Nu conteaza computerul, ci omul care il foloseste

Citeam recent niste mesaje interesante si pe alte bloguri si concluzia era destul de dura: un computer destept nu inseamna ca si ala de il foloseste are ceva creieri, la fel cum un om capabil poate face minuni pe o rasnita.

Spune-i insa asta romanului, care alearga dupa cele mai mari performante pentru a putea vedea un film porno pe VLC (sau ce foloseste el) sau sa presteze dat din deste pe mess.

Nu pot spune ca mi se pare o chestie aiuristica sa iti doresti un computer bun, asta daca iti permiti. Este clar ca moda trece repede la ele si ca un “latest release” acum este “stirea zilei de ieri” peste cateva luni. Cine stie insa ca il va solicita la nivelul dorit si isi permite marfa scumpa (tocmai pentru ca e ultimul racnet), este invitatul meu sa se bucure de el.

Va spun sincer insa ca ma pufneste rasul cand vad cate un ‘telectual cu Vaio (ala subtire, nu facatura de “gramada” la 35 de mil.), un IBM teapan sau un desktop care imi pune serios probleme cand e vorba de numarat trilioanele si catralioanele de unitati de biti, bytes si toate alea. ‘Telectualul in cauza inca nu a aflat cum se da shutdown din Windows si apasa lejer si insistent pe buton. Ma cheama sa ii “repar” compul pentru ca nu mai poate intra in program (s-a sters iconul), nu mai vede iconul (s-a mutat pe desktop) etc.

Cand vad atata incompetenta, imi vine sa fac una din doua: ii iau jucaria si dau cu ce e mai tare la ea in ce e mai prost la el sau (pacat de asa frumusete) ii dau lui una peste bot si dau bijuteria tehnologica unui pusti cu talent si fara bani.

Dar poate ca nu e chiar nevoie. Pentru ca pustiul ala fara bani, daca are chiar ce trebuie in scafarlie, stie in timp cum sa isi rezolve problemele si sa evolueze, chiar daca o face pe o rasnita veche si nu pe ultimul release in domeniul calculatoarelor pervers de scumpe.

Si ajungem bineinteles si la povestea plina de morala, dragii babei, ca doar nu credeati ca scapati.

Rewind, adica dam timpul de-a-ndaratelea. Februarie-martie 2002. Aproape 6 ani in urma. I, ich, je, eu (ca e mai usor), proaspata “laureata” a centurii galbene, incepeam sa vad penuria de informatie din Karate pe siturile romanesti (care situri, ca nu prea erau) si ma pocneste ideea unui proiect magnific, mirobolant, care va schimba modul in care privim soarele si calculam caloriile pe zi.

Calculator acasa: ioc. Cunostinte web design: ioc. Resurse: ioc.

Si se pune nebuna, pe unde prinde un calculator liber, sa conceapa un superb site (Front Page template, unul negru) si multe articole. Si scrie nebuna, si scrie .. asa apare dojo.ro (pe care il recomandam tuturor nebunilor interesati de a-si produce echimoze sau de a le oferi cadou de buna purtare altor destepti in pijamale).

Imi amintesc ca stateam pe vremea aia peste program la uzina, ca nu aveam calculator inca acasa. Aveam un baiat pe tehnic, destul de inaintat in domeniu, stia php. Mi-a aratat cum e cu Dreamweaverul, cum se pun java scripts in pagina (da, am avut si perioada aia).

Primul calculator “adevarat” a fost restul de la un upgrade al lui iubi. Ii era rusine sarmanului ca imi da asa ceva, dar pentru mine era avere. Acum 4-5 ani aveam de la el un monitor vechi de 14″, un procesor de 266 MHz (el facuse upgrade la nu stiu ce Pentium destept), nu mai stiu cata memorie etc.

Stiu ca si el radea uneori de ce rasnita aveam acasa. A fost cred in perioada aia cel mai frumos cadou pe care l-am putut primi vreodata. Era inceputul, un computer slabut, dar era al meu. Nu imi permiteam din salariul de “cacao” de atunci ceva performant, dar macar nu mai stateam peste program la job. Aveam si eu socotitoarea mea acasa, pe dial-up, dar era acolo.

Atunci am inceput programul de “cat mai multe ore pe net” si l-am mentinut pana in ziua de fata. Am dezvoltat situl, am pus un forum, am mai facut un site etc. Se bloca sarmanul computer la fiecare layout mai marisor. Daca depasea fisierul de layout 2 MB de pilda, crapa totul. Am invatat atunci o serie de injuraturi suculente si ai mei au fost martorii spectacolelor mele. Se socau sarmanii de ce imi poate gura rosti.

In timp am mai facut cate un micut upgrade: un proc. mai bun, ceva memorie, o placa video mai rasarita.

Marele pas a fost acum 3 ani cand am luat un laptop. La vremea lui a fost superb. In acest moment este depasit probabil de altele (procesor 1.7 mobile nu stiu cum, 1 GB memorie, de la 512, video shared, 60 GB spatiu pe hard). Isi face insa treaba extraordinar de bine si pana la urma si-a meritat banii (plus dobanzile, ca l-am luat pe credit).

El este martorul realizarilor mele, el stocheaza cu drag tot ce creez eu, pe el il trambalez la clienti, cu el ma relaxez si eu din cand in cand la un Morrowind, NFS Porsche, Heroes IV sau Sacred. Nu poate rula jocuri tari (mi-e ciuda ca nu pot juca Oblivion de pilda), nu face fata la fisiere enorme, dar isi face treaba absolut superb si la a treia aniversare.

Sincer, nu stiu cand il voi schimba. Poate dupa ce se strica …

Concluzia cred ca e usor de inteles: unu la mana – am fost copil sarac. Dar asta nu te impiedica pana la urma sa faci ceva, daca ai destula pasiune. Doi la mana – pana la urma nu conteaza ce computer ai, important este ce poti tu sa faci cu el. Poti sa ai ultimul racnet si sa nu fii in stare sa pornesti word-ul pe el sau poti avea un computer care te face de rasul lumii (ca doar isi vor bate multi joc de tine), dar prin care inveti si realizezi ceva. Computerul meu a costat 1 mie de euro. Va garantez ca a produs sensibil mai mult.

IF YOU ENJOYED, PLEASE SHARE. THANK YOU IN ADVANCE.
Ramona Jar
Ramona Jar

I'm an SEO consultant, web designer and part-time tennis coach. Wife, mother, dog and cat owner (or owned). Romanian by birth, American by choice.

Articles: 1793