Am fior creativ. Dar nasol de tot. Mi se trage probabil din anii de Peda, pe când mergeam la nani pe la 2 noaptea că aveam mereu ceva de meşterit. După cum se ştie, o lecţie ideală geme de material didactic. Şi ăsta din păcate nu se face singur. Aşa că educatoarele-învăţătoarele îşi scoteau pârleala pe spinarea noastră (ele frecau materia cum se putea majoritatea trimestrului … noi aşa am prins) şi veneau practicantele în săptămâna de practică comasată (mda, ştiu că nu sună OK) şi rupeau uşa cu planşe, “seroxuri” şi tot felul de prostii.
Cu toate nopţile parţial pierdute pe prostii din astea, aş mânia sfinţii dacă aş spune că nu mi-a plăcut. Ore de desen şi lucru manual în disperare, plus minunile de pregătit pentru lecţii.
Ziceam de fiorul creativ.
Am reuşit de nişte ani să mă “exprim” pe web şi mi-am mai ostoit durerea. Dar creaţiile virtuale, oricât de satisfăcătoare de bucurie de creaţie or fi, sunt totuşi .. virtuale.
Şi degeţelele mele simţeau nevoia să mângâie şi alte şmecherii, nu doar tastele şi “şoboscârţul”. Visez să “compun” mobilă, de când tot casc retina la “Grand Designs”. Dar unde doamne păzeşte să fac “traforaje” din astea în apartament? Că îs la bloc şi cred că vecinii mei nu au interese majore în a-mi satisface eu crizele creative.
Aşa că, după ce am descărcat un “buc” de business de să mai citesc şi eu ceva, mi-a puşcat ideea, pas cu pas, că tre’ să vând şi eu ceva. Şi cum ursul din pădure are blana “programată” pentru nuş’ câte decenii, am cogitat eu să creez “bijuuri”.
Şi mai interesant este că eu însămi nu sunt consumatoare de din astea. Asta nu înseamnă că îs chioară sau că n-oi fi în stare să leg neşte biluţe (şi nu facem referire la bărbăţii pe aici). Aşa că am trecut la muncă.
Noul “brend” se cheamă “Dojo Art”, că nu poate proasta să înnoade pleul fără “brend”. Situl e “under slight construction”, dar funcţional. Am cochetat cu un oscommerce, dar nu voi avea “dever” atât de mare încât să renunţ la neşte cestii pe care ştie wordpress să le facă.
Planul de viitor este să produc “arte” din materiale tot mai bune, să ajung să merit faza aia din titlu, cu “bijuterii”. Ţinând cont că am început cu nişte mărgele penibile luate din mercerie şi o imitaţie de perle (vândute însă de iudele alea ca perle de cultură) şi că acum deţin modele create din sidef, cristăluţe Swarovski, argint, coral, onix etc. io zic că îs pe drumul ăl bun. Normal că mintea mea creaţă visează aur şi “diamanturi”, dar momentan nu e bani de aşa ceva.
Asta ar explica (macăr parţial) tăcerea mea din ultima perioadă, că o tot coc de vreo lună. Investiţia iniţială (uşor dureroasă) se recuperează pas cu pas şi voi intra sper şi la faza de “hai să am bani de o înghe sau de următorul “şiping” de la mama producătoare.
Vă las în pace acum, mă duc pe ze site să mai pun nişte pleuri sus.
