. Imediat ce au vândut detergent, au putut să contacteze furnizorii pentru a-și cumpăra materialele necesare.
Pentru că încă nu aveau mulți bani de investit, mergeau să cumpere câte puțin, ceea ce deranja furnizorii obișnuiți să vândă sute de litri de substanțe, nu câte 5 litri sau 20.
S-a stabilit un plan de plăți avantajos pentru ambele părți, iar cei doi chimiști au început să caute și mai mulți clienți (nu doar restaurante).
„Tocmai am vândut ce nu avem”
Nina este omul de vânzări în familie, ea caută clienții, ea promovează și vinde.
Imediat ce și-au dat seama că au un produs bun, care se vinde ca pâine caldă, Nina a contactat un liceu din oraș pentru a le propune detergentul lor. Dar directorul școlii nu dorea să cumpere doar produsul în cauză și nici să aibă 10 furnizori pentru tot ce le este necesar.
Pentru că școala avea nevoie și de alte produse (cretă și detartrant), directorul a cerut toate produsele sau va fi nevoit să caute un furnizor care poate aduce tot ce-i este necesar.
„Îți dai seama că am semnat contractul și I-am spus lui Florin că trebuie să facem încă două produse noi pe care nu le aveam” – îmi spune Nina zâmbind.
Au luat un produs similar, i-au studiat ingredientele și au pregătit propria lor rețetă. Școala respectivă și-a primit marfa comandată, exact după cum s-a stabilit în contract.
„Am lucrat 3 ani singuri.”
Vânzările mergeau tot mai bine, dar cei doi chimiști încă nu erau dispuși să mărească echipa. Au închiriat un sediu mic și friguros, au achizitionat citeva utilaje și au continuat cercetarea și producția.
Chiar dacă afacerea mergea tot mai bine, erau conștienți că aveau nevoie de un spatiu care sa corespunda standardelor ISO , un spatiu al lor .
Nina si Florin au ținut din frâu atât costurile afacerii, cât și propriul lor nivel de trai.
Într-o societate în care oamenii sunt obișnuiți să-și cheltuiască banii imediat ce încep să aibă o afacere „pe plus”, Nina a menținut un standard de viață modest, explicându-le celor doi adolescenți din familie că anii aceștia sunt importanți pentru întreaga lor viață.
Au economisit la sânge fiecare leu pe care l-a produs afacerea lor, pregătindu-se pentru momentul în care firma lor va putea să se dezvolte mai departe, fără niciun risc.
În 2007 Rogvaiv a trecut de la stadiul de firmă de apartament la cel de producător serios de detergenți
Abia după ce succesul nu mai părea doar temporar, familia Fulga a investit economiile într-un teren în Ghiroda – Timisoara , si cu ajutorul unui credit de la banca și-au construit fabrica și laboratorul, au început angajările și au achiziționat o flotă de masini de transport care să deservească toți clienții firmei.
De la un produs, firma are acum 22 de produse de curatenie proprii (detergent de vase, sapun lichid, solutie de geam, detergent de pardosele, sapun dezinfectant etc) . Pentru ca au dat dovada de seriozitate si produse de calitate multi clienti cu care au pornit sunt si acum alaturi de ei : Codrina, Femadar, Scalini, Agil , Arimpex , Luna Si Bec , Prospero etc.
2015 – de la business to business la business to consumer
In 2015 firma a investit intr-un brand propriu denumit ACTIV si un magazine online astfel incat produsele sa ajunga si in casele d-voastra direct de la producator , fara adaosuri comerciale si taxe de raft .
Brand-ul ACTIV este acum disponibil , comandati produsele online pe www.detergenti-casnici.ro si primiti acasă produsele fără taxe suplimentare, doar cu un preț modic de transport.
Produse 100% românești, fabricate „loco”, după cele mai înalte standarde în domeniu, avizate de Ministerul Sănătății.
Visul lui Florin este ca pe situl lor oamenii să-și facă un fel de „abonament”, iar ei le vor livra produsele de curățenie la data stabilită (din 2 în 2 luni sau după cum are clientul nevoie). Așa scapă și clientul de eternul stres al cumpărăturilor, primește pachetul acasă, iar prețul produselor „bate” orice este la raft.
„Vrem să promovăm produsele românești”
Nina și Florin, la fel ca mii de alți români, au trecut prin trauma pierderii locului de muncă, din cauză că fabricile care i-au angajat anterior au fost vândute pe 2 lei. Acesta este și motivul pentru care fabrică produse 100% românești, de calitate și la un pret bun. Pentru a demonstra că și la noi se pot realiza mărfuri de calitate, fără să cumpărăm doar ce importăm.
Este probabil una dintre marile lor dorințe: să promoveze ideea de produs românesc și să ofere o alternativă la ce se poate cumpăra sub alte denumiri, sa fim producatori, nu doar consumatori, sa crestem numarul locurilor de munca in Romania nu doar sa existam ca piata de desfacere
Cei doi sunt un exemplu clar de oameni care au știut să-și găsească o cale în viață. Sunt mii de zile de muncă acerbă, sunt lacrimi și disperare, sunt degete înghețate de frig, sunt speranțe că mâine va fi mai bine.
Mi-a făcut o mare plăcere să-i cunosc și sper că povestea lor va inspira și alți români să încerce un drum similar.
Inspirationala povestea lor. M-am uitat pe site – vad ca vand si produse de uz zilnic, in casa. Le-ai incercat?
Ma bucur ca promovezi produse romanesti!!
Si eu am in jur multi care in spatele fricii si lipsei curajului acuza sistemul sau scot invidia la pachet. Pana la urma, reusita implica un prim pas, si vad ca ei au facut multi primi pasi.
Abia au pornit lansarea ‘oficiala’ sa zic asa, sigur incerc si eu. Am ajuns in ultima perioada la concluzia ca firma conteaza destul de putin in multe cazuri asa ca is mai deschisa la nou, sa zic asa. Si au fost destule ocazii cand nu m-am inselat deloc.
Au avut o promotie, nu stiu daca mai e valabila, 2 produse gratis de test.
Am incercat degresantul – care face minuni (am testat pe cuptorul unui aragaz mai vechi ) si solutia de parchet cu agave – nu lasa urme, miroase foarte bine si am observat ca este antistatic.
In curand o sa iau si alte produse, mie imi par chiar bune, iar pretul este foarte bun, comparativ cu alte produse asemanatoare pe care le gasim in hypermarketuri (cred ca 50% din pret este “numele” + comisioanele hypermarketurilor)
Frumoasa chestie, produse cu pret excelent, ambalate frumos. Voi incerca si eu sa vad ce calitate au. Anyway, ar face bine s-o puna si de-un sampon auto cu ceara 😉 Cosmeticele auto chiar merita..
Le putem propune. Nu cred ca ar refuza sa dezvolte o reteta si pentru acest produs, daca vad ca este cerere.
Vad ca sunt multe produse si au preturi destul de bune! O sa iau si eu cateva mai ales ca vad ca au si promotie acuma!
Hmmm…Brand romanesc! Bravo ! Eu sustin producatorii autohtoni. Asa putem sa inaintam
Da, este o promotie chiar acum. Sa ne spui ce parere ai despre produse dupa ce le testezi 🙂
o idee foarte frumoasa sa scriem periodic despre producatorii autohtoni!
In Romania ai sanse cu afacerea doar daca esti perseverent, rezisti tuturor piedicilor, ai vointa la inceput si stii cum sa te promovezi. Spre exemplu, daca vrei sa-ti faci un local sau o terasa, te asiguri ca locul este impecabil, clientii sunt serviti cum trebuie si intotdeauna e voie buna, atmosfera este placuta, preturile sunt convenabile si plasezi cateva reduceri sau oferte la inceput. Eventual, daca nu esti suficient de dezvoltat si nu-ti permiti, poti incepe afacerea fara angajati si poti lucra singur pana cand te stabilizezi.
La noi este foarte greu sa faci afaceri, toti iti pun bete in roate, de la Finante pana la ultima institutie a statului, toti vor ceva de la tine.
Acum 15 ani cand au inceput ei, da erau someri dar uita sa metioneze ca atunci cand erau trimisi in somaj primeau plati compensatorii ( salariul lunar x24 ) si ajutor de somaj. E drept multi si-au baut banii dar putini au inceput mici afaceri.
Multi sunt care stau pe margine si iti spun ei ce ai nevoie sa faci afaceri in romania. Stati linistiti ca peste tot e la fel, ca sunt tari in care multe se pot rezolva online si nu mai trebuie sa stai pe la cozi, au si ei functionarii lor tampiti si batuti in cap .
din pacate f. putini au primit plati compensatorii. In provincie directoras a facut cum i-a taiat capul…
De aceea ii admir.
‘orice directoras’ (am mancat un cuvant)
Din ce mi-au spus, nu au primit plati compensatorii, s-au dat oamenii afara pe grupuri, incat sa nu intre sub incidenta acestei legi. Si daca primeau platile in cauza, tot era o poveste buna, sunt multi care au primit ‘jde salarii si au baut banii. Sau si-au cumparat plasme 😀
Toate povestile astea de succes sunt cusute cu ata alba, doi someri cu 2 copii, au câteva startup-uri care au eșuat. Am pornit si eu 3 afaceri, cu 2 din ele am dat de pamant si a treia a reusit. Am imprumutat bani de la prieteni, rude. Normal ca am invatat din esecuri.
Daca ma uit la firma care trebuie la miniterul finantelor in ultimii 5 ani au avut 3-4 angajati, acum ma intreb cat de romanesti sunt aceste produse ? sunt doar ambalate in ro ? Ori sunt facute in Romania , dar muncitorii de acolo de ce nu sunt raportati la finante ?
E o firma mica de familie. Daca au lucrat cativa ani in doi, zic ca 3-4 angajati e deja mult peste. Si noi suntem 2 pe firma, fiecare cu specialitatea lui. E o firma mica, o fabrica de familie. Din ce spun ei, nu concureaza cu Procter&Gamble si nu-si doresc o companie mai mare (la fel ca si noi, ca prea multe acareturi ne-ar lua din usurinta de a calatori cand dorim noi).
am vecini in situatia asta. Au tras pe rand, au muncit ziua in joburi sezoniere (baby sitter, ajutor la firma altuia, calcat rufe etc) si seara isi bateau capul pt afacerea sa o puna pe picioare; au muncit sambete si duminici cand cei ca mine mergeam la picnic; au muncit practic 40-50 ore saptamanal la un job pt intretinerea casei si inca 20-30 pentru a construi o afacere. Ii admir pentru forta si perseverenta.
Daca vor introduce si produse auto, pot sa-i ajut si eu cu un banner pe http://www.dezmembrariauto.biz (cred ca firmele romanesti merita sprijinite, destul ne “sprijina” guvernantii nostri sa dam faliment 🙂 )