Unii profesori nu au nevoie de haine șmechere

Se tot discută pe tema suplimentării salariilor cadrelor didactice cu bani pentru haine, pentru că ar râde, cică, elevii. Mă gândesc că, dacă oamenii ăștia ar avea niște salarii de bun simț, și-ar rezolva singuri garderoba, că nu-s chiar picați din copac. Dar las problemele astea celor care le pot rezolva și încerc să-mi imaginez cum de am învățat carte de la profesori care erau la fel de prost îmbrăcați pe cât eram unele dintre noi pe vremuri, unii pentru că era salariul idiot (că nu aveau nici înainte salarii de directori de corporații) sau pur și simplu îi durea in dos de problema asta.

Sunt destul de bine dispusă azi. E vreme frumoasă, am trecut pe la ai mei,  mi-am văzut „copilul” cu 4 picioare, am fost la niște cumpărături. Chiar în „buza” Kaufland-ului am dat de o doamnă profesor de pe când eram în liceu. Este genul ăla de dascăl a cărui poză le stătea in fața nasului, celor care au scris cuvântul dascăl în dicționar. O dulceață de femeie, un om atât de blând și de bun că nu cred că este capabilă să ridice tonul.

Am făcut lite universală și în ultimii doi ani ne era „arondată” la practica pedagogică. Cred că a fost și la lecțiile finale (am avut 2, la grădiniță și la primară). Eram la 17-18 ani toate făcute pe noi, pentru că, ăla de crede că e ușor să stai în fața a 30 de copii și să ții o lecție, când ai 3-4 profesori care-ți studiază fiecare mișcare și-ți notează TOTUL, trăiește în la-la-land. Deci eram terminate de stres și de emoții, cu proiectele de lecție în fața nasului, copii și noi, dar care trebuia să ne „încălțăm” în poziții de dascăl.

Și erau fete care clacau, plângeau, tremurau de parcă le tăia careva, iar doamna aceasta, împreună cu alți 2 dascăli de zahăr, le țineau moralul la un nivel decent, cât să nu leșine în fața clasei. Eu am avut norocul că am fost mereu destul de tupeistă și am o voce destul de țeapănă, așa că mi-a fost ușor să țin „hoardele” în mână, dar emoții aveam și eu, iar o vorbă bună pică extrem de bine.

Studiam tot felul de metodici sinistre (nu cred că există materii mai tâmpite decât metodicile astea: de predare a limbii române, de predare a matematicii, a cunoștințelor despre natură și alte din astea). Aveau în ele atât conținut „lemnos”, că defrișarea pădurilor Amazoniene devenea o glumă, le reîmpăduream în 2 zile. Groaznică materie. Și aveam 2-3 dascăli (printre care și doamna aceasta), care așa frumos le spuneau și înțelegeau că ni se spulberă neuronii, dacă tocim porcăriile alea, că le împachetau frumos și ne învățat mereu chestii PRACTICE.

De la ei am învățat logic ce este un obiectiv operațional (ăia cu studii pedagogice știu cu ce se mănâncă), ne spuneau lucruri la subiect și utile, pentru a fi sigure că ne ies lecțiile cum trebuie. Și, așa cum spuneam, când era câte o puștoaică blocată de nevi sau plângând de frică, le luau în brațe și le spuneau chestii frumoase în ureche, până prindeau curaj.

Știu că și copiii de la clasele cu care lucram (sau grupe, dacă vorbim de grădiniță), erau încântați să vadă acești profesori și vedeai pe dascălii noștri că se luminează la față când văd elevi. Și nu sunt toți premianți, cuminți sau chiar incredibil de deștepți, dar aveau pur și simplu DRAGOSTE față de omuleții din fața lor.

Am avut norocul de a avea dascăli minunați la liceu și câțiva la facultate. Am avut și dascăli mai duri, dar erau ONEȘTI. Nu cred că mă pot plânge că nedreptățeau. Erau unii ca doamna aceasta, care luptau de nebuni să merităm note bune și ne mai iertau câte o „scăpare”, erau unii mai duri. Dar erau cinstiți cu noi și simțeam că nu suntem priviți ca niște loaze. S-au schimbat lucrurile în facultate, când am dat de unii indivizi pe care mi-e greu să-i salut, dar o fac, pentru că așa am fost educată de acasă. Sunt însă niște oameni de nimic, care aveau interese atât de evidente și nesimțirea de a le arăta, că ți-e scârbă să fi avut de lucru cu ei.

Am și profesori pe care îi ador și cu care mă întâlnesc la orice oră cu mult drag. Oameni care nu au făcut rău, doar pentru că au putut, care și-au înghițit mândria, când vedeau că poate studentul are dreptate, cărora le pasă. Mi-au înseninat studenția și-i ador pur și simplu, sper să aibă ani mulți la catedră și să-și adune noi fani, pentru că studenții îi iubesc.

Nu am stat în 9 ani de școli „înalte” să-mi bat capul că x este îmbrăcat șic sau nu. Am avut profesori îmbrăcați foarte bine, am avut profesori mai ponosiți. În 34 de ani de viață am învățat că haina nu-l face pe om, oricât de importantă pare pentru noi. Poate pentru că odată nu eram îmbrăcată elegant, pentru că nu-mi permiteam, iar acum mi se pare irelevant. Sunt eu orice aș purta. Port blugi și tricouri pentru că mă simt bine. Cu ele am fost pe 3 continente și în nu știu câte țări. Am intrat în magazine mici, am intrat în magazine în care nici prețurile nu sunt afișate la unele produse. Și nu am judecat oamenii că sunt eleganți sau nu, iar valoarea lor, pentru mine, a costant în ceea ce FAC și ȘTIU.

De asta nu am admirat profesori bine îmbrăcați, dar care se purtau ca niște cizme cu noi. Respectul din punctul meu de vedere nu are nicio treabă cu hainele. Am avut printre dascălii aceia de care mi-e drag oameni îmbrăcați la 4 ace și unii cu blugi sau aceleași două costume vechi. Și am învățat la un liceu de fițe, că și pe vremea aia era. Și aveam colege bogate, care, culmea, sorbeau din vorbele dascălilor buni, oricum ar fi fost îmbrăcați.

Profesori precum doamna aceasta care mi-a făcut ziua mai frumoasă azi pot să predea în fundul gol și vă garantez că vor fi iubiți și respectați. Pentru noi a contat cum s-au purtat cu noi, câtă dragoste ne-au arătat (simțeam în fața unora că nu ne iubesc mai puțin decât își iubesc copiii de acasă), cât ne-au respectat (pentru că nici respectul ăsta nu-i o chestie uni-direcțională) și câte ne-au învățat (nu doar materiile lor, dar chestii de viață).

Nu am avut astăzi nicio floare să-i ofer, deși probabil că nu are nevoie de așa ceva, pentru că știe ce părere au foștii săi elevi. Dar uite că pun un buchet aici. Pentru această doamnă și toți profesorii mei care au clădit omul de acum. Să fiți sănătoși și să rămâneți acolo, unde vă este locul. Pentru că următoarele generații vor avea bucuria de a studia cu asemenea oameni. Și da, meritați salarii uriașe, pentru că le-ați muncit. Și poate odată se va pune ordine în țara asta și profesorii vor primi un salariu mai decent, să nu ne mai fie milă de ei, că nu au bani de haine.