Prestam acum 1 luna un articol pe the blog here despre vitele de la banca …
Exemplarul bovin de astazi era o don’soara de vreo 20 si ceva de ani (pierduti fara rost on the Earth, I assume). S-a postat strategic in dreapta mea, desi era mai normal sa se puna in spate, ca doar asa functioneaza o coada. Ar trebui sa stim ca romani, ca, deh, avem niscaiva antrenament.
Anyway .. din fericire pentru peruca ei vopsita intr-un negru fals si de prost gust, nu avea se pare intentia sa mi-o “taie” si sa intre in fata mea, pentru ca acela ar fi fost un moment propice pentru a incerca un O Goshi sau alte tehnici de Judo, cu care mi-am nenorocit acum cativa ani spinarea. Mi-am facut eu varza coloana, dar stiu cum sa pun vaca la orizontala, daca este nevoie.
In timp ce imi imaginam in minte cum sa o prind de mijlocul celulitic si sa o trimit la podea (in caz ca …) don’soara se exprima gutural impotriva alora din fata. Ca stau dom’le prea mult la ghiseu (de parca acum trebuie sa iti reduci numarul de chestii de rezolvat, pentru a le face pofta alora de la coada). E coada? Bad luck. Stai sau mergi naibii altundeva. Simplu.
Ma oftic eventual daca as veni sa platesc Orange-ul la banca (in ideea ca nu trebuie sa merg pana in Centru si asa am impresia ca merge mai repede) si stau 1 ora .. On the other hand, daca as veni sa fac asta, nu este vina celui care foloseste banca in chestii de cont si chestii “bancare” ca ma tine pe mine in loc. Culmea este ca de obicei astia sunt cu gura mare: cei care platesc gazul, telefonul etc. la banca, in loc sa isi miste fundul in locatiile in cauza.
Cei care stiu cum merge treaba la o banca si vin cu extrase, state, ordine de plata si alte unelte de genul asta sunt de cele mai multe ori calmi. Stiu cum merge treaba in banca si asteapta cu rabdare. Eu cel putin asa fac.
Ma distra deja tanti din dreapta/spate, juninca de care va vorbesc.
Din minut in minut expira puternic si cu inteles. Un refren frumos de genul: “Uffffffffffffffff, uf, uf, uf” .. zau .. era ca o melodie. Vorba aia “music to my ears” 😀
“Stau aici de 20 de minute” a mugit intr-un moment in care si-a regasit capacitatea de a articula propozitii complete, uitand ca aia din fata in mod normal stau de mai mult. Am ajuns in final la ghiseu, dupa ce tanara speranta a tarii a aruncat o mutra mirata vazand stampila de la mine din mana. Da, chiar plateam impozitul pentru the firm, ca orice “patron” ce se respecta. Din fericire pentru integritatea mea corporala, am terminat repede. Si am plecat in 2 minute, fara sa aflu ce treaba avea vita noastra in banca. Poate primea niscaiva nutret de la “pastorul” din Italia (ca avea mutra).
Mda ….
