Îmi permit astăzi să fur o idee de la dono despre donarea de organe şi să vă conving că nu trebuie să facem asta, că omul vorbeşte prostii şi organele în cauză trebuie să rămână la “deţinătorul legal”, adică eu.
1. Biserica nu e încântată de asta.
Normal, ca popor amator de moaşte şi parascovenii, trebuie să ascultăm ce zice Biserica şi reprezentaţii ei de seamă. Nu contează că mulţi sunt mai păcătoşi decât aş putea fi eu după ce m-aş apuca de muncă pe “traseu” la tiruri, contează că ei este reprezentanţii lui Dumnezeu şi noi tre’ să îi respectăm şi să le pupăm mâna (plus plătit dările besericeşti şi “serviciile” dacă te botează sau îngroapă.
Popii nu predică nimic depăşit de realităţile de acum, iubirea înainte de mariaj este clar păcat, femeia în “revizia” lunară este “murdară” şi nu are ce să caute în biserică, avortul trebuie evitat cu orice preţ, chiar dacă asta înseamnă să ne umplem de mame de 12 ani (e normal să distrugi 2 vieţi cel puţin numai pentru că proasta nu ştia ce trebuia, dar clar e maestră la oral de la 9 ani), munca duminica e lucrul dracului, aşa cum şi persoanele gay ar trebui arse pe rug, de preferat, aşa de exemplu.
2. Şi ce mare treabă că nu sunt organe?
De ce mi-aş pierde eu somnul pentru că un om va muri din cauză că rinichii au luat vacanţă sau inima nu doreşte să mai bată? Ia, mai dă-i naibii şi pe ăştia, că au fumat o viaţă întreagă şi au băut până i-a luat mama gaia. Normal că mai sunt şi copii care nu au degustat din astea, dar e treaba părinţilor nu a mea. Eu când mor, plec cu totul, aşa cum am venit. Că nu am apărut fără ficat sau plămâni, aşa vreau să şi plec.
Nu am văzut lacrimile unui părinte care îşi va îngropa copilul sau ale unui copil rămas orfan pentru că nu sunt organe. Treaba lor, eu am rate şi mai vine frate şi recesiunea.
3. Nu dau dom’le organe, să salvez cine ştie ce baştan
E clar că banii de transplant nu îi are orice gică, doar nu voi salva viaţa vreunui securist sau fiu de parlamentar. Se ştie că vedetele sau oamenii care au nişte bani sunt clar criminali şi nu merită să trăiască, pentru că s-au ridicat pe sudoarea noastră, a celor ce muncim în fabrici şi uzine.
4. Daca vede doamne-doamne că am lipsă la inventar?
Tot pe ideea ca Biserica îmi dictează viaţa, mă gândesc şi la aia de apoi şi la faptul că aş putea face cale întoarsă de la raiul promis (doar m-am închinat la fiecare biserică şi am călcat numai 20 de copii în picioare la coadă să ating moaştele sfinte de fiecare dată când am avut ocazia) pentru că lipsesc “componente”.
Cum mă prezint eu la doamne-doamne fără rinichi sau inimă. Cum să îi explic că, deşi m-a utilat iniţial cu toate cele necesare, eu le-am lăsat pe pământ pentru cine ştie ce necunoscut?
5. Am două cuvinte pentru voi: selecţie naturală
Mai crapă câte un neputincios din ăsta şi avem mai mult loc pe pământ. Şi aşa suntem prea mulţi şi sufocăm dom’le pământul ăsta. Cu cât mai mulţi din ăştia mor, va fi mai mult loc sub soare. Am nişte vecini care mi-aş dori să necesite transplant, dar uite că îs prea sănătoşi.
6. Nu dau nimic, trebuie să arăt bine la înmormântare
Nu ştiu cum sunteţi voi, dar pe mine mă preocupă şi problema asta. Am decis deja cum va arăta sicriul (ăl mai mişto, să vază vecinii că sunt şi pe lumea aialaltă domn sadea), cum se va gestiona evenimentul şi câtă pomană va fi. Nu merg în groapă neîntreg, dacă ma fac vârcolac şi nu îmi găsesc liniştea? Şi nu voi avea pace acolo sub pământ să ştiu că inima mea bate în pieptul altuia. Să-şi cumpere domnule inimă, ce vină am eu că a lui e defectă?
Cam astea cred că sunt gândurile unora atunci când se încăpăţânează pe ideea că tot ce e al lor este numai al lor. Că este păcat sau doar doresc să “plece” cu totul la locul lui, asemenea oameni iau cu ei ceva ce ar putea salva câteva vieţi: o inimă aici, un ficat, poate rinichii sunt viabili etc.
Da, sunt de acord cu ideea donării de organe. Nu am avut “ocazia” de a sta la căpătâiul cuiva drag, aşteptând un “match”, este adevărat, dar nici nu aş dori să ştiu ce înseamnă asta. Sunt oameni care îşi privesc părinţii, copiii sau soţii murind sub ochii lor pentru că unora le trec prin creier ideile prezentate mai sus la mişto. Eu glumesc, alţii chiar cred astea şi multe altele. Şi aceste “credinţe” ale lor îi fac zgârciţi cu ceva ce poate schimba atâtea vieţi.
Şi aşa putrezeşti în pământ. De ce să nu laşi înapoi nişte organe care, în loc să se umple de viermi în câteva zile, să ajute un copil să spună “mamă” persoanei care i-a dat viaţă ani mulţi de acum înainte sau un tânăr să îşi sărute iubita salvată şi să viseze la happy end, aşa cum zic basmele noastre şi filmele americane?
