Am re-vizionat ieri seară episodul Romania din No Reservations al lui Anthony Bourdain. Episod care, la vremea lui, a stârnit o adevărată revoltă printre românii mai mult sau mai puțin patrioți, extrem de supărați că Anthony și-a bătut joc de țara lor. Îmi amintesc și miile de comentarii turbate ale românilor, care l-au făcut pe nefericit în toate felurile. Un episod care nu ne prezintă ca gaura de la macaroană, așa cum ne place să credem, un episod care pune pe tapet cam ce spunem și credem noi înșine, dar care ne-a deranjat exact din motivul aceasta.
Dacă nu ați văzut episodul, recomand să-l căutați, descărcați etc. Din păcate nu am eu link chiar acum, l-am văzut pe Netflix (doamne ce-mi va lipsi ..).
Prima „distracție” a fost când Bourdain și Zamir, prietenul lui rus care i-a servit de ghid, s-au dus să filmeze în București, unde e o statuie a lui Vlad Țepeș (rog bucureștenii să mă corecteze și eventual să precizeze ce locație era). Acolo au fost opriți la poartă de niște „cerberi” total șocați să se găsească în fața nasului cu o echipă de filmare, care, după telefoane și isterii i-au aruncat așa în dorul lelii că poate filma, dar îl costă 10 euro pe metru pătrat. Normal, omul și-a băgat picioarele și a dat un comentariu zic dur, dar adevărat. Ceva de genul „emisiunea asta-i vizionată de zeci de milioane de oameni. Dacă nu au nevoie de reclamă, e OK”.
Prima problemă pe care nu o înțeleg mulți români: TURISTUL ÎȚI FACE RECLAMĂ
Am ajuns acum câțiva ani în Croația pentru că niște prieteni ne-au spus că e mișto acolo. I-am dus pe sora lui iubi și pe cumnatu’ de un Revel la Dubrovnik, vara următoare lăsau Grecia pe care o adoră și pe care refuzau de ani buni să o „schimbe” pe altă destinație și au venit cu noi. Am scris despre Croația pe blog, așa cum am scris despre New York și alte locații pe care am avut șansa de a le vedea. Vreau să cred că am dat măcar o idee cuiva să încerce aceste locuri. Cu toții suntem pe Facebook și punem poze de concediu, acele poze FAC RECLAMĂ locului în cauză.
Când am fost într-un mic „day trip” în Hunedoara și Deva, la Castelul Huniazilor, doamna de la bilete s-a holbat acuzator la aparatul de la gât și mi-a oferit ocazia unică de a plăti suplimentar, că am aparat „mare” la mine. Mi-am luat foarte în serios plimbarea în cauză și am făcut poze cu aceeași atenție cu care le-am făcut în New York, Barcelona sau orice altă locație mai „specială”.
Singurul loc în care nu am avut voie să fac poze a fost la expoziția The Bodies (care e cam goală – probabil ăsta e și motivul). În rest am avut mână liberă, că a fost grădină zoologică, aquarium, muzeu sau sfântul știe ce. În multe locații eram rugați să nu folosim blitz, în rest … have fun. Nu am plătit suplimentar, nu s-a uitat nimeni ciudat la noi. Dimpotrivă, atât la Metropolitan Museum of Art și The Cloisters (care face parte din MMA), am dat de „paznici” din ăia în constume doldora de informație și care nu știau cum să-mi ghideze mai bine pașii.
La Cloisters, când să plec, m-a oprit un bătrânel să mă întrebe dacă sigur am fost și la nivelul x și am văzut și asta și aia, nu cumva să plec fără să fi avut o experiență perfectă. La Metropolitan Museum of Art, anul trecut, a stat omul ăla după fundul meu 3 ORE și m-a plimbat prin expozițiile cu Egiptul antic, de mi-a făcut capul calendar cu tot felul de informații excepționale. A fost o experiență de neuitat și clar și-a servit angajatorul, pentru că un turist cel puțin a fost atât de încântat încât recomandă muzeul lor.
Cum să nu recomanzi asemenea locații? Cum să nu spui cuiva că te-ai simțit excepțional în New York și că, deși costă enorm pentru un român, este o călătorie pe care MERITĂ să o faci măcar o dată în viață. Că ești servit cu bun simț, că ai o groază de chestii de văzut, că ești tratat ca un OM important pentru ei, pentru că ai venit să vezi și apoi să spui mai departe.
În era în care fiecare prostan are câteva sute de prieteni pe Facebook, în era în care oricare deține măcar o „săpunieră” cu care să facă poze, în era în care orice recomandare îți poate aduce un turist, tu îți bagi picioarele și pui piedici. Că, ferească ăl de sus să facă vreun turist poze unui maldăr de pietre, cine știe, poate mai vine un tâmpit după recomandarea asta să-ți dea bani. Dar apoi ne plângem că nu vine nici dracu’ să facă turism.
Cam asta s-a întâmplat și cu No Reservations. A vrut prostanul ăla de Bourdain să zică de România în fața a MILIOANE de oameni și noi aveam grijă să nu se întâmple asta. Că știm noi că ăia cu camere de filmat sunt lucru dracului, iar ăia cu aparate foto tre’ să plătească la sânge, mama lor de periculoși, cum au venit ei să facă poze și să le arate altora.
Omul este un animal foarte lăudăros, iar treaba asta a fost înțeleasă de unii care fac turism serios, nu se joacă. Și ajungi să dai 25-30 de dolari să vezi un muzeu sau naiba știe ce altă minunăție, ai gift shop la ieșire cu tot felul de chestii simpatice, pe care le-ai lua cum ia Becali cărțile, cu raftul, dacă ți-ai permite. Sunt locuri vizitate de milioane de oameni anual, locuri bine amenajate, cu oameni simpatici și serviabili, sunt locuri care sunt vizitate de câțiva rătăciți ca noi, care mai vrem să promovăm cică România, unde fiecare ți-o trage cum apucă, nu cumva să te simți bine și să ai eventual și o „dovadă” că merită să revii.
Adio „vizite de lucru”, i-ai tras-o turistului, nu-l mai prinzi a doua oară
Majoritatea celor care l-au luat la împins vagoane pe om l-au acuzat că „nu a mers aici și acolo”, că s-a dus unde nu trebuie etc. Ho, cu pianul pe scări – era aia a vizitelor de lucru s-a terminat acum vreo 20 de ani. Nenea asta a făcut ce face ORICE turist fără alai prezidențial după fund, a „aterizat” undeva în România și s-a pus pe vizitat.
Publicul român ar fi fost mai fericit dacă Bourdain era dus ca un câine de laț aici și acolo, în locurile alea puține, bine amenajate și ideale pentru turism. Dar nu a fost cazul. Omul a dat peste „ospitalitatea românească” așa cum o știm cu toții și cum o acuzăm și noi pe unde apucăm. Luați-vă orașul în care locuiți. Dacă x vine din Honolulu la voi în oraș și aterizează la gară sau aeroport (dacă-l aveți), cum îi este?
Eu mă gândesc la Timișoara cu aeroportul ăla cam la fel de mic ca și camera de primire a „imigranților” în JFK. Sau ca un hangar, dar să nu fie prea mare, că mai băgăm și o făbricuță. Din care aeroport sari direct … asta încă nu știu, că am avut mereu pe cineva să ne aștepte. Știu că există taximetriști (nu vreau să mă gândesc ce prețuri practică). Metrou nu avem, autobuz decent acolo încă nu am văzut …
Hai să vedem dacă dă necuratul să aterizeze la Gara de Nord, mai infectă decât cea mai infectă stație de metrou din New York (și drept îi că au unele …). Dacă nu te omoară cerșetorii și nu dai în apoplexie de MIZERIA de acolo, atunci te chelesc de bani taximetriștii de acolo. Care, ca în multe locații, sunt cvasi-ilegali, să zic frumos. Deși sunt firme decente în oraș pe domeniul ăsta, nu au loc de șmecherașii de acolo.
A trecut nefericitul de emoția inițială și probabil, cu mai mult sau mai puțin sprijin și pe ghicite ajunge în Centru. Unde face niște poze, așteaptă o jumătate de oră pentru o cafea și se presupune că ar trebui să fie mulțumit. Și, poate are noroc să fie și agresat sexual, că doar ce-i o călătorie fără emoții …
Realitatea pe care o „lătrăm” și noi pe bloguri este că nu există un sistem CLAR pe care un turist să-l folosească așa cum trebuie. Mi-a luat puțin timp să înțeleg cum funcționează sistemul de transport din New York, am găsit o groază de hărți, cărțulii, aplicații cu harta orașului, recomandări etc. Astea-s treburi pe care trebuie să le gândească EDILII, nu eu. Mă gândesc că mi-ar plăcea să fac o vizită mai serioasă prin București prin primăvară probabil și mă gândesc să bâzâi vreun cunoscut din blogosferă, să mă mai îndrume. Sunt din România, vorbesc limba, mă descurc teoretic, dar parcă tot mai sigur este cu niscaiva îndrumare, că nu aș scrie pe blog despre cum am plătit 300 de lei de la Otopeni la nu știu ce hotel.
Iată ce scrie Bourdain în articolul lui de pe blog, articol referitor la „accidentul România”:
Even WITHOUT cameras, looking just for a relaxed meal, we’d often enter a near empty restaurant, ask if a table was available–and have the waiter tell us “No” in the surliest of terms. WITH cameras–asking if we could shoot was an invitation to either an instinctive “NO” or an invitation to gouging. As waiters and hosts it seems, work on salary–rather than tips, no one really seemed to care about more business, promoting their business or even making more money. People are still uncomfortable in general about being filmed. Understandable, given Romania’s history that many would be reluctant to have their picture taken–as this rarely led to anything good back in the bad old days.
But to describe Romania as particularly friendly? Not really. I’ve been all over the world. Over 50 countries. On the friendly scale? Romania not exactly in the top 40. The food–on camera, off camera? Didn’t matter. It was mostly pretty primitive. Soups may taste good–but they don’t make interesting television. I could lie. But I ain’t gonna.
Foarte deranjant. Și, după ce ni se duce aburul cauzat de infamia asta de articol, hai să fim SINCERI și să recunoaștem că și noi gândim LA FEL.
Pe toate blogurile există articole despre restaurante cu mâncare PROASTĂ și servire sinistră. Ne plângem de vânzători, ne plângem de cei care sunt în domeniul turistic și-și bagă picioarele. Ei bine, s-a întâmplat și în cazul lui, cu deosebirea că pe noi ne citesc câțiva oameni, la el se uită câteva milioane. Nasol moment …
Mulți români își fac treaba de dorul lelii, pentru că sunt plătiți mai prost decât consideră ei că merită și în general, oricum ar fi plătiți, consideră că merită mai mult. S-a întâmplat ca într-o vizită neanunțată, un om cu o echipă de filmare și milioane de telespectatori să ne prindă cu același „miserupism” pe care-l afișăm în general. De data asta însă ne-am făcut de băcănie cu public și tot noi suntem cei supărați.
Motivele pentru care românii sunt tot mai puțin interesați de turism în țara lor sunt puține și grave: prețuri mari, servicii proaste, șicane la tot pasul, infrastructură slabă. Există „hotelieri” care fac o treabă minunată. Există locuri superbe care MERITĂ vizitate, nu avem chiar o țară urâtă. Dar avem din păcate oameni care-și bat joc de munca lor, avem oameni care au intrat în business doar să tragă țepe și tot felul de „surprize” cu care probabil nu mai dorim să fim obișnuiți.
Un turist, care vine într-un loc, trebuie făcut ATUNCI să se simtă bine. Așa cum am fost noi impresionați de gazda noastră din Croația, pe care am „călcat-o” de 3 ori deja și care este prima pe lista noastră. Prima impresie contează pentru toată lumea, iar un turist nu face excepție de la regulă. Nu există vizite „planificate”, pentru ca gazda să se pregătească să dea bine pe ecran. În momentul în care ai pretenția să vină oameni în casa/țara ta, orice lucru contează pentru ei. O experiență bună înseamnă că vor reveni și vor avea grijă să recomande locul. O experiență proastă îi va îndepărta.
Și aici nu mai este vinovat Bourdain sau orice alt turist, pentru că fiecare reacționăm la fel. Dacă există un loc în care am fost tratați prost, nebuni să fim să revenim. Și vom spune și altora ce se întâmplă acolo. Promovarea unei țări nu se face cu un logo de 11 dolari, cumpărat de pe istockphotos. Promovarea unei țări se face prin EFORTUL fiecăruia de-a o prezenta frumos. De a avea grijă de turist, de a-i oferi un serviciu decent și de bun simț.
Stau să mă gândesc la țările pe care le-am vizitat noi în ultimii ani (Albania, Austria, Cehia, Germania, Maroc, Spania, SUA – așa ca o enumerare rapidă, că pe restul nu mi le amintesc) – nu știu ce clip de prezentare au, nu știu ce logo turistic au. Știu însă CUM am fost serviți, dacă am mâncat bine, dacă au fost prețuri de bun simț, dacă am simțit că suntem bineveniți. Asta contează pentru orice turist: dacă este un concediu reușit sau nu. Restul e gargară și patriotism prost înțeles …
O, da, explica-i tu paznicului ce e aia facebook, promovare, sau alte cuvinte din astea complicate care nu au legatura cu viata lui de zi cu zi
Sunt cateva clisee pe care le folosim cand vrem sa ne laudam cu Romania. Prima este asta cu ospitalitatea. Apoi mai este chestia cu romanii care au cele mai frumoase femei, cea mai buna mancare, cele mai frumoase peisaje. Toate astea or tine pana in clasa a 2-a, a 3-a. Dar dupa aia numai cine nu a avut norocul sa paseasca macar 2 metri peste granita mai poate sa le creada.
O tara este exact ca un om. Un om nu poate sa se schimbe daca se minte singur in legatura cu valoarea personala. Nu e nimic in neregula sa recunosti ca esti prost. Pentru ca numai atunci cand iti analizezi la rece adevarata valoare poti sa-ti faci si un plan pentru o viata mai buna.
am dat intamplator peste acest articol. nu am vazut episodul/emisiunea respectiva, dar cred ca ai redat destul de bine ceea ce a vrut sa zica realizatorul. eu zic ca romania nu este o tara perfecta, dar in nici un caz nu poate fi rezumata la ceea ce spui tu aici sau respectivul in emisiunea lui. nu poti compara muzeele din State sau alte tari occidentale cu muzeele de la noi. In primul rand nu stiu daca stii cat are salariul un om din muzeu. In fine, referitor la restaurante noi cand mergem pe dincolo deja avem liste cu restaurante recomandate (de prieteni sau de pe net) ca sa mergem la fix. Am fost si eu in restaurante jalnice si in Praga, si in Londra si nu numai. Nici o tara nu e perfecta, nici Romania. Dar avem si noi localuri bune primitoare, muzee cu oameni primitori (Muzeul Satului de ex. din Bucuresti, sau Muzeul Taranului). Avem multe lacune, mai avem mult de crescut, dar nu asta e imaginea noastra. Evoluam chiar daca multi nu vor sa creada/vada pentru ca e mai usor si da mai bine sa critici.
Faza cu 10 euro pe mp eu zic ca a avut ghinion tipul si a dat peste niste oameni naspa.
Cu un singur lucru ai dreptate in articolul asta. Da, ne place sa ne vorbim de rau si sa ne vedem doar barnele din ochi (care bineinteles sunt in ochii concetatenilor nostri, nu ai nostri proprii).
PS. nu sunt patriot sau ceva, doar nu imi plac atitudinile negativiste si critice de pe fotoliul din fata compului.
Imi cer scuze pentru lungimea comentariului. O zi buna. 🙂
drakones, pe turist nu-l intereseaza ca x are salariu mic sau ca a avut o zi proasta. Are o experienta proasta, NU MAI VINE si are grija sa le spuna si altora, cazul episodului in cauza, dupa care MILIOANE de oameni au aflat cum e treaba cu Romania.
Faptul ca ai salariu mic nu este o scuza. Nu-ti place, muta-te pe un post de director sau lasa-l pe altul care doreste sa munceasca. Nici in State aia de la muzeu nu au salarii enorme, iar aia de la magazine au minimul pe economie. Si cu ala abia traiesti. Si totusi sunt extrem de politicosi, te ajuta, iti zambesc. no matter what, vorba englezului.
Deci astea sunt din nou scuzele noastre tipice: ca nu a fost o zi buna, ca nu a mers ala prin locurile in care stim noi ca-i OK etc. Turistul NU merge unde-i spui tu. Si eu am calcat prin niste zone in NY de te sperii. Unde eram eu si populatia de culoare. Zone care teoretic nu prea apar pe ghiduri turistice. Si in orice spelunca am intrat, mi s-a spus ‘hello, how are you’ si am fost servita cu atentie si cu amabilitate. Si sunt oameni care probabil traiesc din o mie de dolari pe luna, intr-un oras in care chiriile incep de la 1000 si se termina la zeci de mii probabil.
Am circulat MULT prin exterior si ceva prin tara. Niciodata ca turist altundeva nu m-am simtit prost, nu mi s-a parut ca-mi face careva o favoare pe banii mei, asa cum ma mai simt in Romania. Nu in toate locurile, dar e de ajuns sa ai 2-3 faze din astea pe concediu si nu mai calci in tara respectiva.
Iar noi AVEM NEVOIE de turistii aia, nu ne putem baga picioarele in ei. Mai ales cand multi romani prefera sa faca vancate in exterior (preturi mai bune si servicii mult peste ce gasesc in tara).
Daca citesti mai atent textul lui Bordain, spune ca a incercat in MAI MULTE locatii si in general a fost tratat ca un gunoi. Iti dai seama ca nu mai are niciun interes sa calce pe aici si probabil multi alti turisti, care se gandeau eventual sa faca o incercare, s-au lecuit. Mai bine merg in alte locuri in care ‘clientul nostru-i stapanul nostru’.
Deci nu-i vorba de patriotism sau de lipsa lui, nici de vazutul barnei in ochii altuia. Ca eu, pe banii mei si pe timpul meu aleg ce sa fac. Este trist insa cand o TARA FRUMOASA, pentru ca independent de cine o lucuieste Romania este frumoasa, devine mai putin atractiva fata de niste turisti care, daca ar veni in numar mare si ar fi tratati cum se cuvine, ne-ar scoate macar partial din rahatul economic in care suntem pana in gat 🙂
Mă scuzi, dar nu ești prea umblat(ă). Când te oprești să vizitezi un obiectiv turistic, drumul fiind lung, sunt toate șansele să ți se facă foame. După ce te-ai plimbat și ai vizitat una sau alta, fie vrei să mănânci ceva cald, fie vrei să te oprești în zonă la o pensiune. Ei, când se întâmplă asta, nu arunci un ochi în jur și intri în restaurantul din apropiere? Sau, alegi modul blogosferic și scoți smartfonul și întrebi pe twitter unde poți mânca? Ca să mănânc un grătar și să beau o apă minerală trebuie să caut recomandări?
Eu știu că avem și locuri primitoare, dar dacă sunt mici șansele ca eu, în postura de turist, să dau de ele, chiar contează? Cum crezi că e să ajungi într-o stațiune (Păltiniș de exemplu) și să nu ai unde mânca o ciorbă? Cum e când la restaurantul unei pensiuni de 4 margarete să aștepți 20 min și nici măcar să nu ți se ia comanda?
Poate că omul nostru a făcut bine că a descurajat turiştii, i-a ferit de fenomene din categoriile snopirea în bătaie a clienţilor de către taximetrişti şi băgarea clienţilor de club în spital de către bodyguarzi.
Comentariile publicului rromân la fiecare incident sunt foarte interesante. Aduc aminte de motivele pentru care staţiunile din Caraibe sunt înconjurate cu gard de sârmă ghimpată şi patrulate de paznici înarmaţi, pentru siguranţa turistului 🙂
~Nautilus
Nu intelegem noi. Nu vrem banii strainilor, nu ne obosim sa-i facem sa se simta bine, da-i naibii de pretentiosi. Ca parca asa ziceau nus’ ce idioti anul asta pe litoral, in conditiile in care suntem vai de capul nostru si sunt tari chiar mai putin ‘dotate’ decat a noastra care-si fac o carca de bani pe turism. Noi le facem o favoare celor care vin in tara pe banii lor, cum sa ne mai si obosim 😀
In ultimele mele vizite prin strainatate, in general capitale europene, am descoperit ca exista peste tot, in special aeroporturi sau gari, Tourist Info… gheretute de alea pentru turisti de unde poti cumpara harti, caduri e transport, de reduceri la intrari in muzee etc. De fiecare data cei de acolo mi-au dat sfaturi, m-au ajutat si nu ne-am simtit ca turisti singuri in orasul respectiv. Am fost lasata sa fac poze mai peste tot, in multe muzee singura conditionare era fara blit. Si in fiecare statie de autobuz existau indicatii concrete, ce autobuze trec pe acolo si prn ce statii opresc, plus harti ale orasului. Nu mai zic de metrou, care e incredibil de usor de folosit.
Si apoi am mers si noi intr-o toamna in Bucuresti (noi suntem din Cluj), care pana la urma tot capitala europeana e… nu m-am descurcat DELOC. Da’ deloc. Trebuia sa ne chemam prietenii din Bucuresti sa ne plimbe ei pe unde trebuia sa mergem, pentru ca nu existau deloc indicii in privinta asta. Nu mai vorbesc de taximetristi, ca mi-era frica sa vorbesc ca sa nu se prinda ca-s din Ardeal si sa ma ocoleasca pe cine stie unde. Intr-un oras unde totusi vorbesc limba… in Lisabona ma intelegeam si cu ospatarul care nu stia altceva decat portugheza, dar ne intelegeam prin semne.
Anda, pai si eu, daca ajung prin Bucuresti, voi avea grija sa fiu asteptata. Ca sincer nu cred ca ma descurc OK. Am fost acum 5 ani cred la Guerrilla intr-o emisiune pe Logout (eu faceam emisiunea in Timisoara) si m-a dus la gara o gagica de la radio, seara. S-a luat aia de taximetrist, ca ma ocolea deja si l-a bagat in toate celelalte, refuzand sa ma lase sa platesc mai mult decat stia ea ca face cursa. Daca nu eram cu ea, cine stie cum ma ardea ala pe banii mei 🙁
Ai dreptate mare. O precizare numai, ca poate ti-o fi de folos daca se intampla vreodata sa nu te astepte nimeni la aeroport la Timisoara: e un autobuz care te duce pana in centru, la Bastion (si de la Bastion la aeroport). Expresul 4 – merge cu bilet normal de RATT (ma rog, bilet de expres). Eu l-am folosit de vreo cateva ori. Am asteptat ceva, ca nu coincidea la fix plecarea lui cu ora mea de aterizare, dar a fost ok, rapid, curatel, neaglomerat. Statia e pe dreapta, cum iesi din aeroport, pe partea cealalta a aleii.
Elena, am aflat si io acum ca exista. Saru’mana de precizare, e bine de stiut, desi in cazul nostru de obicei calatoriile mari se incep din Budapesta si alea mici is cu ‘alai’ in oras, ca deh, de aia avem familie si prieteni 😀
Mie aeroportul din Timisoara mi se pare super OK. Este curat si exista wi-fi gratuit. Faptul ca e mic e chiar un avantaj pentru cei ce aterizeaza acolo: timpul scurt de la aterizare pana la iesirea din aeroport. Exista si autobuz intre aeroport si Bastion (expresul E4) si nu e scump deloc. Singurul dezavantaj e ca nu circula noaptea.
Wi-Fi-ul sa stii ca da clasa multor aeroporturi. Nu am prea gasit facilitatea asta altundeva, asa ca pe tema asta, +1 aeroroportul nostru. Nu stiam de linia de expres, e bine ca exista. Deci nu esti totalmente pierdut in spatiu. Drept e ca altii au tot felul de linii de metrou si de tren special, plus vreo cateva feluri de autobuze, dar e bine macar sa existe o alternativa la smenarii aia de taximetristi.
Eu cand aud faza ca sunt platiti prost ma apuca toti dracii. Am muncit si eu pe salar mic dar asta nu insemna ca imi bat joc de omul din fata mea. Pana la urma stiai cand te-ai angajat cu cat vei fi platit. Daca stii ca poti si meriti mai mult, cauta in alta parte, fa ceva, dar nu mai astepta sa ti se dea, din cer eventual daca se poate.
Of, cata dreptate ai.
De asta eram suparata si eu in urma cu cateva zile, unii se promoveaza superb si noi ne batem joc. Am fost la Gyula zilele trecute si la restaurant m-am socat. Nu doar ca vorbea bine romana chelnerul, dar tot timpul ne-a intrebat daca ne place, daca e bun, daca ne mai poate servi cu ceva, chestie care in Romania nu tin minte sa mi se fi intamplat de mult timp.
Cata dreptate !
Ma durea capul cand mergeam in Ungaria la Balaton, vedeam ce e acolo , frumos dar nu extraordinar si maghiarii scoteau bani de acolo , mai multi decat scoteam noi de pe litoral.
Nu conteaza ce ai daca nu stii sa iti promovezi marfa.
Felicitari celor care ies din tara , revin si inceraca sa ii ajute pe romani sa invete cum sa isi promoveze valorile !
Foarte bine directionat articolul. Felicitari inca odata !
Nu stim sa ne vindem marfa, ne consideram buricul pamantului, si chiar daca am fi cat de cat , nu ii lasam pe alti sa ne descopere.
Lucrez in hospitality de ani buni , am calatorit ceva si mai suntem fermecati si de fotografie. Am ramas ca la dentist cand am venit cu prieteni din strainatate , si la muzeul satului , sau la ZOO am fost taxati ca sa putem face fotografii. O fotografie facuta de un turist este pur si simplu O INVITATIE pentru altii. Cine are aparate mai performante , automat face ca imaginea unui obiectiv turistic sa fie mai interesanta decat realtitatea, deci un plus pentru a vizita obiectivul respectiv.
Toata lumea aflata in vacanta , este la relaxare, face o fotografie si de fiecare data cand se va uita , sau va arata acea fotografie cuiva , automat ii vor reveni in minte senzatia de relaxare si de frumos ce a trait-o cand a facut acea fotografie , deci, va dori sa isi exprime starea si automat va starni interesul celorlalti de a vizita respectivul obiectiv.
In Romania , exact asta facem , oprim orice mica sansa de a ne promova frumusetiile.
DEGEABA sunt frumuseti daca nu le aratam lumii, daca nu invitam lumea sa le vada , sa cheltuiasca bani ca sa le vada si automat sa ne ajute sa le protejam si sa le dezvoltam.
Un turist a luat ” din greseala ” un pix sau un servetel suvenir ??? Foarte bine , foloseste momentul si puneti numele parcului, restaurantului , pensiunii , locasului de cultura etc , pe pix/servetel si lasa-l sa fie luat , ba chiar invita sa fie luat, RECLAMA IEFTINAAAAA
De fiecare data cand cineva va atinge-folosi acel pix, va citi ce scrie pe el si isi va pune intrebarea ce reprezinta acel nume. BINGO , un potential turist, un potential vizitator, un potential cheltuitor de bani in zona.
Cat de greu poate sa fie , sa ” ne aratam dintisorii : ?!?!? Sa zambim?
Gest ieftin ce automat creaza sentimentul de YOU’RE WELCOME HERE !
Tin minte ca acum cativa anisori buni , am facut o expozitie de vederi create de mine cu fotografii din Romania, la o editie a festivalului Romanesc din Boulder COLORADO.
Am vandut cateva sute de vederi americanilor care erau inebuniti de, cat de frumoasa poate fi o biserica romaneasca, un castel romanesc.
Inca odata felicitari pentru articol si haide sa credem ca fiecare cititor de aici , va deveni un mai buin “agent turistic “
Pentru a nu lua teapa de la taximetristi, cand ajungi in aeroport/gara dai comanda nu iei din statie – in general numerele scurte de taxi sunt aceleasi in fiecare oras, doar prefixul se schimba. Daca vine la comanda, centralistei stie de unde pana unde mergi si cam cat ar costa, si taximetristul nu face porcarii pentru ca poate sa fie banat de centralista si el nu mai prinde comenzi. In Bucuresti numai asa fac. Intreb pe cineva de pe strada unde sunt si sun dupa taxi. Daca nu e nimeni pe strada atunci urc in metrou si ma duc pana undeva unde stiu unde sunt si chem acolo.Btw, vagoanele de metrou din Bucuresti sunt chiar foarte ok.