Abia am ajuns acasă. Adică pe bune, abia. M-am târât vreo 3 km după nenea ăsta. Care conducea lejer agregatul, cu mâna stângă rezemată de portieră şi cu chef de plimbat pe corso. O doamnă în dreapta lui, cu care discuta făcând gesturi largi, când binevoia să scoată aripa de pe uşă.
Care este problema?
Că drumul era destul de liber şi oricum nu se justificau cei 30km/h. Nu am pretenţia să alerge nimeni peste limita legală, pentru că nici eu nu aş pune la bătaie puncte şi permis pentru că altul se crede pe Suzuka. Dar las-o în durerea ei de viaţă, chiar cu 30 la oră pe drum cu 2 benzi şi destul de liber?
Şi dacă am deschis cutia cu monştri, mai am o problemă. Cu “pârciurile”.
Prin “pârci” înţeleg un agregat din ăsta pe 4 roţi care este atât de praf încât pune deja probleme de siguranţă pe străzi. Nu, nu sunt (doar) snoabă. Nu am pretenţia ca toată lumea să pună la bătaie peste 10.000 de euro pentru o maşină nouă sau să intre la rate. Ştiu că sunt destule maşini cu mulţi kilometri la bord, dar în stare excelentă. Care dau clasă maşinii mele prin viteză şi modul în care “se întind” la drum. Sunt întreţinute corect, au toate “electricalele” în funcţiune şi nu lasă 30 de kile de funingine peste botul celui din spate.
Deci nu de ei ne legăm, că nu aş avea dreptate.
Discutăm însă de cei care au impresia că o maşină bună de schrott este maşină. Care consideră că becurile alea de fac maşina să arate mişto noaptea îs doar pentru faze estetice. Şi nu pe toţi îi cuprinde fiorul creativ, las’ că n-are nimic, dacă vii pe noapte cu farurile stinse şi te văd după ce sare airbagul în nas.
Sunt maşini care abia pornesc şi te rogi să nu crape la următoarea intersecţie. Aduse în ţară şi înmatriculate sfântul ştie cum, sărind inspecţiile tehnice cu şpăgi de 3 ori mai mari decât valoarea maşinii. Şi indivizii care le conduc cu frânele franjuri sau cine ştie ce alte defecţiuni majore trag de ele ca de elastic pentru că, nu-i aşa, au maşină.
Visul meu este ca asemenea minuni să nu mai aibă dreptul să circule. Să existe nişte inspecţii făcute cinstit şi tot ce pune în pericol viaţa altor nefericiţi ce se întâmplă să fie prin zonă cu Schumi de schrott să ajungă acolo .. nu la “şumi”, la aialaltă fază.
Individul din faţa mea nu ştiu dacă avea chiar probleme cu maşina sau doar ieşise ca un adevărat şofer de duminică la preumblare, o zi mai înainte să ajungă până mâine acasă, probabil. Şi faza cea mai tare (după ce s-a târât cu viteza stelei de mare) a fost la ultimul semafor ce ne-a prins PE VERDE şi el, cu maşina din faţă la vreo 40 de metri distanţă FRÂNA!
No comment.
