M-am tot învârtit în jurul cozii de ceva săptămâni, dar cuget că e momentul să mai zic una şi despre subiectul ăsta. Gurile ştirbe, cariile la vedere şi coroanele dentare prost făcute, care rânjesc către noi, sunt dovada că la capitolul ăsta românii sunt repetenţi. Cu riscul de a călca nişte bătături, îmi spun şi eu părerea, poate cineva bagă la cap.
Ingienă dentară …
Se uită lumea ca la urs la mine când iau aţă dentară sau apă de gură de pe raft. Am avut ocazia să fiu “şocul zilei” la un magazin de cartier, unde o proastă ştirbă se uita la mine ciudat şi îmi spunea cu superioritatea prostului “aţă dentară? Hm, n-avem aşa ceva”. Îmi stătea pe limbă să îi zic unde a dus-o neştiinţa asta, dar m-am abţinut şi am preferat să fiu privită ciudat de alţi cumpărători, la fel de informaţi ca ea.
Periuţa de dinţi se schimbă la 3 luni teoretic. Practic în momentul în care vedeţi că perişorii nu mai sunt OK. La mine, pe când aveam aparatul de metal sau acum cu ataşamentele de Invisalign, se duce periuţa o dată la lună. E clar că se schimbă deci mai des.
Spălaţi-vă dracului pe dinţi. Puţiţi. Mi se face greaţă când simt halena în cauză. Folosiţi apă de gură, periaţi corect, ajutaţi-vă de aţa dentară. Nu taie dinţii, aşa cum cred unii, perierea de 2-3 ori pe zi nu vă lasă fără dinţi.
Igiena proastă a dinţilor duce la parodontoză şi ajungeţi la 40 de ani cu proteză. Sună cunoscut? Aveţi părinţi sau cunoştinţe în situaţia asta? Oare de ce?
Marş la dentist!
Am avut nişte experienţe traumatice în copilărie. Două tratamente pe canal pe viu. Doare. Rău. După asta ani de zile am refuzat să merg la doctor, că mi-era teamă. Am avut noroc la 17 ani să dau de un prieten bun stomatolog, care mi-a explicat că nu toţi dentiştii sunt măcelari. Mi-a luat durerea cu mâna şi teama. Am fost luni de zile la el, pentru a repara cariile făcute din prostia mea. Am pierdut un molar din cauza asta. Nu e mare lucru, e însă un dinte care putea fi salvat, dacă nu eram atât de speriată.
Nu mai sunt vremurile alea. Sunt clinici particulare în care mai că nu îţi fac masaj. NU DOARE. E curat, frumos, se poartă bine cu tine. Căutaţi în oraşul vostru, cereţi recomandări şi mergeţi IERI. Nu e de joacă. Nu staţi aşa că pierdeţi dinţi. După ce se repară toate cariile, mergeţi o dată la 6 luni la detartraj. Nu este lux, nu e moft, e un mod de a preveni alte probleme.
Nu vă mai lăsaţi influenţaţi de toţi idioţii …
Când mi-am pus aparatul acum aproape 2 ani 90% din reacţii erau de genul “mamă ce prostie, îţi distrugi dinţii”. Mai am câteva luni de tratament şi schimbările sunt uimitoare. De la o situaţie absolut dezastruoasă (2 premolari unul în spatele celuilalt .. cred că îs caz mai mult decât rar .. canin aproape încălecând incisivul de lângă el, ce mai .. niciun dinte nu cred că stătea unde îi era locul, plus probleme de ocluzie şi dureri la masticaţie) s-a ajuns deja aproape de ceva incredibil. Mă uit la pozele de la începutul tratamentului şi mă uit acum în oglindă. Nu este aceeaşi gură. Am dinţii mai îngrijiţi ca oricând, sunt aproape în poziţie perfectă, sub strictă supraveghere etc.
Am fost privită de mulţi ca o nebună, dar ştiu acum că a meritat tot “chinul”, dacă numim aşa un disconfort produs de niste chestii de metal în gură sau plastic în ultimul an. MERITĂ.
Partea pozitivă este că am reuşit în ultima perioadă să mai schimb nişte mentalităţi. Am început cu mine şi auto-disciplina. Nu există zi în care să nu mă spăl de 3 ori pe dinţi. Mă forţează şi tratamentul, m-am forţat şi eu. Schimb la periuţe în draci, consum pastă de parcă o mănânc pe pâine. Dar rezultatele se văd şi se simt.
Este ceva obişnuit la noi să vedem oameni de la o anumită vârstă cu diferite sisteme protetice. Noi avem o şansă. Sunt dentişti foarte buni, e concurenţă şi fac totul să te simţi bine şi să te trateze OK. Pentru că pierd altfel clienţi. Vizita la dentist nu mai este un stres (de câteva ori era să adorm pe scaun. I-a pus mama gaia să mă ia la consult la 10 dimineaţa şi nu terminasem somnul de frumuseţe.) Orice intervenţie s-ar face nu are voie să doară. Nu ţine anestezicul normal (nici la mine), există altele mai puternice. Nu are voie să doară.
Unul dintre cei mai ciudaţi pacienţi de Invisalign de la nemţi (povesteam cu unul dintre ortodonţii mei) a fost o băbuţă de vreo 80 de ani. Se recăsătorise, dorea să plece într-o croazieră şi s-a trezit femeia că nu îi plac dinţii ei strâmbi. Şi i-a îndreptat. Sunt mii de oameni de 50-60 de ani care poartă braces pentru a-şi împlini visul de a avea dinţi de “hollywood”. La noi mulţi la vârsta asta nu mai au pe ce să pună aparat.
Am înţeles cum a fost în trecut, vă spuneam că şi eu am amintiri triste de pe atunci. Dar noi acum avem o şansă. Cereţi lămuriri de la prieteni şi recomandări şi mergeţi la dentist. Nu trebuie să doară nimic. Mergeţi la un simplu consult. O panoramică eventual, poate un detartraj, dacă e necesar. Şi aţi scăpat. Orice problemă se poate rezolva acum şi nu când e prea târziu. Îngrijiţi-vă dinţii cât mai bine.
Alţii nu cresc în loc!
