Mda, ştiu că această noţiune – a călători gratis – pare neverosimilă, ciudată, nebunească şi te face să râzi cu superioritate. Însă, din fericire, să călătoreşti gratis este cât se poate de posibil, de real şi de tangibil pentru fiecare dintre noi. Unele metode ţi se vor părea extreme şi nu te voi contrazice. Le voi explica pe îndelete, voi încerca să fiu un bun jurnalist, adică imparţial, şi să prezint fapte, informaţii, poveşti reale şi îţi voi da şi alte variante, poate uşor mai adaptabile personalităţii tale. Dar, evident, vom vorbi doar despre călătoriile cu buget minim… spre zero. Dacă tu călătoreşti cu mii de euro în buzunar, cu ţinute de fiţe înghesuite în vuittoane şi cu 3 carduri, iar aceste lucruri ţi se potrivesc la perfecţie, atunci poate n-ar trebui să citeşti acest articol…
Ideea de a călători gratis
Această idee nu s-a născut din lipsa banilor, dimpotrivă. Nu vă gândiţi că un tânăr student, fără o leţcaie în buzunar, a plecat într-o zi prin lume şi asta a fost! Nuuu, nici pe departe. Călătoriile fără a te folosi de instrumentul societăţii de consum – banul – fac parte dintr-o concepţie sănătoasă de viaţă: universul este darnic, drumul este posibil, oamenii sunt buni, viaţa este frumoasă, societatea în care trăim este bolnavă. Asta aşa, pe scurt… ca să nu intru în alte discuţii.
Oamenii care călătoresc totally free sunt în procent de 95% tineri (până în 45 de ani), cu studii superioare şi chiar profesionişti într-un anumit domeniu, au avut slujbe plătite regeşte, provin din familii educate, au un coeficient de inteligenţă foarte ridicat şi sunt politicoşi, sociabili şi optimişti.
Singurul lucru de care s-au săturat este… sclavia modernă. Aşa cum o văd ei (şi eu uneori): reguli stupide impuse de societate, joburi de la 9 la 5, şedinţe interminabile, lipsa timpului, discuţii absurde despre bani, prieteni dedicaţi consumului de orice fel, cluburi de noapte, city-break-uri, rutină, lipsa emoţiilor, răutate gratuită, etc.
Nicio clipă nu aş vrea să consideraţi că aceşti oameni fug de ceva. Ei îşi asumă lipsa dependenţelor şi libertatea. Învaţă să o facă! Luptă pentru acea senzaţie incredibilă de a te trezi zâmbind în fiecare zi.
Cum călătoreşti gratis
Există mai multe elemente care costă bani într-o călătorie, după cum foarte bine ştiţi: transportul, cazarea, masa. Nu voi discuta aici despre obiective turistice, muzee, turnuri cu view şi alte angarale, pentru că nu are rost. Sunt cheltuieli la care poţi renunţa fără probleme. Iată însă ce şi cum faci cu cele mai importante!
1. Transportul
Varianta extremă: mers pe jos şi hitchhiking.
Primii români care au plecat în jurul lumii pe jos au fost Dumitru Dan, Paul Pîrvu, Gheorghe Negreanu şi Alexandru Pascu. Probabil nici nu aţi auzit de aceste nume, mai ales că aventura lor a început în anul 1910. Cei patru au străbătut 100.000 de km în 6 ani, în opinci, însă din păcate, doar unul s-a întors acasă. Vorbeau franceză şi germană, aveau cunoştinţe profunde de geografie şi de medicină, de cartografie şi meteorologie. Cum câştigau bani pentru drum, vapoare şi mâncare? Cântând şi dansând îmbrăcaţi în costume populare, povestind despre România străinilor, zâmbind. Din Madagascar şi până în Australia au făcut “hitchhiking” la un vas de marfă. Au luptat pentru visul lor. Au legat prietenii cu preşedinţi, oameni simpli, vedete şi regi. Românul care a supravieţuit acestei uluitoare aventuri este îngropat la Buzău, într-un pământ fără cruce.
În zilele noastre, Mihai Tufă, un tânăr din Vaslui, rezident în Harrogate (Anglia), a plecat în jurul lumii pe jos, pentru o cauză umanitară. Iată ce a declarat el pentru Adevărul: “Nu găsesc nicio satisfacţie în a munci pentru a-mi plăti mâncarea, chiria şi toate celelalte, să mă odihnesc şi apoi doar să muncesc iar. Este un ciclu fără esenţă, iar eu am nevoie de ceva care să-mi condimenteze viaţa.”
Mersul pe jos presupune antrenament, condiţie fizică, başici cu lichid incredibil de dureroase, insolaţii şi multe opinci rupte.
Hitchhiking-ul, pe de altă parte, este un stil de viaţă în sine. Backpacker-ii fac înconjurul lumii fără un ban în buzunar, se bucură de compania oamenilor, locuiesc în comunităţile foarte sudate de hitchhikers şi întotdeauna susţin că nu destinaţia contează, ci drumul. Există şi un site dedicat – hitchwiki.org – de unde poţi afla absolut tot ce te interesează: tips for single ladies, securitate, drumuri prin oraşe, unde să stai pe şosea, ce şi cum trebuie să spui şi să faci, etc. În plus, tot aici gaseşti şi o adevărată comunitate gata pregătită de drum. Iar ca să vă dau un exemplu – pe 18 august va începe o cursă de hitchhiking pe 6 rute diferite, din Bayreuth, Gent, Copenhagen, Dresden, Leipzig şi Berchtesgaden, cu punct final de întâlnire în România. Câţi oameni participă la astfel de curse? În jur de 150-500 de persoane.
Daca vă întrebaţi cum puteţi trece munţii, oceanele şi ce vi se mai pare de netrecut, aflaţi că eu cunosc personal (dar am şi citit) oameni care au făcut “autostopul” la vapoare, yachturi, trenuri, inclusiv avioane de mici dimensiuni, chiar şi la maşini de poliţie:) Orice este posibil. Just ask!
Varianta comună: îmi închipui că nu toţi sunteţi pregătiţi să mergeţi vreo 3.000 de km pe jos sau să staţi ore în şir în soare până vă ia o maşină, nu?! Pentru a cheltui cât mai puţini bani, călătoriţi cu trenul, cu maşina (cu mulţi prieteni în ea), cu autobuzele locale şi, în general, observaţi cu ce merg localnicii. Însă tot costă – aşa că – hitchhiking baby!
Varianta mea: nu mă dau în vânt după autocare sau maşini mici conduse de alţii (eu nu am carnet) şi atunci călătoresc cu avioane low-cost (urmăresc zilnic ofertele şi ştiu exact când sunt cele mai bune preţuri), cu autobuze foarte ieftine, cu trenuri regionale (personale) sau pe jos, cât se poate de mult.
2. Cazarea
Varianta extremă: Squatting! Dacă n-aţi auzit până acum, vă povestesc eu despre ce este vorba. Squatting înseamnă ocuparea unei clădiri abandonate şi transformarea acesteia într-o locuinţă comună pentru călători. Nu există oraş mare din Europa sau din lume în care să nu gaseşti astfel de locuinţe. Aici stau backpackerii atât timp cât vor, împart mâncarea şi băutura, ascultă muzică, conversează şi îşi planifică traseele.
Bineînţeles, squatting-ul nu este legal. Jurnaliştii susţin că ar exista un miliard de squatters în lume, adica una din şapte persoane de pe planetă. Însă societatea îi pune în aceeaşi grămadă pe călători, pe cei din slam-uri, favelas sau de pe străzi, din… cartoane sau de sub poduri. Diferenţa este majoră, după cum cred că înţelegeţi.
Cele mai cunoscute “squatted houses” din Europa sunt spitalul Can Masdeu din Barcelona şi Villa Amalia din Grecia sau Ernst-Kirchweger-Haus din Austria (aceasta este legală) şi Blitz din Norvegia (tot legală). Şi nu, nu trebuie să anunţi când ajungi:))
Dacă vă interesează fenomenul, puteţi citi aici câte ceva: https://en.wikipedia.org/wiki/Squatting sau squattheplanet.com.
Varianta comună: poţi sta gratis la persoane care fac parte din diverse comunităţi de pe internet. Iar aici probabil aţi auzit de: Couchsurfing.com, Servas (https://joomla.servas.org/), HospitalityClub.org, GlobalFreeloaders.com. Este cea mai bună şi mai autentică modalitate de a călători!
Însă nu o trataţi niciodată ca pe obligaţia cuiva de a vă pune un pat gratis la dispoziţie. Ideea este de schimb cultural, de discuţii, de interese comune, de învăţare, de un întreg proces de socializare, uneori foarte intens. Însă merită fiecare clipă, vă garantez!
Gradul de pericol este redus. În primul rând, tu alegi persoana la care vei sta, după profil, poze, limbă, preocupări, după cum îţi scrie, după ce au scris alţii despre ea. În general, sunt oameni foarte generoşi, foarte dornici de companie, de socializare.
Mai există şi varianta de schimb de case (yep, ca în The Holiday!), asta pentru proprietari – iar aici vă dau câteva site-uri: HomeExchang.com, Seniors Home Exchange.com, IHEN.com, Home for Exchange.com. Toate sunt securizate!
O altă variantă ar fi House Sitting – adică să locuieşti şi să ai grijă de casa/grădina/animalele de companie ale unei familii, cât aceasta este în concediu. Este o variantă excelentă pentru cei care vor o vacanţă de lungă durată, între 2 săptămâni şi 5 luni, în zone mai scumpe ale lumii. Principalele site-uri pe care vi le recomand sunt:
* House Carers (https://www.housecarers.com)
* Mind My House (https://www.mindmyhouse.com)
* The Caretaker Gazette (https://www.caretaker.org/)
Totul se face securizat, se încheie contracte legale la venire şi la plecare.
Varianta mea: de obicei când sunt foarte obosită sau am parcurs un drum lung, îmi aleg un hotel modest de 2-3 stele. Trebuie să vă spun ca iubesc toate hotelurile! Am călătorit prin Europa şi în varianta Couchsurfing şi am avut parte de experienţe fabuloase, unice, de neuitat. Cum altfel aş fi putut locui într-o vilă uriaşă cu vedere la câmpurile verzi ale Toscanei sau într-un apartament dintr-o zonă rezidenţială din Genova sau într-un penthouse din centrul oraşului Milano? Couchsurfing rulzzzz!
Sunt foarte hotărâtă, când mă adun de pe drumurile Asiei, să încerc varianta House Sitting pentru New York sau Rio, Paris şi Londra.
Pentru cei care doresc să stea la hotel/hostel/pensiune vă dau şi aici cele mai sigure şi mai bune site-uri (vă recomand să vă faceţi conturi şi să căutaţi zilnic oferte): booking.com, agoda.com, airbnb.com, Hostelworld.com.
3. Mâncarea
Varianta extremă: există trei metode practicate de călătorii veterani pentru a face rost de mâncare (fără bani):
– generozitatea oamenilor întâlniţi pe drum. Călătorii nu acceptă bani niciodată, însă acceptă o farfurie cu mâncare şi o cană cu apă. Binele făcut îl întorc la rândul lor cu prima ocazie. Este o învăţătură din Kabbalah (şi nu numai), însă aceasta este altă discuţie…
– generozitatea bucătarilor de la restaurante. Majoritatea restaurantelor şi barurilor au mâncare rămasă (nu neapărat din farfuriile clienţilor), care tinde să fie aruncată. Principiile sunt următoarele: cu cât este mai elegant şi mai scump restaurantul, cu atât vei primi mai multă mâncare; lanţurile de fast-food-uri au legi care le interzice să dea ceva; caută restaurantele care au meniuri speciale la prânz – sunt perfecte!. Nu este o formă de cerşit, ci de recunoştinţă. Altă învăţătură Kabbalah, despre generozitate, despre a da şi a primi. Trebuie să înveţi să primeşti, pentru că cei care dau o fac după principiul “giving for the sake of giving”. Din păcate, suntem condiţionaţi să ne simţim vinovaţi dacă primim ceva de la alţii. Este o boală gravă a societăţii moderne, care ne-a fost inoculată încă din copilărie.
– dumpster-diving sau skipping – este practica occidentală de a lua din coşurile rezidenţiale sau comerciale obiecte la care proprietarii au renunţat. Am cunoscut în Paris oameni foarte mişto care culegeau astfel piese de mobilier, obiecte de uz casnic şi altele. Însă când te gândeşti la hrană, ţi se pare cel puţin scârbos, nu?!
Ideea este următoarea: jumătate din hrana produsă global se aruncă. Se produce mâncare excelentă pentru aproximativ 10 miliarde de oameni, în timp ce doar 2 miliarde şi-o permit. Călătorii nu culeg produse din carne sau lactate, ci doar fructe, legume, pâine, vin – mâncare ambalată sau uşor “strivită”, ca să zic aşa, la care supermarketurile renunţă încă dinainte de a o pune pe rafturi. Informaţii detaliate pe https://trashwiki.org/en/Main_Page.
Varianta comună: mănâncă din pieţe, din supermarket, la restaurantele locale ieftine (prânzul este mai ieftin decât cina, chiar dacă au aceleaşi preparate, iar să mănânci la bar este mai ieftin decât la masă), mănâncă acasă la cineva, alege hrană foarte consistentă şi ieftină (orez, legume, pâine). Nu refuza dacă cineva îţi oferă o masă gratis.
Varianta mea: în general, nu mănânc la restaurante. Când călătoresc, mănănc din pieţe şi supermarketuri (conserve de fasole cu chorizo în Barcelona – 0.70 euro; ratatouille la borcan în Paris – 1.5 euro; pâine cu chorizo în Valencia – 2 euro; pizza fritta în Napoli – 1.5 euro; varză cu carne în Toscana – gătită de mine şi apreciată enorm de italieni; banane, mere, biscuiţi oriunde). Mai merg la taverne unde intră doar localnici, ca să gust bunătăţile tradiţionale – cum am facut în Napoli cu pizza, evident!
Păi şi cam asta a fost! Dacă renunţi la frică şi la ruşine, la tot ce te încorsetează, la regulile stupide ale… altora, atunci poţi zbura oriunde vrei, oricând vrei, oricum vrei – gratis! Iar în încheiere am să vă las în compania unui călător veteran (care a mers din Suedia până în Portugalia şi înapoi, în 8 luni, fără niciun cent în buzunar) şi a mărturisirilor sale:
“I had questioned my reason to live. I felt I really had to break free. I would not wait for the world to change but to be in the moment, truly connect with others, astonish people with good will, with my own example, do my best to actively change people’s perceptions of what’s possible.”
“Hitchhiking all the way! It’s the best means of travel. Hitchhiking is a wonderful metaphor for life itself”
“That financial freedom for me didn’t mean getting shit loads of money but, quite in the contrary, getting rid of money-related worries altogether.” “We don’t have to give up everything! Just practice sharing instead of owning.”
“We are so conditioned to feel guilty or uneasy to receive anything from others. There is no free lunch, right? :)”
“Our spiritual moments are those moments when we feel most intensely alive.”
“If I need something, I just ask. I just have no shame. Shame is not natural. We learn to be ashamed at a very young age due to our upbringing and social conditioning. I had to unlearn it. Your parents probably told you not to play with your pussy when you were small, and since that you’ve learned all sorts if things you are not supposed to do. Like not to rely on other people’s help.”
“I have noticed that you are affraid of many things. It’s in vain. The biggest decision in my life was to stop being afraid and let the love guide the way. I’m only in the beginning of the path of love but I can say it’s worth it. All of your emotions derive from either fear or love. All inhibitions and doubts are caused by fear. They have no place on the path of love. It’s your choice!”
Dacă v-am captat atenţia, cautaţi cartea The Sunhitcher, by Tomi Astikainen pe internet. Este gratis, cum altfel?!
Ioana draga daca ai sti cat am plans cand am citit povestea lui Dumitru Dan, Paul Pîrvu, Gheorghe Negreanu şi Alexandru Pascu… Aparuse in ceva ziar la inceputul acestui an, este de departe cea mai sensibila poveste de calatorie citita de mine… cum au plecat ei si au mai luat cu ei si un caine… ca in basme 🙂 Minunat, inaltator si tragic!
Cat despre calatoritul fara bani, eu te cred si stiu ca daca renunti la confort si prejudecati o poti face, dar fii pregatita sa-i auzi pe cei care vor combate aceste “teorii”, in general astia sunt oamenii cu bani care isi fac vacantele in Turcia la AI. Dar stii tu mai bine ca mine cate voci iti vor spune ca asa ceva “nu-i dom’le posibil!”.
Deja au aparut aceste voci, vezi mai jos:))) Multumesc, Bia!
Wow ! Grozave sfaturi ! Multumim !
Si eu multumesc!
sfaturi de la cunoscuti/presa locala: calatorit cu bicicleta. In occident, sunt vanzari de brocante, unde poti gasi ieftin lucruri de buna calitate, inclusiv o bicicleta ieftina.
La fel, cunosc romani care au traversat europa cu tir-istii. Gratis. Tir-istii i-au apreciat ca stiau limbi straine, ca erau cu bun simt, si ca aveau ce si cu cine povesti.
2. pt mese, unele restaurante au nevoie la ora inchiderii de cineva rapid sa ii ajute la strans. O ora de munca la momentul x => o masa de calitate. La fel, unii se angajeaza semi- chelneri, pt cateva sapt. in cate un loc turistic, persoane care stau in fata unui restaurant si te imbie sa servesti ceva, ce stiu 10 limbi, si in schimb nu cer salariu, ci o masa de calitate.
3. pt dormit, un cort + sac de dormit. Sunt campinguri f. ieftine cu facilitati, unele gratis, sau direct pe plaja; in Romania exista alternativa de a ruga taranii sa va lase sa dormiti in grajd/ in fan.
Varianta de turism mai elevata: rulota sau hostel-uri. Cunosc 2 romani care pleaca cu masina, cumpara o rulota in Germania, fac turul europei timp de o luna, se intorc in bucuresti unde lupta sa o inmatriculeze si o vand ( si spre amuzament, ies si… cu profit). Atentie, nu orice rulota poate fi usor inmatriculata in Ro.
Acest curent, face parte din non-consumerism, sau nono (cum ii zic francezii). Sunt site-uri, comunitati, articole: in care se incearca diminuarea consumului, cu maximizaea timpului petrecut pt sufletul propriu. Nu inseamna lene, pt ca acesti oameni au asigurat un venit minim, un viitor, o siguranta, ci inseamna ceva mai mult decat input lunar salariu, si la sf lunii cheltuit tot. Inseamna si o evitare a marketingului si a produselor cu reclama, a marilor industrii, si o atentie aparte micilor hobby care pot sustine o familie.
Bune sfaturile, multumim:)
Nu mi se pare corecta abordarea : rusinea de a primi de pomana – mentalitate gresita. Fiecare are propriile lui principii, iar cineva care accepta fara problema de pomana este pur si simplu o persoana care isi traieste viata asa cum considera de cuviinta. Dar aceasta persoana nu ii este superioara celui caruia i-ar fi rusine sa faca la fel. Unde mai este respectul pt libertatea de alegere a celuilalt?
0.5 euro, 1.7 euro oricat de putin ar costa, tot costa, tot sunt bani. Acesti bani de unde vin? Nu tot dintr-un job, oare? Deci pretextul de rupere de constrangerile lumii moderne cade. Ca doar nu au fost furati banii aia sau primiti cadou, nu? – Dovada ca nu exista calatorie pe gratis. Este doar o infumurare a celor care au gasit metode alternative pt a scadea dramatic banii investiti. Anularea lor 100% este o ipocrizie.
Din tot textul asta, utile sunt metodele alternative de a calatori si frumoasa este implinirea umana prin calatorii in lume. Dar de aici si pana la gratuitate 100% .. fabulatii de oameni imbatati de propria lor persoana si incapabili sa-i respecte pe altii.
Draga Maria, nu ai inteles nimic. Imi pare rau sincer.
”nu ai inteles nimic”, ”Imi pare rau sincer”…JENANT.
De acord cu Maria.
Excelent articol, mi-a placut f mult ! Mi-am dat seama citind ca sunt destul de incorsetata in viata mea de angajat model, ca de fapt se poate ca ma tem sa stau acasa la un cineva, ca da mai, nu imi place sa primesc ceva numai asa pe ochi frumosi. Si la toate astea vine paradoxul, visul meu din copilarie de a face turul lumii. Vis de copil … Insa, inca mai visez la el. Si sper ca intr-o zi, cand fata mea va fi mare si stapana pe viata ei, sa pot sa fac cativa pasi spre visul asta. Multumesc pt idei !
Cu mare drag:) Sa nu-ti abandonezi niciodata visul. Chiar se poate! Ai incredere in tine, in lume, si munceste cate putin in fiecare zi ca totul sa devina posibil.
Raspunsul tau dovedeste exact ce spuneam: ca-i privesti cu superioritate pe cei care nu fac asta. In plus, nu am negat acele modalitati de a calatori care sunt prezentate in articol. “Nimic” dovedeste doar faptul ca nu esti obiectiva deloc caci daca erai, nu ai fi zis ca nu am inteles “nimic”. Am inteles foarte bine si nu este nevoie sa-ti para rau. Neuronii mei sunt functionali, te asigur. Multumesc.
Si eu nu am negat existenta sau functionalitatea unor solutii de tipul House Sitting, f frumos ca exista si ca sunt de folos si f frumos ca le prezinti. Ce spun eu este ca nu mi se pare deloc ok abordarea subiectiva a acestui articol: “We are so conditioned to feel guilty or uneasy to receive anything from others. There is no free lunch, right? 🙂 ”“If I need something, I just ask. I just have no shame. Shame is not natural”
Dupa logica asta ar trebui sa nu-mi fie rusine sa umblu goala pe plaja, corect? Pt ca nu e natural sa-mi fie rusine. Nu este deloc acceptabil sa-i spui unui om ca e ceva in neregula cu el daca nu alege metoda ta de a calatori. Unii poate primesc usor ceva gratuit, altii nu, e treaba lor. Un articol obiectiv ar fi prezentat posibilitatile de reducere a costurilor sau de anulare completa a acelor costuri (pt un serviciu punctual ex dormit, nu ca vezi doamne vedem lumea pe moca). Si fara comentarii filozofice despre rusine nerusine libertate reguli. Daca tu crezi ca nu am inteles nimic, este dreptul tau.
Sau poate nu s-a vrut un articol obiectiv si atunci imi bat gura de pomana. Oricine poate incerca sa le spuna celorlalti cum e bine sa-si traiasca viata, nu inseamna insa ca va si reusi.
Imi imaginam ca vor aparea astfel de voci, insa nu chiar atat de “incapatanate”. Articolul este foarte obiectiv, eu am incercat sa prezint niste variante (mai multe) si sa le explic pe intelesul tuturor.
As vrea sa ajung si eu sa calatoresc ca cei mai frumosi si mai liberi oameni. Din cate ati inteles (unii dintre voi) din articol, nu o fac. Inca. Insa invat zi de zi, citesc, ma documentez, ma lupt cu fricile si rusinile mele. Nu este NIMIC in neregula cu nimeni, indiferent cum ar calatori – mie imi place si varianta cu vuittoane, veti rade:))) Si nici macar n-as visa sa spun cuiva cum sa-si traiasca viata, desi mi se cere parerea in fiecare zi.
Si, inca o data, lumea se poate vedea altfel. Fara bani. Fara bagaje. Fara griji. Insa trebuie sa-ti lasi acasa ochelarii.
Zici că „lumea se poate vedea altfel”. OK. Doar că tu, prin formulările din articol, ai desconsiderat alte feluri de a o vedea. Pentru tine cei care muncesc și produc valoare în lumea asta sunt „sclavi”, iar cei care depind de ei sunt „liberi”. Banii te fac un sclav? Dimpotrivă, banii te fac liber. Când faci o tranzacție financiară schimbi efortul și talentul tău contra efortului unei alte persoane. Faci un schimb mutual avantajos și nu ești la cheremul bunăvoinței altcuiva. Din fericire nu suntem încă toți așa „frumoși și liberi” ca în visele tale. Încă. 😀
Ia zi Ramona, cum ai reactiona dacă cineva ți-ar cere un freebie? Probabil nu prea bine.
Ioana,
Articolul este bine scris si documentat.Din pacate varianta ta personala nu prea are legatura cu tema articolului. E o varianta cat se poate de conventionala. Pana la urma majoritatea romanilor din clasa de mijloc calatoresc la fel, se cazeaza in pensiuni sau hoteluri de doua stele, consuma conserve, etc. Probabil ca cititorii s-ar fi asteptat la cateva exemple mai concludente. Nu ar fi nicio problema daca tu nu ai experimentat asa ceva, dar puteai sa iei un interviu cuiva. Si sa ne povestesti mai multe despre experientele tale ca si couchsurfer.
Iulia, colaborez cu cele mai mari doua agentii de turism din Romania. Vreau sa-ti spun ca majoritatea romanilor din clasa de mijloc nu calatoreste la fel. Alegerile lor sunt la intamplare: se indreapta spre agentii de travel, all inclusive, promotii (ieftine si proaste), iau tepe, habar nu au sa caute pe site-urile companiilor aeriene sau sa se inscrie la ofertele site-urile de cazare din afara si se agata de recomandarile Lonely Planet sau mai stiu eu care… Per total, pretul este prea mare, uneori. Insa nu este tocmai un lucru rau, tinand cont ca muncesti un an pentru o vacanta de 2 saptamani.
Daca stau sa ma gandesc, nici nu stiu cui i-as putea lua interviu din Romania – ma refer la persoanele cunoscute. Bloggerii din turism calatoresc gratis – datorita parteneriatelor – si apoi ne capiaza cu reclamele. Persoanele publice stau la 4 stele. Iar cei care calatoresc cu adevarat, o fac pentru sufletul lor si nu prea vorbesc despre asta.
Iti dau si exemple pozitive – 2 in jurul lumii si Sega – interviuri la mine pe blog. Exceptionali oameni! La fel, experientele mele de couchsurfer le gasesti pe blog. Nu are rost sa ma repet.
Am uitat sa spun ca ratatouille la borcan la 1,5 euro nu e un chilipir! 800 de g de ratatouille te costa in jur de 70 eurocenti daca stii sa alegi corect magazinul 😉 putin research nu strica inainte de calatorie.
Se vede ca nimic nu e imposibil daca ai putina vointa. Excelente sfaturi, chiar ma bate un gand acum… 🙂
De acord cu Maria. Daca eu imi permit sa merg la Barcelona si sa stau la hotel, de ce as alege sa fac couch surfing? Poti cunoste lume noua si face conversatie si altfel. Nu m-as simti mai ‘liber’ facand couch surfing. Sunt nebun dupa ski, dar nu mi-as lasa jobul (care imi place) ca sa ma simt ‘liber’ spaland vase si skiind la St Anton o iarna intreaga. Prefer 1-2 sapt in conditii decente. Sincer, mi se pare ca sfaturile tale de mai sus au putina aplicabilitate – iar fiecare e liber sa fie ‘liber’ cum vrea el, nu cred ca e nevoie sa i se propovaduiasca asta.
Imi pare rau sa fiu de acord cu Ioana, dar intr-adevar unii nu ar trebui sa fiti aici citind blogul fiindca e clar ca nu va priveste, si nu va da nici dreptul de a comenta, ca eu nu ma duc pe blogurile alora obisnuiti cu fundul la allinclusive, sa le zic ba blogul vostru este de *****. Iar asta cu daca am bani. Este o mentalitate doar a romanilor. “Daca am bani”….daca ai bani sa stai doua zile la hotel de 5 zile si avion de o poala de bani(care apropo, e acelasi avion, aceiasi piloti si aceiasi calitate a zborului ca la low-cost) nu inseamna ca AI BANI.. ci ca vrei sa ai arati cuiva ca ai bani. Excursiile nu se contorizeaza prin confortul si plasma din camera. Iar ca iti permiti sa stai la hotel, si tu stai ce basca ta, nu dovedeste iarasi nimic. Decat ignoranta si felul romanului. Exista conditii mai bune si mai ieftine decat un hotel. Exista apartamente, vile, hosteluri, eu stiu cate si mai cate variante mai ieftine si mai bune. Strainii sa stii ca nu folosesc termenul “daca am bani”. Straini folosesc termenul daca am cap. Si daca am cap nu fac risipa de bani indiferent cati am, si daca am cap aleg sa fac chestii cool in excursii si sa petrec de neuitat, daca am cap nu irosesc economiile de peste an, ca lasa-ma sa cred ca nu stai pe un sac de bani tot timpul anului, nu arunc economiile de peste an sa ma las in mana unor agentii de turism, si a unor pachete all inclusive. Romanul nu intelege ceva. Nimeni nu ii face lui o oferta, la care sa iasa in pierdere el, ofertantul. Romanului ii cade fata cand vede “oferte” si arunca cu banii fara sa gandeasca mai departe. Daca unii iti vand o “oferta” si frumos ar fi ca din acea vanzare sa faca si profit, oare nu exista o cale in care tu poti sa iesi mai ieftin de atat? Ramura asta a turismului cred ca e singura chestie care nu necesita creier, sau vreo 2 facultati, nici macar un spirit afacerist. In turism iti trebuiesc doar clienti de o anumita categorie.
Zic ca e bine sa nu uitam SA NE RESPECTAM unii pe altii, chiar daca nu suntem de acord cu unele idei 🙂
Mi se pare un articol excelent (saru’mana Ioana inca o data pentru seria senzationala pe care ai publicat-o aici, sunt deja destui cititori care apreciaza si ei continutul in cauza), chiar daca EU de pilda nu as recurge la unele chestii.
Si noi cautam cu atentie oferte de zboruri, mai ales cand avem cate unul transatlantic, unde diferentele de pret pot sa fie si de SUTE de euro. Dam in general 1000-1200 de euro pe 2 bilete Budapesta / NYC si indarat (cu o escala si la distanta de 6 luni), dar putem la fel de bine sa ajungem spre 2000 doar pentru ca ne-ar fi lene sa cautam mai atent. Deci cascat ochii, sa nu cascam punga 😀
Suntem doi adulti la 30, respectiv 40 de ani. Nu am sta in cort sau in unele variante descrise de Ioana, dar nici nu aruncam o carca de bani sa stam la 10 stele. Este irelevant, in conditiile in care dormim si facem dus. Ca ne-am dus in deplasare sa vizitam, nu sa stam ‘acasa’.
Unele idei prindeau bine pe la 20 de ani (cazul meu), acum sunt pentru un sistem ceva mai relaxat, chiar daca asta inseamna costuri.
Dar ideile SUNT VALABILE si iata ca se pot lua in considerare de catre cei care doresc sa mai traga in jos niste costuri si nu se tem de un pic de aventura 🙂
foarte bun acest articol,si destul de lung,dar daca era mai mic nu mai era asa de bun.
[…] ale… altora, atunci poţi zbura oriunde vrei, oricând vrei, oricum vrei – gratis! “ Intrați aici ca să citiți întreg […]
Nu sunt incapatanata si vocea mea e vocea unui om normal, ca si tine, ca si voi. Dar:
“Dacă renunţi la frică şi la ruşine, la tot ce te încorsetează, la regulile stupide ale… altora, atunci poţi zbura oriunde vrei, oricând vrei, oricum vrei – gratis!” – afirmatie nesustinuta de dovezi concrete, mai ales partea cu “oricand” – ce ziceam de subiectivism.
– “care a mers din Suedia până în Portugalia şi înapoi, în 8 luni, fără niciun cent în buzunar) ) şi a mărturisirilor sale:” Intrebari: exista dovada palpabila ca a calatorit 8 luni fara un CENT? L-a vazut cineva? Sau e pescarul care povesteste cum a prins el o balena si i-a dat drumul inapoi in mare? Nu sunt ironica, nici rautacioasa. Pur si simplu nu pot sa cred asa ceva, ca doar el a “marturisit”, nu? Putea sa zica orice si ca n-a baut apa 3 zile, era careva langa el sa depuna marturie ca nu a fost asa?
– “We are so conditioned to feel guilty or uneasy to receive anything from others. There is no free lunch, right? :)” Repet, e libertatea fiecaruia, ala care se simte prost sa primeasca e un om la fel de normal ca cel care primeste.
““If I need something, I just ask. I just have no shame. Shame is not natural. We learn to be ashamed at a very young age due to our upbringing and social conditioning. I had to unlearn it. Your parents probably told you not to play with your pussy when you were small, and since that you’ve learned all sorts if things you are not supposed to do. Like not to rely on other people’s help.” “I have noticed that you are affraid of many things. It’s in vain. The biggest decision in my life was to stop being afraid and let the love guide the way. I’m only in the beginning of the path of love but I can say it’s worth it. All of your emotions derive from either fear or love. All inhibitions and doubts are caused by fear. They have no place on the path of love. It’s your choice!” – nu vad rostul de a promova un stil de viata care nu a fost incercat pe propria piele. Da, varianta cu interviurile era mai obiectiva decat o prezentare intr-o lumina ff frumoasa a unui lucru care de fapt nu a fost experimentat pe propria piele. Asa si eu pot spune ca aia care nu au curajul sa faca parasutism se tem sa incerce dar eu nu am facut in viata mea. Din nou, subiectivism.
Si da, nu-s toti oamenii croiti sa spele vase ca sa se intretina in vacanta. Dupa cum nu-s toti croiti sa manance ciudatenii si se rezuma la ceea ce cunosc. Nu e nicio pb. Fiecare face cum simte. Imi pare rau, dar asta e parerea mea. Si nu trebuie sa fie cineva de acord sau nu. Eu nu cred ca am jignit pe nimeni. Multumesc.
Tre sa recunoastem…ca sunt ceva sfaturi de urmat..in ceea ce ai scris mai sus…+ ca ..e prea clasic altfel ..paraca cu putina aventura…e mai tare!
Eu chiar nu va inteleg pe astia asa de intaratati… Fata a dat niste sfaturi; Atentie!!! de calatorie NU de vacanta (adica aia de o saptamana luata odata la 2 ani). A aratat o alternativa la modul general de a calatori. A zis cineva sa faceti, voi astia de nu vreti, asa ca si ea?
Toata lumea o ia atat de personal… cand de fapt cred ca articol asta nici nu era despre cei care se comporta acum de zici ca dat cineva cu acid sulfuric pe ei 🙂 Keep calm şi faceti fiecare cum vreţi! Teoretic traim intr-o lume libera!
Intaratata/ acid sulfuric – nu pricep de unde aceasta calificare, am vorbit politicos, nu am tipat, nu am injurat. Este un articol online accesibil oricui. Sectiunea de comentarii, idem. Deci e ceva asumat, oricine care nu este de acord poate spune ca nu este. Sau exista o regula nescrisa ca trebuie sa comenteze numai cine are aceeasi parere? Ceea ce spui tu, Bia, este cenzura curata si o exagerare care nu-si avea rostul aici. Un fel de “gura mica, mai, astia carora nu va place” De ce?!
“A zis cineva sa faceti, voi astia de nu vreti, asa ca si ea?” – da, tocmai aici era problema, modul de a prezenta legat de fricile, temerile care trebuie depasite si care, din punctul meu de vedere, nu sunt sustinute prin niciun argument logic, pt ca fiecare face cum simte.
De cate ori ai calatorit prin Europa in modul in care propui altora prin acest articol?
Oare tu personal, ca femeie, te-ai simti bine facand autostopul la un TIR?
Sau sa dormi undeva, nu zic intr-un parc, dar intr-un loc cu conditii minime de igiena?
Sau sa astepti la usa din dos a unui restaurant ca cineva sa-ti aduca cateva frunze vestede de salata si un castron cu orez rece?
Oare cate zile ar putea rezista organismul in ritmul asta presuspunand ca acel calator sau acea calatoare generica ar avea in jur de 30-35 de ani?
Si ce-ar fi ca, prin absurd, toti oamenii sa-si doreasca sa nu mai fie sclavi, sa vada lumea si sa renunte sa mai munceasca?
Nu-i nevoie sa publici comentariul 🙂
am citit articolul cap-coada, e o alternativa interesanta dar pe care nu as aplica`o din cauza ca tin mult la confortul meu. totusi am o intrebare, daca teoretic calatoresti fara bani, cum faci sa vizitezi anumite obiective dintr`un loc unde trebuie sa platesti bilet? mi se pare aiurea sa ajungi la Roma de exemplu si sa nu intri la Muzeul Vaticanului sau in Colosseum, Forul Roman, etc unde biletul costa vreo 16 Euro.
Maddy draga, inclusiv aceste muzee au anumite date (prima duminica din luna, de exemplu sau anumite expozitii) care sunt gratis. Mda, stiu, este f posibil sa nu corespunda cu vacanta ta. Insa trebuie sa recunosc ca eu nu sunt deloc fana a muzeelor si atunci cheltuiala asta o exclud definitiv. Insa respect mult cultura, admir arta si am dat si eu bani pe Van Gogh in Amsterdam:) Si sa-ti mai spun un secret – poti intra la muzee cu legitimatie de presa sau de agent de turism:D
[…] găsit un articol pe blogul lui Dojo foarte interesant despre călătorii fără un consum financiar prea mare, așa că articolul […]
De acord, cu cateva rezerve:
1. Sfaturile sunt bune pentru ca mod de a calatori pe bani mai putini, nu gratis. Trebuie avut in vedere si ca uneori cheltuielile nu sunt doar casa, masa si transport, ai nevoie din cand in cand sa te mai si speli pe dinti (doar n-o sa folosesti periuta gazdei :)) ), sa mai dai un telefon la omul care se ofera sa te gazduiasca, sa faci un dus (cam greu daca faci squatting intr-o cladire abandonata), etc. Calatoria cu bani putini e posibila, cu buget zero sincer nu cred, si daca cineva imi spune ca a facut-o ma intreb ce impresie a facut asupra celor care l-au ajutat mai mult sau mai putin volutar. “Zgarcitii” n-au reputatie buna nici printre backpackeri sau calatori alternativi 🙂
2. In anumite tari in care saracia este extrema, in care stand multi isi castiga o paine (uneori nici atat) din turism (proprietari de unitati de cazare, restaurante, producatori de artizanat etc) nu stiu in ce masura calatoritul cu buget zero, refuzul de a da bani in schimbul produselor si serviciilor oferite de localnici e un mod responsabil de a calatori.
[…] ieri un articol foarte misto pe dojoblog (scris de Ioana Budeanu), despre modalitati prin care poti sa calatoresti […]
Era mai bine daca nu introduceai despre sclavi referiri in articol. Deci, conform articolului, daca muncesc cinstit de la 9 la 17 inseamna ca sunt un biet sclav modern si ignorant, dar sa stau cu mana intinsa dupa mancare, in dosul unui restaurant, inseamna ca sunt un om liber, deschis la minte, care stie sa se bucure de generozitatea altora ? Ce prostie.
Mai ales daca stai cu mana intinsa si esti roman …
[…] Cel mai de folos articol citit in ultima perioada. Cum sa calatoresti (aproape) gratis. Sau cum imi fac eu planuri […]
Foarte interesant, inteleg ce scrie acolo, dar ma gandesc mult la cum este privit romanul in Europa si ma-ntreb ce spun oamenii cand vad un roman care cere de mancare. Eu poate sunt director de banca si am vrut sa scap de jungla moderna pentru o astfel de “calatorie spirituala” sa zic asa, insa, oamenii care te privesc nu stiu asta. Lumea este plina de prejudecati, cred ca mai important decat sa faci rost de mancare, cazare, transport este sa-ti cultivi ignoranta la vorbele jignitoare ale oamenilor cu rea-vointa.
Facand abstractie de toate astea si incercand sa ma gandesc mult mai putin, pentru ca este mai usor cand esti pus in fata faptului implinit, intreb: vine cineva ?
experienta mea personala: calatoresc f des impreuna cu prietenul meu si de f multe ori pur si simplu spontan (rucsacii sunt mereu pregatiti de drum). daca e vara dormim in cort sau doar in sacul de dormit (pe nisipul de pe malul marii sub cerul instelat e fantastic!), dc e iarna dormim prin Couch surfing. De cele mai multe ori calatorim cu autostopul, uneori luam trenul- dc e destul de convenabil ca pret. Avem cu noi o butelie mica si deci mancarea o gatim singuri, oriunde ne am afla pe drum. Traiesc aceasta experienta minunata de doi ani de zile, am vizitat locuri splendide si am cunoscut oameni deosebiti. Banii nu ne impiedica sa cutreieram lumea, pt simplul motiv ca felul in care calatorim ne reduce extrem de mult cheltuielile. Asa am vizitat locuri precum: Atena, Patras, Venetia, Barcelona, Paris, Praga, Viena, Dresda, Hamburg, Berlin, Pisa, Monte Carlo, Nita, Corsica (cu vaporul, desigur), Amsterdam, Malmo, Copenhaga, Ascona. Cred ca e nevoie de rabdare (dc e vorba de autostop), de gandire pozitiva si spirit de aventura pt a imbratisa un astfel de mod de a calatori. Probabil asa ceva nu este pt toata lumea, dar este fara indoiala posibil de realizat pt cei care isi doresc sa incerce!
Anul acesta am cunoscut un nomad neamt care facea turul Europei cu bicicleta. Traia exact dupa principiile enumerate de tine, Ioana. L-am ajutat cu o pereche de ochelari de vedere si i-am creat un blog. De fiecare data cand ne vedeam imi cerea bani de mancare, de bere si de tigari. Rusinea nu exista pentru el!
Pe de alta parte, eu sunt un om destul de rusinos, insa incerc sa ma vindec. Anul acesta am facut autostopul Bucuresti – Xanten (Germania) si inapoi, in alti ani am dormit in parcuri sau in gari, am mers chiar si cu taxiul gratis (in Romania, nu stiu cat ma veti crede!), am dormit in manastiri sau la oameni acasa, prin CouchSurfing (am fost si gazda de cateva ori).
De ce am facut toate acestea? Partial pentru ca nu aveam bani si partial pentru ca eram in cautarea experientelor. Am scris mai multe pe blogul meu, aici> https://trans-ferro.com/2012/07/30/de-ce-nu-cred-in-conceptul-de-a-calatori-gratis/
Ca sa ajungi să călătoreşti gratis trebuie să faci înainte o mulţime de lucruri, astfel încât, când vei trage linie la sfârşit, vei realiza că excursia n-a fost deloc gratis. Toată educaţia ta, limbile străine învăţate, paşaportul şi vizele, cărţile poştale pe care le-ai trimis, sticlele de apă şi cafeaua cumpărate la suprapreţ din aeroporturi sau benzinării, nopţile dormite iepureşte prin trenuri şi aeroporturi, bacşişul pe care-l laşi valetului, tarifele nesimţite din roaming, spiţele de bicicletă, adidaşii pe care-i cumperi pentru că faci turul lumii pe jos, nemaivorbind de mâncare, transport, chiar şi acele confesiuni pe care le faci şoferului de tir care te-a luat până în următorul oraş – toate acestea costa, în ele ai investit timp, bani şi energie!
“Si, inca o data, lumea se poate vedea altfel. Fara bani. Fara bagaje. Fara griji. Insa trebuie sa-ti lasi acasa ochelarii.”
Foarte frumos spus!
Am experimentat unele din solutiile amintite in acest articol, fiindca imi doream foarte mult sa ajung in anumite locuri fara a dispune de sume mari de bani de cheltuit. Nu ma gandisem niciodata pana atunci ca as putea aborda genul acesta de calatorii. Am avut surprize foarte placute. E adevarat, mentalitatea in strainatate e putin diferita de a noastra iar faptul ca vrei sa iti urmezi un vis cu bani putini, nu e vazuta ca cerseala. Cei care n-au experimentat asa ceva n-au cum sa inteleaga. Intr-un fel, inainte si eu eram un fel de Toma Necredinciosul ca Maria.
Fiecare alege optiunea care ii convine mai mult. Depinde si de locatii, evenimente etc. Pentru unele situatii e mai indicat sa stai intr-un hotel de 5 stele.
Am gasit articolul intamplator si se pare ca dupa doi ani.
Poate e frumos scris. Respecta limba romana. Nu respecta insa munca. Am inteles din cele de mai sus ca 1 miliard de oameni ar face ceea ce spui tu.
Miliardul acela ar trebui sa se dizolve de la sine. Sa ramanem doar 6. Nu cred ca ai mai avea sansa de a tine un blog cu oameni care umbla creanga cersind mancare la restaurante. Nu ar mai exista restaurante fara oameni care sa munceasca acolo. Tot ce spui nu are sens. Cat despre faptul ca unii ocupa cladiri “parasite”, e infractiune. Nu te supara, dar cred ca traiesti in lumea ta. Nu e rau ca impartasesti, dar nu prea ai ce. Sincer e nu am prieteni care sa faca ce faci tu. Asa ca 1 din 7 nu se potriveste. Sunt pe lume oameni foarte saraci care nu se lauda cu umblatul pe gratis si nici cu mancatul pe gratis.
Si daca tot umblam prin lume de ce o mai facem?!! Ai spus ca nu mergi la muzee.
Ce vrei sa vezi?
Te contrazici.
Vurbeai de Roma sau Paris.
Nu existau cetatile fara oameni care sa munceasca pentru a le ridica.
Nu ne trebuie boschetari, ne trebuie oameni care sa se ajute intre ei prin munca, chiar si fara corporatism.
Wow e super ce a scris Ioana si eu visez la asta de mult timp
peste 2 saptamani imi incep sio Calatoriile Gratis si mai ales in aceste calatorii se afla si o mare AVENTURA o sa fie tare sa calatoresc pe jos fara niciun BAN doar un rucsac cu ce e nevoie si gata
Ioana ceea ce ai scris e super tare sa stii.
Sa Inceapa Aventura peste 2 saptamani
Aici mai e cineva activv?pe blog
nu cried ca este vorba neaparat despre bani ici despre experiment,aventura sau despre a incerca si o altfel de viata,o altfel de abordare
Sunt oameni Asa cum a spus si ioana care se simt extrem de obligati de fiecare data cand primesc ceva
Plate ca nu e tocmai natural
ma bucur pentru voi, succes. dar cine ma insoteste in guayana franceza?
desi articolul asta e scris in 2012, pe mine m-a apucat plansul gandindu-ma ca vreau si eu. eu nu mai rezist in lumea asta plina de reguli artificiale care ne ingreuneaza viata. maine as pleca, cat inca mai am resistenta fizica de a calatori in conditii din astea. acuma, unde gasesc oamenii, pentru ca vreau sa merg in grup. daca spun cuiva apropiat, o sa considere ca sunt nebuna, nu vine nimeni. pff, dar e o idee care mi s-a aprins si nu se stinge.