Inceput de 2009 la Dubrovnik

LA MULŢI ANI şi bine v-am regăsit pe ze blog. Mulţumesc pentru urări şi comentariile lăsate pe “moderation” (unele) până am revenit şi pentru răbdarea uriaşă de care aţi dat dovadă. Am fo’ naşpa şi nu am scris de anu’ trecut 😉

Înainte de a pleca, pe când am scris mesajul anterior, unii îmi scriau că sunt curioşi cum poate fi un Revelion în Dubrovnik. MINUNAT!

Am fost în vara asta în Croaţia şi am revenit în ţară cu convingerea că altă destinaţie nu ne interesează cel puţin 3 ani de acum înainte. Şi uite că am avut norocul zic eu să începem anul cel crizat în cetatea de care ne-am îndrăgostit acum 4 luni.

Iarna la mare nu e deloc plăcută, aşa ştim şi noi de ani de zile, dar ne-am luat inima în dinţi mai ales că discutasem înainte cu gazda noastră, croata Mihaela, despre iernile cu plus la temperatură de la ei şi micile şanse de ploaie. Ai noştri erau convinşi că ne-am pierdut minţile, de plecăm la mare la final de decembrie, dar oricum era mai palpitant decât să stăm acasă.

De ce a meritat efortul (şi financiar până la urmă)?

• drumul a fost obositor, dar frumos. Noaptea în munţii Serbiei, pe -10 grade nu este chiar o bucurie, mai ales că sunt zone îngheţate şi am avut şi un navysystem criminal. Mă mir că nu am ajuns la Londra, zău aşa. Dimineaţa am prins-o în Podgorica (Muntenegru) şi Budva (tot acolo). Am făcut nişte poze .. tot ce nu intră aici (adică vreo câteva sute) va intra pe Best World Images.
• Kotor Bay este MINUNAT. Am prins 12 grade cu plus şi un cer senin ca în poveşti. Spre deosebire de vară (când am prestat numai o oprire de 2 minute), acum am stat vreo 2 ore la pozat tot ce mişcă. Recomand cu maximală căldură zona, este deosebită.
• Cavtat este ca de obicei elegant şi liniştit. Şi scump. Pentru amatorii de oferte gen 100 de euro pe 10 zile all inclusive şi papa cu 1 euro pentru 5 persoane Croaţia nu este o idee bună. Am plătit 300 de euro (pe timp de iarnă, deci nu în sezon) pe un apartament (2 perechi) cu totul în el pentru 4 nopţi. Un Cola de 0,25 este aproape 3 euro, berea tot pe acolo, un prânz pentru 2 este undeva la 50-60 de euro. Ne-a bucurat că nu era chiar goală staţiunea, dar nici prea mulţi nu vedeai pe stradă (de fapt şi în vară e “liber”). Vreme frumoasă şi marea curată. Nu foarte rece apa (am băgat deştiul de probă), dar nu suntem norvegieni să ne muiem la 18 grade (cum povesteşte gazda că fac oaspeţii ei din ţara în cauză). Am avut 8-12 grade, deci oricum prea frig.
• Dubrovnik este cum îl ştiţi. Plictisitor pentru manelişti şi superb pentru cei care doresc să muşte un pic de istorie sau să admire ce poate mâna omului pe vremea în care se construia ceva mai mult decât 5 km de autostradă în jde ani.
• Am vizitat cetatea (nu am urcat pe zid pentru că nu am avut timp) şi am făcut sute de poze. Recomand pizzeria OLIVA de acolo, o pizza bună de am lins farfuria. Scumpă, ca orice în Dubrovnik, dar bună bună.
• Muzica a fost bună. Spre deosebire de poporul de manelişti, ăştia au avut JAZZ aproape toată seara în spectacolul din faţa Catedralei (lângă ceasul ăla de numără din 5 în 5 minute). Catedrala e în renovare, acum vedeam un mesh în locul zidului din faţă. La 10 seara au intrat pe scenă nişte struţi gen 3 Sud Est, Asia sau unelte din astea. Au şi ei muzica lor de unică folosinţă. Croaţii erau însă în limbă după chestiile alea. Singura chestie OK era că dansau bine în sincron. Şi mai deschideau un microfon pentru un “hello people” cred, dar făcea microfonie sau intra în naiba ştie ce distors. Cuget deci că prestau playback. Oricum muzica lor era slabă. În general însă a fost acceptabil, mai ales că vreo 2 ore a fost un light jazz foarte plăcut.
• Artificiile în Timişoara sunt de ani buni senzaţionale. Ştiu că în Dubrovnik nu au fost la nivel, dar să vezi cum “pocnesc” simultan în ambele părţi ale Stradunului printre clădirile alea frumoase şi oameni CIVILIZAŢI şi LINIŞTIŢI, a fost superb. S-a stat cu pahare de şampanie şi s-a băut în stradă, fără aglomeraţie sau scandal. Ne aşteptam ca gazdele să fie mai “petrecăreţe”, dar a fost linişte prin zonă.
• Am ciocnit de 2 ori. La 11 noaptea, ora lor, ne-am pupat şi am deschis dozele de bere (şampania era pentru ora 12 a lor). Se uita lumea la noi şi zâmbea, credeau că suntem muci şi am pierdut măsura timpului, nu ştiu.
• În general senzaţia a fost pozitivă. Ne-am relaxat, am mâncat bine şi am făcut peste 1000 de poze (pe care le-am adunat eu pe “ăla micu”). Plimbare pe faleză, marea cu valuri dar curată, un Cavtat fără iahturi, de poţi face poze de “album” şi linişte.
• Am venit din nou prin Mostar şi ne-a bătut un vânt de ne-a luat mama gaia. Aşa că eu şi cumnatul “soarelui” am decis să bem o cafea-cappuccino şi să îi lăsăm pe ceilalţi fotografi să se rupă în figuri. Am zeci de poze din vară, aşa că nu mă lovea chiar criza creativă.
• Bosnia este superbă, deşi încă plină de ruine. Am prins în munţi ceaţă şi zăpadă. Normal deşteptul ăla de navysystem era să ne bage în Drina la cât de bine le nimerea uneori. Din fericire însă “soarele” şi copiloţii s-au descurcat. Nici cu ăia de pun semne de circulaţie nu mi-e ruşine, că ne-am învârtit în jurul cozii să dăm de vamă. Am făcut un ocol şi prin Sarajevo (tot sistemul de navigaţie, ţucu-i sufletul) .. frumos oraş, câteva clădiri impresionante
• Nu am avut probleme cu nimeni, nici poliţie sau vameşi, am fost trataţi cu respect peste tot. Prin vară eram stesaţi de ideea de a călca pe unde era război acum nişte ani, dar drumurile sunt excelente şi ne-am simţit în siguranţă peste tot.

Nu am planificat să avem un asemenea Revelion (mergeam pe ideea de a sta acasă), dar nu regret nicio secunda din ce am trăit. Am început 2009 cum nici nu visam şi sper să mai fie clipe atât de frumoase. Şi vă doresc şi vouă un an plin de lacrimi de bucurie sau de zâmbete de încântare provocate de momente fericite. Să vă fie trupul sănătos şi mintea “brici”, să vă bucuraţi de ce aveţi şi să aveţi tot ce doriţi.

PS: m-am întors brusc la realitate ieri după-amiază. M-a sunat o prietenă de a noastră că a murit mama ei. La 72 de ani. O “nebună” de femeie, plină de nerv, genul de om tonic, care îţi umple viaţa. Deşi sunt încă începător am făcut drumul Timişoara-Arad pe noapte, ceaţă şi frig şi am regretat că nu pot ajuta mai mult. Ne plângem toţi că începe munca şi că s-a terminat vacanţa. Prietena noastră şi-a înmormântat astăzi mama. Aşa de frivole îmi par acum unele “griji”.