Nu fac referire la campania aia de 2 lei de „optimizare” pe Google, pentru că până la urmă nu asta contează. Astăzi vă povestesc despre cum mi s-a umflat iar pipota de mândrie națională, vorbind cu un american.
Cu o săptămână aprox. înainte să plecăm din New York, m-am întâlnit cu un membru de pe invatam.net. Avea de stat prin New York 4 zile și m-a rugat să-i fac un traseu. Cum era duminică și nici iarba nu crește într-o asemenea zi, am decis să-l preumblu prin partea de Sud, să-i arăt una-alta.
L-am trambalat pe bietul copil pe Brooklyn Bridge, pe Manhattan Bridge, prin ChinaTown și Little Italy, l-am dus la World Trade Center, Stock Exchange (Wall Street) și în Battery Park. Pentru că se apropia seara am decis să urc într-un R și să merg spre casă. Dacă tot aveam drum comun până în Times Square, a venit cu mine pe metrou.
Destul de aglomerat, dar, după vreo 2-3 stații am apucat să stau jos. Un negru lângă mine se uita curios la noi cum grăiam de zor și mă întreabă „are you Russians?”. Tipul era ceva „chef” și se preumblase prin Europa, prin Australia, cam peste tot în lume. I-am spus că suntem români, moment în care, ca toți americanii cărora le-am spus asta, s-a luminat la față și mi-a spus „ah, Romanians are smart people”. Și ne-a povestit despre un coleg de-al lui, român, om deștept și harnic.
Românii sunt peste tot prin lume, iar SUA NU face diferență. În New York găsești destui români, sunt magazine românești și zone în care dai cu piatra și sigur auzi un „au” pe românește. Interesant este însă că în majoritatea cazurilor oamenii respectivi au plecat acolo să-și facă un viitor, sunt angajați, plătesc impozite, își cresc copiii etc. Sunt văzuți bine, pentru că au mirosit că-n capitalismul ăsta nu merge cu fofârlica. Nu la americani, cel puțin, și nu ca „venetici”.
Faptul că există o foarte strictă filtrare prin programul de vize mai ține „neghina” departe de ei. Nu e nici sistemul acesta perfect, dar procentul de români „colorați” porniți la agoniseală pe „nașpa” este infim față de alte țări. În Spania, deși pe Costa del Sol erau mai puțini țigani, ni se spunea să nu dăm prea mult din cioc că suntem români. Am prietenă în Italia, plecată de 3 ani, care muncește și face facultatea acolo. A pus-o dracu să spună că este româncă și dintr-o dată colegi care vorbeau cu ea de un an, acum se fac că văd prin ea.
Și da, mă puteți considera rasistă – consider că MAJORITATEA faimei noastre de hoți și jeguri este dată de țiganii, care prezintă pașaport românesc, după ce mai fac câte o boacănă.
În SUA nu au prea ajuns atât de mulți (deși i-am întâlnit și acolo). Am văzut o pirandă pe 5th Avenue, colț cu Rockefeller Center, care cerșea, am văzut-o pe una în metrou, cu un copil după ea. Am tăcut imediat, că exact ea să se țină de capul nostru nu ne mai lipsea. Iubi s-a trezit într-un magazin ținut de niște polonezi în Ridgewood (o zonă din Queens) cu 2 din astea. S-au uitat rapid prin magazin și și-au urlat una alteia: „hai fă, că n-avem nimic de furat de aici”. El chiar vorbea la telefon cu un prieten și era stresat că se prind alea că e „de-al nostru”.
Este incredibil de relaxant să mergi pe stradă fără să te asalteze diverși, pentru că acolo cerșetorii nu au voie să ceară. Stau și eventual le dai, dacă nu ai ceva mai bun de făcut cu banii. Este extrem de plăcut să spui cinstit că ești român și să nu vezi fețe căzând. Oamenii ne știu după Nadia, după Hagi. Unii au rude de pe aici, alții au vizitat țara și culmea, le-a plăcut. Mulți au colegi, vecini sau cunoscuți români și-i admiră, ca negrul respectiv, că sunt deștepți și muncitori.
Nu am avut personal nicio problemă pe niciunde, pentru că arătăm spălat și suntem plăcuți. Dar ai o satisfacție anume când realizezi că românii „filtrați” sunt majoritari și că ăia care au „scăpat” încă nu au reușit să ne facă de rahat. Probabil ăsta este motivul pentru care, deși detest vizele, pentru că iată că nu putem să stăm acolo cât ne-am dori (probabil pentru totdeauna), parcă nu mă deranjează atât de mult. Nu se ajunge ușor în State, așa că majoritatea românilor de acolo sunt oameni serioși, veniți să caute „ze american dream”, oameni care muncesc cinstit, fac tot posibilul să se integreze și-și educă și progeniturile în spiritul acelor valori.
Ce chestie ca si americanii isi amintesc de Hagi! Ma gandeam ca nu e atat de popular acolo, tinand cont ca la ei fotbalul (soccer) nu e foarte popular.
Eu am intalnit pe unul care stia si de Ilie Nastase.
2005, Grecia: mi s-au adresat pe greceşte
2006, Roma: un macaronar de-al lor mi s-a adresat pe ruseşte cu accent italienesc, iar altul face “are you from Mexico?..”
2008, Praga: o vânzătoare de bilete: “are you from Italy?”
2011, Madrid: “you don’t look like a Romanian”
E curios de aflat ce faţă ar fi făcut negrul dacă i-ai fi răspuns “Moldova Republic” 😛 🙂
~Nautilus
Romanii sunt destepti, aici nu te poate contrazice nimeni. Individual, unul cate unul sunt.
Ca popor insa romanii sunt de o mediocritate cutremuratoare.
Cand e singur , romanasul e OK, cand e in turma … nu.
Hai, spune-mi ca nu am dreptate 🙂
Românii sunt atât de dăştepţi încât IQul mediu naţional e de 94. Ceea ce e foarte grav dacă realizezi ce scor au cei care trag în jos media.
~Nautilus
Da, numai ca aia care trag in jos media nu prea au bani sa sustina financiar luarile de vize, plimbarile pana la Ambasada din Bucuresti etc. Asa ca nu pleca orice ratat. Si, chiar daca nu toti romanii de acolo sunt genii, sunt in general de inteligenta medie. Deci e clar ca lasa o alta impresie decat cei care abia se leaga la sireturi. Sa nu mai zic ca nici in SUA nu sunt doar absolveni de Harvard 🙂
N-ar fi mai grav ca pentru tine conteaza mai mult un numar?
Paris Hilton are un iq de 121, dar pe net circula un clip deocheat cu ea pe net, deci testul ala iq nu reflecta intotdeauna intreaga realitatea.
Dar totusi te-ai gandit de ce media iq-ului e mica, sa-ti pui intrebarea de ce?
Reply-ul de sus era adresat lui Nautilus. 😀
“Paris Hilton are un iq de 121, dar pe net circula un clip deocheat cu ea pe net, deci testul ala iq nu reflecta intotdeauna intreaga realitatea.”
Logica de Gâgă a acestei fraze demonstrează de care parte a curbei IQului (românesc, adică având 94 în punctul cel mai de sus) te afli.
~Nautilus
Sincer, as fi curioasa unde pot sa gasesc romani cu adevarat inteligenti. Ca-i pot numara pe degetele de la o mana pe toti cei intalniti in ultimii zece ani. Si asta nu la supermarket, ci intr-un mediu academic.
Altfel, singurul individ care m-a privit suspect pentru ca eram romanca era si el foarte roman.
Din ce povesteşti, o să-ţi fie dor de locul ăla. 🙂
Vis a vis de cerşetori, să ştii că nicăieri n-am văzut cerşetori mai insistenţi şi mai agasanţi ca-n Berlin. Da. Aici cerşetorii nu-s babe rupte-n cur, aurolaci sau puradei trimişi de şatră la întins mâna. Sunt tineri (şoc). Sunt tineri de 15-25 de ani, au mâini, au picioare, au şi 20-30 de pirsuri înfipte în faţă. Sunt tatuaţi de sus până jos şi stau la fiecare gură de metrou cu câte 2-3 câini uriaşi (au o pasiune pentru dihanii). Într-o mână ţin o sticlă de bere, în alta ţin un pahar, în care te roagă să le arunci un ban. Berlinul e PLIN de ei!
(shit, iar am scris un comentariu aproape cât un blogpost)
@Nautilus anticipam un asemenea reply, ce pretentii sa ai de la oameni care se CRED superiori? tu poti sa ai un 1q de 94×2, felul cum gandesti spune mai multe decat un numar.
Faptul că anticipai nu te face un mare analist şi nici nu face IQul tău să cadă la dreapta curbei. De anticipat din burtă era în stare orice nepoată a Babei Omida 🙂
~Nautilus
Românii sunt oameni deştepţi, dar majoritatea străinilor ne ştiu pentru vreo patru sportivi care au fost buni în domeniul lor de activitate (Nadia Comăneci, Gică Hagi, Ilie Năstase, Ion Ţiriac). Nu am auzit pe nimeni să spună că i-a zis un străin: „România? A! Henri Coandă / Traian Vuia / Nicolae Paulescu / Ştefan Odobleja / Mihai Eminescu …”
Şi încă ceva, cum adică în America cerşetorii nu au voie să ceară? Am văzut suficiente filme şi documentare în care cerşetorii ziceau: “Can you spare some change / a dollar? etc.”.