Cu 10% mai mult

Mersul pe la conferințe nu îți umple „traista” cu enorm de multe informații (în afară de unele cazuri) și sunt situații când realizezi că de fapt știi mai mult decât ăla de prezintă, dar tu ești doar plătitor de bilet și respectivul e pe listele de speakeri. Cam așa m-am simțit la Blog World Expo New York, anul acesta. Mi-am dorit să-l strâng de gât pe un mare grangure ce ținea un speach despre WordPress și mi-era clar că este aprox. pe lângă subiect sau cel puțin nu avea dorința de a prezenta ceva chiar serios audienței. Acu’ la fel de adevărat este că unii americani sunt atât de creduli, că poți să le vinzi orice gogoașă.

Partea bună este că, atât la BlogWorld cât și la WordCamp, am și învățat lucruri noi, plus că mi-au dat multe idei și inspirație pentru rețeaua mea de situri. Chiar dacă prezența la BWE a cam durut la buzunar (aproape 300 de dolari pe 3 zile de conferințe), a fost o experiență pe care aș repeta-o și mâine.

Hai să revenim la una dintre prezentările ținute de un tip despre care sincer nu știam mai nimic și de la care nu prea mă așteptam la nimic. De câte ori am intrat într-o sală fără așteptări, am avut surprize plăcute, la fel și acum.

Prezentarea era despre „personal brand” și, chiar dacă generală, a fost extrem de interesantă. Și multe idei au „făcut sens” dacă e să folosesc o expresie uzuală în familia prietenilor noștri care ne-au găzduit iată acuș’ 18 luni în ultimii 3 ani la ei în casă.

Peter Shankman vorbea despre cum poți să ai o „personalitate” ca și „amploaiat” sau ca om de afaceri și care este soluția pentru a ieși măcar un pas în fața turmei.

What Happens When Your Fun Little Personal Brand Grows Up s-a numit prezentarea, voi enumera aici câteva idei dintre cele care chiar mi-au plăcut:

1. dezvoltă-ți competențele
2. dacă lucrezi ca angajat, fă-ți timp să lucrezi și pentru tine (el spunea de 4 ore, probabil că nu e mereu posibil)
3. 100K de followeri pe Twitter sunt doar 100 de mii de followeri pe Twitter – absolut adevărat, mai ales cum se cumpără „urmăritorii” pe Twitter
4. faptul că ești angajat nu înseamnă că nu poți avea un brand personal
5. .. dar, dacă lucrezi pentru o companie, ești EXTENSIA ei și în viața privată. Deci orice tâmpenie făcută se va răsfrânge și asupra companiei pe care o reprezinți
6. experții de marketing sunt valoroși, experții de social media sunt zero, pentru că o companie nu trăiește din likes. Cam asta spunea și Bogdana acum un an la o conferință din Timișoara, că până la urmă companiile sunt în domeniu să VÂNDĂ, nu să adune fani.
7. VINDE. Niciun CEO nu dă 2 lei pe ideea de cool, toți vor BANI.
8. social media e doar o formă de comunicare
9. un șef dur nu înseamnă că e „nașpa”, are probabil un motiv
10. dacă ești loial, alte companii se vor bate să te aibă
11. dacă faci o prostie, recunoaște. Nimeni nu dorește să-și imagineze ce altceva ai putea ascunde, dacă obișnuiești să nu spui adevărul
12. dacă lucrezi cu 10% mai bine decât ceilalți ești indispensabil
13. nu ești mai bun pentru că ești genial, ești mai bun pentru că MUNCEȘTI serios
14. intrece-i pe ceilalți, în general sunt mediocri
15. poți să faci ce dorești cu brandul tau, dar fă-ți treaba. Șefii pot ierta un angajat mai „ciudat”, atât timp cât aduce bani.
16. ți se pot ierta 90% din tâmpenii, dacă aduci beneficii firmei
17. nu te obosi să schimbi lumea. Timpul schimbă lumea. Tu doar fă-ți treaba MAI BINE.

Mi-au plăcut mult ideile în cauză. Faza cu urmăritorii pe Twitter a ajuns la cote isterice pe internațional, unde poți cumpăra mii sau zeci de mii de „fani” cu câțiva dolari, ca apoi să te lauzi cât ești de „potent”.

Cei 10% mi se par tot o idee bună, în general, dacă este să te aprecieze cine are cap să o facă, nu trebuie să ajungi ăl mai tare din parcare, trebuie doar să-ți pese o idee mai mult, față de restul colegilor. Pe când lucram în radio cele mai bune momente ale mele au fost când am făcut ceva mai mult decât doar să „atârn” la lucru.

Ca freelancer, am văzut ce important este să-ți pese. Am împlinit un an de când lucrez cu un client, care, înainte de a da de mine, lucrase timp de 4 ani cu tot felul de designeri. După ce i-am terminat un job scurt, a declarat că, de 4 ani caută un om serios. Nu sunt cel mai tare web designer din lume, nu sunt nici măcar programator, așa că, dacă e să punem ceva „custom features”, trebuie să angajeze programator separat, care să lucreze cu mine. Dar se poate baza pe munca mea, sunt mereu gata cu idei de îmbunătățire, studiez în plus pentru a-i oferi soluții, chiar dacă jobul meu ar fi doar să fac niște modificări ca o maimuță și să nu mă intereseze restul.

Există șefi cretini, există clienți abuzivi. În timp scapi de ei. Oamenii serioși apreciază un om de încredere. Ăia 10 la sută sunt un procent infim, dar pot face o mare diferență. Chiar dacă există și câte un colectiv în care ieși în față doar prin diverse forme de prostituție, e la fel de adevărat că nu am cunoscut încă un om cu adevărat valoros, care să moară de foame. Pentru că, dacă șefii/clienții de acum nu te apreciază, există oricând altcineva care te studiază și te dorește în echipă.