Am dat de un topic deştept acum ceva timp şi cuget că e un subiect interesant. Cu toţii avem sau am avut iubit(ă) şi orice relaţie ne învaţă ceva. Greşim uneori şi tragem concluziile, mai sunt şi alţii care iau decizii aiurea etc. Ideea este că, dacă stai să studiezi serios problema, mereu rămâi cu ceva din experienţele astea.
Şi iată că, după 7 ani cu “soarele” luminându-mă, am ajuns la concluzii măreţe:
Am învăţat că sunt iubită pentru cine sunt.
Prin tinereţuri, pe când visam să devin o tanti superbă şi senzuală, mă chinuiam să mă împopoţonez, că, deh, asta place bărbaţilor. Am avut nişte experienţe neplăcute cu unghii lungi (drace, că nu le suport. Am mereu unghiile tăiate scurt, curate şi cam atât. Nu pot tasta, nu mă pot scărpina, nici OB-un nu intră ca lumea cu gheare. La mine cel puţin). Am umblat cu “toace”, deşi la 1.70 nu e chiar necesar, că îs cal destul. Am pus mascara pe gene şi nu mai deschideam ca lumea ochii (am gene naturale ţepene, deci no need for this), am încercat ruj, până mi s-a făcut rău să îl tot înghit (mă ling pe bot mai ceva ca Juni, dacă am ceva pe buze).
Pe la începutul relaţiei noastre, pe când încă îmi făceam procese de conştiinţă că nu sunt sexy, l-am întrebat pe “soare”: “auzi, tu nu ţi-ai dori să fiu la fustă mini, machiată etc.? Nu te deranjează că sunt in jeans şi fără fond de ten?”. Răspunsul m-a lăsat cu gura căscată: “haina o porţi să te simţi bine”. Şi uite că ne “elegantizăm” la ocazii speciale, în rest facem colecţie de “blugi”, tricouri drăguţe (am din alea micuţe şi strâmte, că alea îmi plac .. asta e cred una din puţinele “feminisme” la mine) şi pantofi sport. Singurele excepţii spre feminitate sunt un parfum mereu bine mirositor şi epilarea completă. Chestie de igienă zic eu.
Am găsit în timp şi metode de a fi mai “mişto” cu haine de materiale decente (exclus plastic sau ce e în multe din mizeriile ce trec pe post de bluze de “gagici”), un miros plăcut şi eu, superbă cum sunt în ochii lui 😀
Dacă nu îţi place jobul tău, fă ceva.
Pe vremea pe când mă curta “soarele”, aveam doar job la radio. Salariul era tot mai mic (nu se mai plăteau “suplimentarele” şi chiar stăteam rău cu banii. Pe când observam eu ce naşpa e situaţia, domnul meu mi-a zis ceva de genul: “nu-ţi convine? Ia încă un job, munceşte mai mult şi mai bine, schimbă locul de muncă”. Ştiu că în clipa aia mi s-a părut foarte dur şi nedrept.
Am făcut bot pe moment şi mi-era ciudă pe el, că e atât de dur cu mine. Următorul pas a fost să caut şi altceva. Din momentul ăla am avut 2 joburi, după care, în momentul în care unul s-a dus, mi-am făcut firmuliţa mea şi lucrez tot în 2 locuri. Nu am mai avut niciodată probleme cu banii de atunci. Şi să mor dacă nu îmi place munca mea.
Astea două cred că sunt cele mai importante aspecte, dacă vorbim de faze de genul “self-improvement”. Probabil că mai important decât astea două este că am învăţat ce înseamnă să iubeşti. Cu adevărat, nu doar când ai chef sau plouă. Că trebuie să faci compromisuri uneori şi că respectul reciproc este esenţial.
Pe voi ce v-a învăţat iubitul (iubita)?
Primul comentariu pe blogul tău. Să fie primit.
Pe mine doamna colegă de apartament m-a învăţat că o femeie în jeanşi şi tricou poate emana mult mai multă feminitate, senzualitate, sex appeal sau ceva de genul decât una echipată ca pitzipoanca.org. Totul ţine de atitudine.
Foarte misto ideea postului, imi place si design-ul blogului tau. Inca nu am citit prea multe, dar cu siguranta voi mai sta pe aici:)
Bafta in continuare!
Geo m-a invatat sa fiu eu !M-a invatat ca trebuie sa tin capul sus!M-a invatat ce inseamna sa iubesti!mi-a aratat cum este sa fii iubit .Mi-a deschis ochii cand eu nu vedeam , m-a ajutat sa ma ridic atunci cand am cazut …
Pe mine m-a facut mai sigura pe mine,ca pot mai multe decit cred si ca o sa ma descurc oricind,oricum,oriunde.
Pe mine Luna mea m-a invatat ca e bine, cateodata, sa fiu mai molcom 🙂 sa nu ma mai aprind tare sau sa actionez la primul impuls.
A doua invatatura (probabil ca iti suna cunoscuta): somnul de NOAPTE e necesar!
A treia: oamenii pot fi si realmente BUNI, nu doar din interes.
Se pun si concluziile (in mare parte misogine) pe care le-am tras singur? 😀
Am invatat ca:
* te poti indragosti de cineva mai slab (de inger) decat tine (heh.. prima prietena)
* unele tipe se uratesc pe zi ce trece (a doua relatie serioasa.. nu ma intreba de ce.. m-am mirat si eu si prietenii mei)
* am invatat ca daca esti iubit poti fi iertat pentru lucruri de.. well.. neiertat (muhaha)
* and much more
Mai ramane sa invat sa iubesc din nou si m-am scos. 🙂
1.Am invăţat ca sunt lucruri care dor.
2. Am învăţat ca poţi ierta.
3. Am învăţat a aştepta şi a avea răbdare.
4. Am învăţat multe multe culori ale vieţii.
Am invatat ca nu pot controla totul, chiar daca imi doresc asta. Am invatat ca trebuie sa fiu mai calma, ca impulsivitatea mea dauneaza, de cele mai multe ori. Am invatat ca trebuie sa sustin chiar daca eu nu sunt sustinuta in momentul ala; se poate intampla si invers. Am mai invatat sa iubesc din tot sufletul si sa las la o parte ura atunci cand lucrurile nu ies asa cum trebuie.
De la iubi actual am invatat ca daca vezi ceva ce zboara si vrei sa mananci.. e bine macar sa incerci sa prinzi chestia respectiva. Am invatat sa zambesc mai mult si ca pot sa fiu eu insami in orice situatie.
De la fostul am imvatat mult mai multe (am avut ce in cativa ani..) printre care “nu-ti varsa nervii pe persoana iubita!” si “rabdare”.
Cred ca prima parte cu ”iubitul pentru cine esti” e inerenta intr-o relatie. Cam de fiecare data cand ramai singur iti vin in cap idei de transformare intr-un super macho \ super tipa pana apare cineva si-ti spune ”Bai, arati bine si asa si esti ok, ho !”
Răbdare. Înţelegere. Iubirea poate durea, dar şi alina în acelaşi timp. Ajunge, nu? 🙂
Un om nu trebuie judecat dupa calitatile lui , ci dupa felul in care stie sa si le foloseasca- La Rochefoucauld.
daca ti-ai pierdut curajul si speranta – ai pierdut aproape totul.
sa nu-mi fie teama sa spun ce cred. sa fiu constanta in atitudini. sa am incredere in mine, sa nu-mi fie rusine ca mi-e lene 🙂
Pe mine m-a invatat sa lenevesc, pentru ca ea asta face. Dar o dezvat eu 😀
am invatat de-a lungul timpului ca socoteala de-acasa nu da cu cea din targ (adica planificarea e in cele mai multe cazuri inutila pentru ca “elementul surpriza” are vointa proprie care in 75% din cazuri nu coincide cu a mea)
am invatat ca o relatie functionala e o relatie bilaterala (implicarea si interesul vin de la ambele parti, nu doar unul isi zbate capu’ de nebun incercand sa faca lucrurile sa mearga)
am invatat sa-mi calc temerile in picioare (pentru ca-s fiinta bine-crescuta si cu bun simt, zic eu, chiar cu temere si rusinare referitor la anumite lucruri)
am invatat sa zic ce am de zis intr-o maniera incontestabila (astfel incat sa-i fie imposibil sa aiba variante de rastalmacire si interpretare a cuvintelor mele in favoarea ei)
am invatat sa pot trage linie ca s-o iau de la capat fara sa devin epava emotionala (stiu, suna ciudat, fiind baiat, da’ asta e! si noi traim, si noi simtim)
am invatat ca-s satul de mataite nehotarate (in ideea ca din cand in cand, imi place si mie sa-mi iau concediu de la “sefia decizionala” intr-o relatie, sa ma las pe spate in spiritul “kick back & enjoy the ride” si sa vad ca se iau atitudini si hotarari)