Am o stare idioată .. nu ştiu dacă sunt obosită, nu prea am chef de nimic. Nu am scris de câteva zile bune, mai ales că mi-era teamă să nu vă îngrop în cimitire şi morţi. Pentru că veştile dinspre familia prietenului nostru bun sunt tragice. Sunt şocată de nedreptatea asta şi nu îmi găsesc locul.
L-am vizitat duminica trecută.
Este la pat, în apartamentul lor. Mai simte de la piept în sus. Restul …
Culmea, era într-o stare destul de bună, psihic vorbind. S-a mirat să ne vadă şi i-am explicat că de obicei el e pe la noi în weekend, aşa că e normal să păstrăm o continuitate. L-am certat că nu mănâncă (îi este ruşine că face pe el) şi i-am promis că vin şi îl bat. “Ai în faţă o recuperare grea, chiar ai nevoie de putere” .. a ascultat. Aud că mănâncă mai bine, deci la faza digestie stăm cum trebuie.
Diagnosticul îl ştim câţiva, el trebuie să ştie doar că acum e momentul să lupte. Să se hrănească bine şi să se odihnească. E sătul de atâta odihnă, are deja câteva săptâmâni de stat la orizontală.
Sper să mergem mâine iar, sau poimâine. Îi face bine să aibă vizite, aşa ne spunea soţia lui. S-a bucurat data trecută şi evenimentul aduce un iz de normalitate. Pentru tatăl meu este crunt să-şi vadă prietenul în situaţia asta, dar nu a lăsat să se simtă nimic din ce îi trece de fapt prin minte şi îi chinuie sufletul. Trebuie să fim optimişti în faţa lui, să glumim şi să îi ţinem companie cam o oră, că mai mult nu poate rezista .. oboseşte atât de repede .. el, omul care lucra ca nebunul şi tot mai avea energie.
Lucrez de ceva zile la un nou proiect. Un fel de “side-business” să îi zic aşa. Vreau să încerc noi metode de a câştiga bani, mă termină toate veştile astea cu criza. Si forfetarul şi toate porcăriile ce ne sunt pregătite.
Culmea este că nu am motive să am starea asta de “n-am chef nici să mor”. În afară de tristeţea provocată de boala “tatălui vitreg”, îmi merge bine cam pe toate planurile. Teoretic se cheamă că îs fericită şi totuşi sunt ca un copil din ăla care orăcăie de oboseală, plictis sau de ce orăcăie micuţii.
Să sperăm că îmi revine şi pofta de scris.
Noapte bună .. iar e 2 jumate …
