Mi-a placut enorm inca de acum cativa ani o piesa: Saffire – Middle Aged Blues Boogie (daca o gasiti, ascultati-o, e draguta de tot). Ideea centrala a acestui criptic articol este una clara: VARSTA si SEXUL nu trebuie sa fie niste limitari, cel putin eu am incercat sa nu ma supun lor.
Nu mi-a convenit niciodata cand mi s-a spus ca sunt prea tanara sau prea batrana pentru ceva ce imi place. Nu mi-a placut sa mi se spuna: “esti femeie, cum ai prententii sa reusesti in domenii barbatesti?” sau orice comentariu limitativ de genul asta.
Citeam pe forumul de arte martiale (dojo.ro e proiectul) o intrebare din partea unui nou membru, curios daca la 26 de ani mai are rost sa se apuce de arte martiale de contact, recte Muay Thai, Kickboxing sau Kyokushin Kai. Pai care e frate problema? Ca eu tot nu inteleg. Este normal ca un adolescent sa aiba mai multe sanse de performanta de pilda, pentru ca incepe la o varsta frageda. Sunt si sportivi exceptionali, care au inceput mai tarziu, dar de multe ori o varsta mica e indicata, daca doresti super performanta. Dar cine spune ca nu te poti simti bine antrenandu-te, ca nu poti atinge o anumita performanta si ca nu iti face bine sportul?
Am inceput Karate pe la 23 de ani. Femeie pe deasupra. Intreaga familie s-a zdruncinat din temelii, mai ales cand veneam acasa vanata pe brate de la blocaje prea intense, cand mai prindeam un picior peste nas etc. Shotokan este un stil pasnic (comparativ cu cele de contact), deci nu imi puneam pielea prea mult la bataie, dar oricum antrenamentul nu este usor si veneam des in patru labe de atat efort.
Absolut previzibil: am avut tot felul de cunostinte care isi dadeau ochii peste cap cand auzeau ca nebuna merge la Karate. “Pai esti fata, cum sa mergi la asa ceva?” Foarte simplu: imi placea, ma lasau aia acolo (aveam zile in care erau mai multe fete decat baieti), imi facea bine. Si acum, dupa 2-3 ani de pauza-antre-pauza-pauza am un abdomen frumos si cam totul este bine “slefuit”. Antrenamentele mi-au priit fizic mult (de la imaginea de slabanoaga, am trecut la cea de salbuta, dar atletica) si psihic cat cuprinde (ma pot concentra mai bine, am mai multa vointa, capacitate crescuta de efort etc.)
Ceea ce m-a deranjat cel mai mult in anii astia (cat m-am implicat in chestii ‘baietesti”: radio, web design, arte martiale etc.) a fost conceptia aia limitativa: daca esti femeie, nu prea ai ce sa cauti in domeniul asta. De ce? Atat timp cat ma descurc bine in domeniul ala, atat timp cat sunt acceptata, chiar si ca femeie, de ce sa nu fiu fericita si la locul meu, numai pentru ca societatea imi rezerva mie, ca femeie, cusutul, tesutul si facutul de mancare?
La varsta este la fel. Si eu m-am apucat de sport la “batranete” si ma reapuc la si mai mult timp trecut de atunci. Pentru ca ma simt bine, pentru ca imi depasesc eu limitarile pas cu pas, pentru ca este ceva ce pot face eu pentru mine. Nu cred in asemenea limitari. Chiar daca nu pot avea performante de K1 de pilda, nu asta imi doresc. Nici macar in web design nu imi doresc sa fiu miliardara sau nu stiu ce geniu absolut. Chiar daca sunt femeie si m-am apucat tot pe la 23-24 de ani (in timp ce multi ‘pusti’ sunt satui de astea la 12 ani), cresc in ritmul meu si este loc si pentru o baba in domeniul asta. Concursul cel mare este cu mine insami: incerc sa invat, sa ma specializez in ce imi place, eventual sa imi fac un viitor pe masura puterilor mele.
Am copii de 12-14 ani pe forumuri pe post de moderatori. Cunosc tineri de varste apropiate care imi dau la orice ora lectii de web development, care se exprima suparator de corect si de frumos, care se comporta ca niste oameni de 30 de ani, desi au poate jumatate de varsta. Sunt unul dintre putinii admini de forumuri care i-au “folosit” pe acesti copii in roluri de community management. Pe wtricks am avut moderatori care au crescut odata cu forumul. Aveau 13 ani la “angajare” si pot spune ca oameni mai destoinici decat ei nu am intalnit in viata mea. In timp ce altii strambau din nas auzind ce varsta au, eu le dadeam prerogative de moderatori si ii lasam sa se ocupe de comunitatea pe care o iubeau. Cum sa ma las influentata de varsta lor scriptica, atat timp cat s-au comportat ca niste oameni mari si super competenti? De ce sa ii tai unui copil exceptional aripile, daca el chiar poate sa isi asume asemenea obligatii?
M-am confruntat si eu cu multe stereotipuri. Cu oameni socati sa afle ca dojo este de fapt “gagica”, oameni speriati de ideea ca o femeie le face situl sau le administreaza forumul. Si la ora asta sunt IT specialist in casa. Nu conteaza ca sunt femeie, conteaza ca ma pricep la asta. De ce sa ne limitam aspiratiile numai pentru ca niste oameni nu pot intelege ca gradul de competenta depinde de munca, talent, timp investit si nu de faptul ca esti barbat/femeie, ca ai 15 sau 45 de ani? De ce ne place sa acceptam aceste limitari? Este greu uneori sa convingi ca POTI sa faci ceva, dar este important sa incerci domeniul care te pasioneaza.
Asa cum oameni la 60 de ani se apuca de arte martiale, femeile dau buzna pe net si unele sunt chiar competente, copii de 15 ani stiu multe despre programare/design/content management, asa trebuie si noi sa lasam stereotipurile deoparte, sa INCERCAM pur si simplu. Mi-ar placea sa aflu pe pielea mea ca NU POT face un anumit lucru. Sa incerc si sa esuez. Nu sa stau deoparte pentru ca societatea considera ca o femeie de 29 de ani nu prea are ce cauta acolo.
