Freelancing: De ce te temi cel mai mult?

Anul acesta se împlinesc 7 ani de când lucrez „de acasă”.

Teoretic am început să accept job-uri de web design de prin 2004, în 2007 îmi constituiam și SRL-ul, dar serios am luat totul din 2009, când m-am trezit fără serviciu și cu vreo 2000 de lei pe luna „gaură” (leasing, taxe firmă, contabilă). În suma aia minunată nu se mai punea problema să și mănânc, că vorba aia, am de unde să slăbesc.

A trecut deja un deceniu decât sunt freelancer sau 7 ani de când chiar numai așa îmi câștig existența.

Merge treaba?

Dacă nu m-am angajat încă, probabil că da.

Am discutat în ultimii ani cu zeci de oameni (pe blog sau în viața reală) și majoritatea au admirat un asemenea stil de viață, dar au formulat și câteva temeri personale în ceea ce privește munca de freelancing.

Astăzi mi-ar plăcea să menționez câteva dintre cele mai des exprimate și să vă invit să dați din casă, listând ce temeri aveți voi:

Nu voi câștiga suficient

Cred că e cea mai mare problemă. Până la urmă totul se reduce la bani.

Dacă nu am reuși să ne acoperim suficient de bine nevoile financiare, e clar că și eu și soțul ne-am angaja în secunda a doua. Este deci o temere întemeiată: dacă nu câștigi suficient, nu vei avea un viitor in acest domeniu.

Există freelanceri ce nu se mai pot angaja, pentru că nimeni nu e dispus să le dea atâția bani, oricare ar fi specialitatea lor, există unii care se descurcă OK și alții care nu au reușit nimic.

Poți face foamea sau poți câștiga câteva salarii într-o lună. Depinde de specializarea aleasă, de cât ești de bun și mai ales cât de bine știi să te vinzi.

Oricum, concluzia mea este că, dacă știi ce faci, poți avea un trai liniștit muncind de acasă.

Voi munci toată ziua

În primele luni de freelancing am muncit 14-16 ore pe zi. Aveam încă prețuri foarte mici (eram disperată să câștig chiar și niște dolari), așa că trebuia să muncesc enorm să-mi plătesc datoriile și să mai mănânc ceva.

Am reușit apoi să-mi pun la punct profilul pe Elance și să prind proiecte mai bune, deci mai puține ore lucrate pe mai mulți bani.

Apoi am prins un contract ce s-a întins pe 3 ani. Plata la oră, lucram 8 ore pe zi.

Acum nu am de unde să scot 8 ore de muncă, pentru că am copil și vreau să o cresc eu, nu bona sau bunica. Deci poate prind 2 ore de muncă pe zi, dar sunt obligată să fiu foarte productivă și să mă vând chiar mai bine.

Este foarte dificil să muncești noaptea, după ce ai alergat o zi întreagă după o puștoaică de 2 ani, dar se poate.

Ideea este că trebuie de la început să mergi pe o strategie diferită de ce ai crede: secretul nu e să muncești ca prostul, până pici în nas, ci să fii productiv, să muncești mai puțin, dar pe bani buni.

Aunci chiar merită să fii freelancer: câștigi decent și ai timp pentru familie sau pentru tine (depinde de priorități).

Voi greși, iar clienții vor fi turbați

Da, vei face și prostii.

Și te vor ierta clienții, dacă vei recunoaște greșeala și îți vei cere scuze. Frumos și sincer.

Vei găsi apoi soluții să plătești pagubele (dacă ai cauzat așa ceva), să repari ce se poate repara, să le oferi în continuare un serviciu de calitate.

Oamenii greșesc. Clienții tăi sunt oameni, nu roboți, și nu au pretenția că lucrează cu vreo mașină.

Majoritatea se liniștesc, când le ceri scuze. E normal, ai greșit, sunt supărați, doresc să înțelegi că i-ai afectat. Și acel „îmi pare rău, cum mă pot revanșa?” face minuni și poate repara o relație aproape compromisă.

Nu-ți minți clienții! Niciodată.

E ușor să inventezi povești, dar nu știi când iese adevărul la iveală și te-ai ars.

Fii sincer: ai greșit x sau y, nu ai terminat la timp pentru că …, ai avut x problemă. Una este să faci o greșeală și alta este să-ți iei clienții de fraieri și să-i minți.

Am nevoie de mulți bani să încep

Avantajul cu munca de acasă este că nu prea te costă, mai mult, ai șanse să faci economii substanțiale: mănânci ce gătești, nu folosești mașina zilnic, nu te îmbraci „office” etc.

Nu e chiar gratis, sunt mici costuri, dar nici nu ai de dat o avere.

Ideal este să începi să economisești niște bani cu vreo câteva luni înainte, să ai un mic capital: pentru hosting, domeniu, web site (ai nevoie de propriul tău portofoliu, dacă vrei să faci ceva în domeniu), taxe etc.

Eu aveam datorii, când am început, și tot m-am descurcat. Nu mi-a fost ușor, dar se poate.

Voi avea parte de clienți răi

Farmecul vieții de freelancer este că TU alegi cu cine muncești, deci șansele să găsești clienți incomozi sunt cam mici.

Da, vei avea parte și de câte unul, că așa se mai întâmplă. Dar, dacă relația devine chiar complet incomodă, poți alege să închei contractul.

Oricum, în timp, vei începe să „simți” ce clienți ar putea să facă probleme și să îi eviți. Vorbim aici despre cei care au o atitudine greșită, despre cei care încearcă să te „facă”, discutăm mai departe:

Voi fi fraierit

Da, se mai întâmplă să faci muncă patriotică – termini proiectul și clientul „uită” să plătescă. Am în acest moment două amice blogosferice care m-au ars fiecare de câte o sută de euro (una pe un împrumut, când era la ananghie, alta pe o factură). Discuția e veche, de vreo 2 ani. Probabil că pun sare pe banii ăia, că așa se întâmplă cu unii prieteni online.

La faza asta ai o soluție foarte simplă: banii înainte.

Există niște avantaje clare:

  • clientul nu pleacă din contract că i s-a năzărit – odată ce plătește un serviciu, are, clar, și pretenția să-l primească.
  • te ajută să-ți stabilești prioritățile – un client care a plătit are prioritate în fața unuia cu care discuți doar.
  • nu faci muncă de pomană – fiecare pas este plătit în avans.

Niciun client cu care am colaborat nu a avut vreo problemă cu a plăti pe tranșe în avans, când mi-am luat-o, m-am bazat pe cuvântul omului, care am văzut cât valorează.

Voi sta cuc toată ziua

Eu pe asta nu o mai înțeleg: deci ai 100% control asupra timpului tău, maximă flexibilitate de program și tot ți-e teamă că vei fi singur?

Prietenii de la job sunt în general acolo doar că ești în jobul respectiv (în afară de mici excepții). Da, ai impresia că sunteți amici pe viață. Nu e cazul.

Am lucrat 10 ani în radio și am avut mulți colegi. Eram și prieteni pe atunci.

Oameni super-OK cu toții, chiar am avut mereu parte de colegi și șefi deosebiți.

Ghici cu câți sunt încă în legătură acum (pe sistemul ne vedem măcar lunar)?

Aha .. cu niciunul.

Nu pentru că ne-am supărat, nu pentru că s-au schimbat în rău. Pur și simplu ne-a dus viața pe alte căi.

Unii au emigrat, unii avem copii, altora le-au crescut copiii de nu-i recunoști. Unii sunt bunici.

Noroc cu Facebook-ul, că ne mai vedem și poate schimbăm două vorbe.

Cam asta e cu prietenii de la muncă, în general, dacă nu mai lucrezi cu ei, se vor rupe relațiile, pur și simplu pentru că aveți cu toții vieți personale și multe pe cap.

Dacă ești un singuratic de felul tău, freelancing-ul nu te va face mr. popularity. Dacă ești „deschis”, garantez că-ți vei face un cerc de prieteni și nu vei sta cuc acasă.


Astea ar fi câteva dintre temerile pe care viața de freelancer le provoacă unora. Tu ce ai mai adăuga? Ce te ține departe de acest stil de viață sau care a fost cea mai mare frică de care ai scăpat?


Primesc cel puțin o dată la câteva zile câte un email de la cititori interesați de freelancing, așa că am pus la cale un curs de specialitate. Se va deschide oficial pe 1 martie și voi scrie acolo cam tot ce știu după 14 ani de muncă online: cum să-ți găsești o specializare bănoasă, cum să stabilești prețuri, cum să-ți pui la punct un portofoliu, cum să fii productiv etc. Sper să răspundă la multe întrebări și să mai lanseze niște cariere de succes.

IF YOU ENJOYED, PLEASE SHARE. THANK YOU IN ADVANCE.
Ramona Jar
Ramona Jar

I'm an SEO consultant, web designer and part-time tennis coach. Wife, mother, dog and cat owner (or owned). Romanian by birth, American by choice.

Articles: 1793

13 Comments

  1. De cele mai multe ori în orice domeniu ai alege să lucrezi, orice șut în fund este un pas înainte. Deci, oricum ar fi, dacă ai calitățile necesare alături de o voință de fier, în cele din urmă o scoți la capăt.

  2. Cred ca cel mai mare inamic al meu e frica. Frica de a-mi asuma deciziile si responsabilitatile, si mai ales esecurile. Acum cand nu stiu inctotro sa o iau cer parerea sefului si plasez la el dreptul de a decide…

    • He he, saru’mana de feedback. Ma bucur ca iti place. Inca nu e gata noua tema, dar, aprox. suntem acolo. Cursul incepe la 1 martie, dar primiti voi datele intre timp. Vestea proasta este ca va fi platit, vestea buna este ca in primele saptamani va fi foarte ieftin, tocmai sa se poata bucura de el si cei care nu se scalda chiar in bani 🙂

  3. Eu cred ca primii pasi sunt cei mai grei.
    Mai ales daca nu stii in ce directie sa o apuci, nu stii cum ai putea sa lucrezi ca freelancer in domeniul in care te pricepi.Nu stii cum ti-ai putea fructifica anumite cunostinte.
    Te-ai apuca, dar nu stii cum 🙂 Nu stii unde sa apelezi daca vrei sa te promovezi, nu stii unde sa cauti ca sa iti faci un site si sa il administrezi (ma refer, sa ti-l faca cineva platit, iar tu sa il administrezi).
    Nu stii cum si unde sa cauti clienti si ce sa le spui ca oferi. Nu stii cat sa ceri la inceput si nu stii cum sa ii convingi sa te accepte pe TINE, incepatorul. Si eu (in calitate de client) daca as cauta pe cineva si as vedea ca nu are niciun review, nimic in portofoliu, etc. m-as indoi de calitatea serviciilor acelei persoane.MAI ALES sa ii dau banii inainte. Ca si aici e cu dus-intors. Daca ceri banii dupa, posibil sa nu ii vezi. Daca ceri inainte si esti nou, posibil sa nu vrea clientul.
    Da, exista putin si frica aceea de a lua totul in carca.

    Dar freelancingul este o optiune extrem de buna, demna de luat in calcul. Lucrezi de acasa cu clienti din alte tari. Nu trebuie sa te muti tocmai la Honolulu, ca sa lucrezi de acolo.
    Dar e greu inceputul. Fix de acolo ti se taie craca sau continui si razbesti.

    Iar beneficiile sunt extrem de mari. Chiar daca muncesti mai mult, esti acasa. Daca ai o moaca posomorata si ai o zi proasta, nu trebuie sa zambesti pentru nimeni. Poti lucra la un proiect cu un bot de 3 metri si o pizza langa. Daca vrei iti iei o pauza de o ora si faci altceva. E un sentiment grozav de libertate. Atat timp cat esti responsabil si iti faci treaba la timp.

  4. De cand lucrez ca freelancer, mereu mi-a fost frica sa nu raman fara clienti/bani. Rar am avut perioade mai nasoale in care sa nu am nici un proiect, dar frica ramane. Am de platit facturi, chirie si clientii… nu poti sa-i obligi. In rest, totul spre bine!

    • Da, asta e problema cea mai mare. Ceea ce peste ocean se cheama feast and famine cycle. E bine, cand merge mustaria, sa economisesti ceva bani, asa esti acoperita in lunile mai ‘incete’.

  5. Probabil cel mai mult de faptul ca nu pot spune STOP cand e ora de somn.

    Off-topic: arata bine noua tema…curata si moderna.

    • He he, cunoastem. Ma culcam la 3-4 noaptea si ma trezeam la 11 la pranz. Acu’ nu mai fac chestii din astea, ca ma trezeste fata la 7 jumate, asa ca de obicei mai trag de mine pana la unu, uneori, dar dupa aia, nani.

      Saru’mana de apreciere. Ma bucur ca iti place cum arata 🙂

  6. Si eu lucrez ca freelancer de 1 an si 7 luni. Mi-am dat demisia si am luat-o pe cont propriu. Am avut mai mult timp pentru mine, mi-am deschis un proiect personal. Comenzi vin si pleaca. Am trecut prin toate etapele mentionate de tine mai sus. E o experienta frumoasa sa fii freelancer. Trebuie sa iti manageriezi timpul foarte bine, sa fi punctual cu termenele, punctual cu tine chiar daca lucrezi de acasa sau cafeanea. Inveti sa vinzi ceea ce prestezi, incepi sa iti deschizi mintea foarte mult. E fain 🙂

  7. Frumoasa tema, frumoase teme de discutie si imi place mai ales stilul tau relaxat. Iti urmaresc blogul de ceva vreme din cand in cand dar nu mi-am facut “curaj” sa comentez… Si eu sunt tentat pe partea de freelancing, cdeocamdata mai fac cate un site din cand in cand, dar avand in vedere ca imi place sa fac lucrurile cum trebui acum mai mai documentez si imi updatez informatiile cu noile tendinte responsive/tehnologii/design pentru siteuri in special. Am simtit si eu aceste temeri dar se poate trece peste ele doar infruntandu-le.

Comments are closed.