M-am înfuriat ieri dimineaţă din nou, cu invariabila replică pe care o primesc “dar ce să vezi la televizor?”. Păi vezi .. la ce te uiţi. Dacă o ţară întreagă de manelişti şi sfertodocţi cască ochii amboulea la nunta nu ştiu cărui ţigan (mă distrează că pe ăştia nu îi vede nimeni să îi întrebe cu ce bani s-au “pălăţit”), care aruncă banii ca pe hţrtia igienică, doar n-a muncit pentru ei. Sau la OTV, care din punctul meu de vedere ar trebui inchisă şi DD trimis la sapă, ori la Kanal D la nuş’ ce altă imbecilitate ordinară care culmea face rating.
Face, pentru că nu mai gândim. Nu mai căutăm ceva interesant, nu ne mai interesează că se termină alea 20-40 de minute de emisiune (plus 40 de minute de reclame) şi NU AM ÎNVĂŢAT NIMIC de acolo. Nu, stăm ca proastele şi ne uităm la Elodii, votăm la “răniţi în dragoste” sau ce emisiuni de genul or mai fi şi ne dăm cu fundul de pământ că ţoapa siliconată 2 a detronat-o pe ţoapa siliconată şi botoxată 1 de pe locul fruntaş la naiba mai ştie ce emisiune pentru cimpanzei retarzi.
După ce pierdem timp preţios din viaţă cu rahaturi şi probabil că şi ultimul neuron s-a spânzurat de plictiseală, decretăm cu cea mai serioasă voce “n-ai dom’le ce să vezi”, până alte silicoane ne apar şi gata, suntem “in the game again”.
Cogitam destul de filozofic acu neşte zile că, dacă Discovery erau trust în România, dădeau faliment la 2 luni de la deschidere. Păi cine se uită la documentare? Sau la emisiuni ceva mai deştepte? Cine se oboseşte în România de pildă să troznească o emisiune de genul Top Gear. Că tot m-am căscat la ea chiar şi pe iutiub. Să te apuci să faci struţocămile de maşini de să fie şi bărci, să iei naiba ştie ce coteţ pe 4 roţi, dar de nume mare şi să o peticeşti încât să ajungi de pe coasta de vest pe aia de est (sau oricare, înţelegeţi ideea) … stai că asta cere muncă. Şi efort.
Mai uşor e să pui un plastic în spate şi să te dai mare talkşoist sau să aduni nişte ştoarfe pe care să le transformi în vedete. Chit că put de proaste ce sunt. Nu, ele trebuie să fie acolo, că românul nu poate viziona ceva fără nişte balcoane afişate pe acolo. Bre, reality-show-uri decente. Dau exemplu un The Apprentice. Sau Top Chef. Nişte “big brazăr” cu schepsis, dar tot e ceva pe acolo mai interesant. Şi nu, nu e nevoie de Ciumaci şi Elodii pentru a aduna telespectatori şi a face neşte leuţi.
Am ajuns la faza în care să trec peste programele noastre în viteză maximă şi să mă înţepenesc pe ale altora. Să vizionez de pildă Grand Designs (nişte episoade) după care să caut de disperată toate sezoanele. Bag la cap că nu se poate să dai numai documentare, mai ales pe o televiziune care nu are specificul acesta, dar ceea ce se întâmplă la noi în domeniu, este crunt.
Şi, dacă tot e nasol la televizor, de ce ne încăpăţânăm să privim îndobitociţi? Hai că merge vreun film de închiriat sau descărcat. Sau o carte, că nu ne arde hârtia la deşte …
Ajungem să vedem ţigani la teveu şi nunţi ca în poveşti pentru că “mesele vrea”. Pentru că, atât timp cât sondajele arată că Elodia sparge audienţe, nu prea are “şoarecele” motive să ofere ceva intelectual. Că doar nu aşa se cumpără maşini luxoase …
Este o involuţie galopantă .. şi teamă mi-e că mai avem de căzut mult în rahat.
Soluţii? Sau ajungem să privim exclusiv programele decente ale altora şi să descărcăm tot ce se poate?
