M-am reîntâlnit cu unul dintre dascălii mei acum câteva săptămâni şi cele 3 ore petrecute împreună mi-au “sintetizat” să zic aşa anumite sentimente. Sau mi le-au cristalizat, dacă tot doriţi să ne jucăm de-a găsitul cuvântului potrivit. Pe lângă bucuria revederii şi cea produsă de revenirea măcar prin puterea amintirilor cu un deceniu în urmă, aceeaşi întâlnire m-a făcut să realizez de ce mă “disperă” unii credincioşi, care iau toată treaba asta puţin prea în serios.
Nu sunt bisericoasă şi relaţia mea cu Cel de Sus este directă, fără intermediari. Culmea este că nu sunt atee, deşi s-ar aştepta lumea, dar mă prind clar toţi sfinţii, când ajungem să discutăm despre Biserică şi vajnicii ei reprezentanţi.
În ciuda limitărilor mele de a accepta ceea ce propovăduiesc cu disperare popii şi cei care nici nu merg la budă până nu fac 3 mătănii, nu m-a deranjat niciodată ardoarea lor şi nu pot spune că am încercat să le impun să facă 3 cruci în loc de 10 sau să meargă la biserică mai rar. Treaba lor. Dacă asta îi face să se simtă bine, mă bucur că şi-au găsit echilibrul.
Dar avem noi oare loc de ei?
Ne lasă ei să existăm în păcatele noastre mai mult sau mai puţin asumate?
“Bisericoşii” pe care îi cunosc sunt convinşi că merg direct în Rai. Mă distrează cu câtă trufie, da, am zis bine .. trufie, ne privesc pe cei cu destinaţia Iad. Adică orice aş face, dacă nu lustruiesc dalele de piatră din biserică, e clar unde ajung. La smoală …
Numărul mare de rugăciuni învăţate şi de cruci făcute ţine pentru unii loc de “suflet” şi justifică absolut orice fac apoi. Pentru că mergi doar şi te spovedeşti şi după ce ai ieşit de la preot, poţi să o iei de la capăt.
Normal că nu mă “iau” aici de cei care sunt un exemplu de conduită şi de bun simţ, toate “mânate” de o credinţă adevărată. Sunt şi oameni care fac cinste religiei lor şi până la urmă speciei. Ei sunt însă prea ocupaţi să trăiască întru Dumnezeu şi să îşi vadă de treabă, încât să apuce să se comporte ca nişte farisei. Nu, vorbim aici despre cei care se bulucesc la moaştele sfinte, mai să omoare pe careva, despre cei care fac rău de câte ori apucă şi apoi se “curăţă” prin spovedanie. Sunt unii pe care nu i-ai prinde făcând un act caritabil, care ar fura, vorba aia, şi găina de pe ouă, ce vorbesc .. şi oăle plus cuibarul, bonus.
Şi cel mai frumos este când îţi spun cu superioritatea omului ce se ştie “aranjat” pe viaţa de după, cum vei arde tu pentru o eternitate.
De mă deranjează faza asta? Pentru că mulţi se mulţumesc să fie “crainici” şi uită să fie oameni. Nu sunt pătrunsă de fior religios, dar mi se pare că eşti un om mai bun dacă nu faci rău intenţionat şi mai ales dacă încerci din când în când măcar să ajuţi. Nu putem rezolva toate problemele omenirii, dar e păcat să ştii că ai pute ajuta pe cineva şi totuşi nu vrei pur şi simplu. Ne place să gândim că ne vom mântui, dar ce facem în afara comentariilor religioase şi a sutelor de cruci făcute?
Ştiu oameni de o totală lipsă de “calitate”, mânaţi numai de ură şi gânduri “creştineşti”. Pe care ideea de “dezvoltare personală” îi face să râdă, asta dacă înţeleg pe unde bate expresia asta. Oameni ce nu doresc să devină mai buni, mai milostivi, mai respectuoşi şi înţelegători.
Este uşor să te spovedeşti săptămânal, să posteşti “la ceas” şi să reciţi rugăciuni, apoi să îţi baţi nevasta, să îţi înjuri părinţii, să te comporţi ca un mitocan şi să refuzi orice “şansă” de a te dovedi om. Dacă eşti la zi cu partea “organizatorică” bine pusă la punct prin intermediul Bisericii, nu mai contează că eşti un om de nimic.
Nu am înţeles trufia oamenilor ăstora. Cu ce îi face mai buni frecventarea slujbelor, dacă în rest nu dovedesc “creştinism” niciunde? Ăsta este Raiul? Locul în care orice mitocan ajunge doar pentru că s-a spovedit temeinic? Pe care, dacă îl întrebi “tu ce ai făcut astăzi să ajuţi pe cineva?”, îl vei pune clar în dificultate. În afară de comentariile dure la adresa “păcătoşilor” nu şi-ar aminti prea multe.
Acum câteva săptămâni un asemenea credincios îmi explica doct că mă va lua dracu’, pentru că nu merg la biserică şi pentru că nu cred în preoţii noştri. Nu contează nimic altceva. Încercările de a ajuta, când se poate, vreun om sau animal, dragostea pentru “creaturile” de pe pămând, încercarea constantă de a deveni un om mai civilizat şi mai de încredere. Normal că nu iese faza asta tot timpul, dar există un efort constant în acest sens. Efort inutil, pare-se, pentru că am greşit “strategia”. Sau poate religia …
Voi cum vă mântuiţi?
cum sa cred in “biserica”, daca biserica nu crede in oameni? Din ce vad si aud in jur, biserica ortodoxa romana este preocupata de afaceri si pastrarea imaginii, in loc sa-si aloce resursele financiare si umane pentru oblojirea celor uitati de celelalte institutii ale statului. evident, exista si exceptii.
credinciosii ce se calca in picioare pentru apa sfintita, fac orice comentariu futil prin simplul lor gest de a pune mai presus de siguranta unui om, o sticla de apa. triste imaginile de genu, tristi si oamenii din imagini…
Bre, punem de Asociatia Cazanul de Smoala … se pare ca vom fi numerosi 😀
Dojo:-D….nu vrei sa facem un club al celor ce vor fierbe vesnic in oala cu smoala?!:-)) Te las sa fi sefa la lista cu pacatosi,sa mor io…pun o vorba buna la Scaroatchi pe treaba asta….,dar sa sti ca eu raman sefa de ceaun….numar capetele de pacatosi furajati pe metru patrat de ceaun in smoala….Ok?!Ce zici?!:-))))))
Lasand gluma la o parte,vreau sa zic ca parca ai scris ce gandesc eu,de multe ori mi-am pus aceleasi intrebari ca si tine….si am avut asemenea exemplar chiar in familie si noroc ca am fost trasa de maneca si avertizata,ca incepea sa mi se spele creierul….Brrrrr!Ma scutur a scarba si fac crucita cu limba in cerul gurii….Nu te mai supara,nu se merita,parole d’honor!Lasa-i in durerea si trufia lor ,sa mearga fericiti in Rai….ca astia sunt cei saraci cu duhul….:-D
Si mai e o chestie:cum sa merg eu la biserica,cand biserica cu tot cu slujitori isi face catedrala de jde milioane de euro,iar unii mor de foame si nevoie si mai si contribuie cu ceva banuti,din saracia lor,la cutia milei….si,adaug,cand vad ca parintele nu stiu care i-o trage gospodareste unui nevoias adapostit la manastire,ca sa ii fie mai bine si nevoiasului…si cum garda de corp a lu’ Prea Fericitul goneste o femeie ce a avut taria sa ii ofere Prea Fericitului o cojita de paine si o hartie de 1 leu(mereu m-am intrebat,fara sa capat raspuns,de ce se numesc astia Prea Fericiti,Prea Slaviti,Prea Luminati,Prea Cuviosi,Prea Inaltati s.a.m.d????)….si sa mai continuu?!Cred ca e suficient…Asa ca,draga Dojo,zau de nu prefer sa ma balacesc si sa ma clocesc in cazanul cu smoala….sefa la numarat pacatosii pe metru cub de smoala…hihihihihiiiiii…:-)))))
simpatici cre(s)tinii astia :d
Şi eu vreau să mă înscriu în asociaţie, dar cu o condiţie: cotizaţia să fie mică, doar cât să acopere necesarul de lemne de foc. 😀
Sunt perfect de acord cu tine… mersul la biserica chiar nu mi se pare ca o sa ma ajute sa ajung in rai, acolo unde iarba ii vesnic verde si unde ingerii canta la harpa bla, bla…
Si nu ma deranjeaza faptul ca unii sunt atat de religiosi incat practic devin fanatici… dar cu o singura conditie: nu imi impune si mie religia ta. Daca voiam sa o “imbratisez”, o imbratisam de ceva vreme…
Zicea George Carlin intr-o vreme ca nu ar trebui sa existe 10 porunci, ci 11. A 11-a fiind “Keep thy religion to thyself” ;))
Nici nu stiu cu ce sa incep
Pot sa-ti povestesc despre constructiile “sfinte” realizate in varful ceahlaului, in mijlocul rezervatiei naturale, cu materiale carate de elicopterele armatei. Probabil voiau sa fie mai aproape de “sefu”
Pot sa-ti povestesc de scena dintr-o biserica la care am asistat personal, cand o femeie a lesinat din cauza caldurii si nimeni nu se apropia de ea pentru ca daca a lesinat in biserica inseamna ca e posedata
Pot sa-ti povestesc de aventurile unei rude apropiate cu un popa care nu stiu ce a invatat el la scoala aia a lor, dar lumea se duce la el ca la “vrajitoare”, pentru a provoca rau dusmanilor.
Cred ca ar trebui sa-mi fac un blog special pe tema asta
Pot sa ma inscriu si eu in club? Cazan marimea 38 aveti?
Oamenii nu se mantuiesc singuri. Pentru asta a venit Isus Cristos (sau Iisus Hristos daca vreti). Sa moara pentru pacatele omenirii si sa ne mantuiasca. Tot ce putem noi sa facem este sa acceptam chestia asta sa intelegem ca avem nevoie de iertare. Toti! Indiferent cat de buni am parea la o prima vedere, toti suntem pacatosi.
Pe urma, un om care crede in iertarea oferita de Dumnezeu si nu castigata de el, nu mai poate fi arogant sau superior. El stie ca este “bine” cu Dumnezeu nu pentru ca merge el la biserica sau pentru ca face o caruta de fapte bune, ci pentru ca Dumnezeu i-a dat har. Toate faptele bune, bunul simt, respectul pentru semeni, sunt o urmare a credintei. Cei care se lauda cu asa ceva si se cred mai buni si ii condamna pe altii, e clar ca nu au nicio treaba cu Dumnezeu.
Iti impartasesc dezgustul. Ba am si mai mult, pentru multe alte specii de “crestini”. La urma urmei, termenul de “crestin” a aparut din dorinta de a sintetiza intr-un cuvant conceptul de “ca si Cristos”. E de ajuns sa te gandesti cum a fost Cristos si cum esti tu, pentru a-ti trece toate ifosele, superioritatile, spiritul critic si aroganta.
Seara faina! 🙂
:)) La cazane mă bag şi eu. De somală sau de ţuică, nu contează, că eu nu fac discriminare…:))
Despre preacredincioşi n-am ce să zic. Unii propovăpduiesc iubirea şi iertarea, fără s-o aplice, alţii o aplică fără să o propovăduiască. Aşa fac eu. Doar o aplic. În rest, fiecare cu demonii săi.
Pfff…
Nu te mai gandi la asta Dojo. Nu merita. Sunt atatea lucruri interesante de facut in viata!
Stii teoria cu universurile paralele? Si credinta asta e un univers paralel cu care ne intersectam
din cand in cand. Cea mai buna solutie dupa parerea mea este sa fii tu insati. Lucrul pe care il
condamna D-zeu cel mai mult se pare ca este ipocrizia. Imi amintesc ca am vazut un
documentar pe Discovery, despre secretele Bibliei (Cain si Abel cred), in care a fost prezentata
o noua conceptie despre pacatul originar. Se pare ca Adam si Eva nu au fost pedepsiti pentru
ca au gustat din pomul cunoasterii, ci pentru ca l-au mintit pe D-zeu, incercand sa isi ascunda
greseala, sa para altfel decat erau.
In esenta, chiar daca credem ca facem “pacate” trebuie sa ne asumam responsabilitatea pentru
ele si sa nu incercam sa ne ascundem dupa deget. Macar atat.
Florin, ce pacate are un copil nevinovat? Mai mult, ce pacate are un om de are nevoie de iertarea lui Dumnezeu? Eu cred ca ai nevoie de iertarea semenilor si de iertarea ta.
O sa fii socat, dar faptele bune, bunul simt si respectul pentru semeni nu sunt o urmare a credintei. Eu nu ridic un om de pe strada pentru ca cred in Dumnezeu, ci pentru ca ma respect pe mine. Credinta e alta poveste….
In plus tu cum ai vrea sa traiesti o viata fara de pacat? Pacatele sunt greseli, iar a avansa inseamna a face greseli si a invata din ele.
Oamenii au o multime de pacate pentru care au nevoie de iertare. Asta e asa fie ca admitem noi fie ca nu. Cat despre copii, e o chestie pe care mai bine nu ti-o explic. Daca nu crezi ca toti oamenii sunt pacatosi, explicatie privitoare la copii nici atat. 🙂 E o chestie care tine de esentele crestinismului.
Evident ca moralititatea si bunul simt exista si in absenta credintei. Eu ma refeream la crestini si la persoanele care se lauda cu faptele lor bune si se cred mantuiti prin ele.
Cat despre faza cu greselile si sa inveti din greseli… e doar un cliseu. 😉 In realitate se poate invata si fara greseli. Insa cazul ideal respectiv nu cred sa existe. Tocmai pentru ca suntem oameni. Si singurul om fara pacat a fost Isus.
Da, se poate invata si fara greseli. Din carti! In viata reala si palpabila, omul invata prin “trial and error”. Stii ca este si o vorba: numai cine nu munceste nu greseste.
Da-mi exemplu de pacat pentru care eu am nevoie de iertare!
Smoala ecologica exista? Sa nu sara si Greenpeace pe noi…
cat despre popi, dojo, du-te si tu la unul serios. la dentist nu te duci daca dentistul are dintii stricati si ii miroase gura. gaseste un preot cu frica de Dumnezeu si care are habar de Biblie. Sunt sigur ca ai si tu una prin casa. Sfatul meu e sa iti gasesti una in engleza sau franceza sau orice limba cu care esti familiarizata. Limba straina te va ajuta sa te concentrezi mai mult pe sensurile cuvintelor. Pentru mine a functionat in momentele in care Biblia mi se parea prafuita si greoaie.
Si apoi uita-te la Iisus! Daca vrei sa inveti ceva despre Dumnezeu, citeste evangheliile si vezi caracterul lui Iisus!
Restul sunt detalii!
Asociatia Cazanul de Smoala? 😀
Hehe, eu atat am de zis in privinta asta: my friends are gonna be there too 😀 (AC/DC, Highway to Hell)
Multe dintre cunostintele mele sunt persoane credincioase insa doar in fata bisericii, doar atunci cand intra in biserica si doar in preajma unor preoti. Minutul de credinta daca vrei sa ii spui asa, apoi se intorc la viata normala: injuraturi ca la usa cortului si alte chestii de genul acesta.
Complet de acord. Draga de mama are doar intentii bune, dar nu reuseste decat sa ma faca sa mi se ridice parul in ceafa cu toate povestile ei despre pacate si alte cele….
Cat despre restul… de mult mi s-a scarbit de diferenta intre “ce zile popa si ce face popa”…
Eu nu stiu daca eu am sa ma mantui.
Nu cred ca sunt in masura sa afirm asa ceva.
Dar tu, Dojo, fa ceea ce trebie sa faci, zambeste, iubeste si bucura-te in fiecare zi. Si ai sa te mantui, pe cuvant de pionier.
Amu, cu ‘bisericosii’ – preoti, calugari sau credinciosi. De orice religie ar fi ei. Musulmani, catolici, budhisti, sau zenisti. Este o diferenta intre credinta si dogma. O diferenta mare de tot. Mantuirea nu tine de dogma, ci de credinta.
Iar pentru cei ce pun dogma mai presus de oameni, e in Biblie un paragraf inspaimantator (eu asa consider):
“21. Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri.
22. Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: Doamne, Doamne, au nu în numele Tău am proorocit şi nu în numele Tău am scos demoni şi nu în numele Tău minuni multe am făcut?
23. Şi atunci voi mărturisi lor: Niciodată nu v-am cunoscut pe voi. Depărtaţi-vă de la Mine cei ce lucraţi fărădelegea. ”
(Matei, cap 7 – asta pentru cei curiosi)
Eu cred in Dumnezeu, trebuie sa respectam poruncile care exista, ca este spre binele nostru.. Nu esti mai fericit cand esti bun? Nu esti mai mandru de tine cand nu furi nu inseli si nu minti? Ca urmare toate poruncile si invatamintele bisericesti sunt spre a ne face bine. Banuiesc ca oamenii au mai modificat putin din lucruri, insa ideea de baza e aceeasi.
la catolici se incearca atragerea copiilor si tinerilor la biserica prin organizarea de iesiri,petreceri,discutii la biserica.nu m-a interesat niciodata sa frecventez grupul ala dar cand am terminat generala mi-am pierdut grupul de prieteni care s-au imprastiat la licee din toata tara.din plictiseala,am zis sa incerc sa vad ce se intampla pe acolo. ce sa se intample?ipocrizie.prea putini merg la biserica din credinta si din dorinta de a fi mai aproape de dumnezeu din moment ce dupa slujba au sansa sa mai agate ceva sau sa iasa la o pizza sau un suc pe banii parohiei.am dat o data niste bani unui cersetor si au inceput sa rada de mine.”de ce esti proasta si ii dai bani?nu stii ca isi ia bautura?”pe mine nu ma intereseaza ce fac ei cu ce le dau,asta e treaba lor,eu stiu ca am incercat sa ajut si asta ma face sa ma simt mai bine.conceptul asta le era cu totul strain.
religia unui om nu imi spune nimic.am cunoscut crestini buni si crestini rai,atei buni si atei rai,agnostici buni si agnostici rai. imi vine sa rad cand bunica-mea se ia de logodnicul verisoarei mele pentru ca este ortodox.ce conteaza ca e muncitor,ca o iubeste si o intelege,ca sunt iompreuna de 6 ani?ea trebuie sa ia un catolic ca altfel o pedepseste dumnezeu!daca i-as spune bunicii parerea m,ea despre religie ar face infarct. cum spunea apostolul negru din filmul dogma:nu e rau sa ai convingeri religioase,dar eu prefer sa am idei.
Ai reusit sa sintetizezi parerea mea despre religie, biserica si asa-zisii credinciosi… credinta este
in tine, nu in zecile de cruci pe care le faci sau nu cand treci pe langa biserica sau in numarul
de duminici in care spui prezent la slujba.
cat despre oamenii care incearca sa iti induca ideea destinatiei de “dupa” in cazul in care nu
urmezi cu sfintenie toate cele, prefer sa ma abtin de la orice comentariu. pun pariu ca la intrare
nu este nici un sistem de evaluare bazat pe cruci facute si prezente la slujba si mai stiu eu ce.
Pe langa cele enumerate, ceea ce ma dezgusta la biserica crestina, mai specific ortodoxa, e obstinatia cu care adeptii si membrii sunt impinsi sa analizeze si sa disece viata personala a altuia. Personajele pe care le numeai, stimabila Dojo, fac parte din acea militie spirituala care sunt preocupate in permanenta afle, analizeze si sa puna etichete “duhovnicesti” asupra vietilor personale ale cunoscutilor. Si ne mai intrebam de ce click si cancan se vand ca painea calda.
Btw..drum bun spre rai…cand o sa vina sf lumii imi iau langa mine un butoi de Pilsner-Urquell si o sa ma uit la oitzele in pijamale albe care se indreapta catre za holy kingdom
Ca popă imbecil, ce să zic? Când mă simt rău, evit medicii, având o relaţie directă cu Sănătatea. Bântui prin spitale până-mi trece…
=)) vania are cel mai tare comentariu de pe aici. As putea spune ca ne-a cam dat peste bot, da stii care e faza? Numai in Romania preferi sa ai relatie personala si directa cu Sanatatea decat sa intri pe mana unora dintre medici. Iar daca nimeresti totusi la unul bun, platesti de te indoi pentru ceva ce el e platit deja sa faca.
În singurul său roman,Harper Lee amintea “Unii oameni sunt atât de preocupați de viața de dincolo încât uită cu desăvârșire de aceasta”
Nici eu nu sunt bisericos deloc dar în Dumnezeu ca ființă supremă cred.Am în camera mea o iconiță luată cu mult timp în urmă la care mă rog în fiecare seară înainte de a dormi.Este singura acțiune religioasă pe care o întreprind fiindcă mi se pare un lucru mic dar necesar.
Ce trist imi pare ca n-ai cunoscut un preot de treaba!!! Sunt atatia preoti care au lasat mandria la o parte si care condamna fanatismul credinciosilor care se bat pentru aghiazma. Imaginea ta despre preoti e deformata de experiente neplacute. Mi-as dori sa cunosti un preot cu care sa bei o bere si sa povestesti de ultima melodie a lui Beyonce. Apoi sa discutati despre marile religii, despre crestinism, despre Biblie, mantuire, pacate. Daca ai gasi un astfel de om, Biserica ar avea cu totul alta semnificatie in viata ta.
@ Florin a pus foarte bine problema. Ii dau dreptate.
cred că mai rău decât aceşti credincioşi descrişi de tine sunt ceilalţi creştini, cei care au învăţat “calea cea dreaptă”: adventiştii & co.
nu de alta, dar pe lângă ce-ai descris tu, ăştia mai au şi nişte tehnici de manipulare bine învăţate şi pe care le aplică întrun mod foarte persuasiv. totuşi, e mişto să stai de vorbă cu ei şi să le dai de înţeles că eşti de acord cu ei, iar după 2-3 ore să te declari ateu :)) figura lor e priceless :)))
Traim intr-o generatie in care crestinismul isi a pierdut puterea …. a ajuns o tradie, o religie …. o icone pe un perete, niste semne care oameni le face fara rost, sarbatori …. Nu toti cei zic doamne doamne va intra in imparatie cerurilor….
Daca esti crestin – Decizile care le faci astazi nu te afecateza doar pe tine sau te va ajuta doar pe tine, fie mici sau mari, dar au putere sa scadea din valoare crestinismul sau creasca valoare crestinismul …
Tu poti sa fi o inflenta buna sau una rea …. in cuvinte exista moarte sau viata …
Viata nu e despre noi …
Pentru mine un privilegiu sa traiesc viata sau sa imi dau viata pentru Isus…
Isus este calea spre viata vesnica …..
e pentru prima data cand citesc, din intamplare la un search pe google, un articol de pe blogul tau… am citit si cateva dintre raspunsurile de sub articol…. sincer cred ca in materie de fanatici nu ai intalnit inca persoana potrivita… fa o diferenta intre superstitiosi si fanatici… ceea ce e ciudat in adevar e ca unii superstitiosi dovedesc un adevarat fanatism pentru superstitiile lor ajungand pana acolo incat sa le ofere valoare mantuitoare…. astfel ei vad in dreptul unui semn al crucii facut in fuga si la repezeala mantuirea…. da sunt dintre cei ce merg la biserica foarte des, da sunt dintre cei cari in genere vorbesc despre Christos si orice am vorbi tot acolo ajungem… dar nu sunt dintre cei ce privesc spre om si cu o bucurie sadica de-a dreptul inumana iti spun ca vei arde, sunt dintre cei care spera si cred in dragostea nemarginita a lui Dumnezeu si spera sa ierte si iarasi sa ierte multele mele pacate si daca le iarta pe ale mele de ce nu le/ar ierta si pe ale tale…. sunt dintre cei ce ar repeta la infinit rugaciunea simpla a celui pacatos, acel simplu si la infinit repetat Doamne ai mila de noi pacatosii….
In ce priveste mersul la biserica nu pot decat sa iti recomand cu prietenie sa iti gasesti o biserica pe care sa o frecventezi si in care sa te poti integra, abia dupa ce vei fi reusit sa te integrezi intr/o biserica vei cunoaste foloasele mersului frecvent la biserica…
dar ca sa nu te plictisesc cu randurile mele am sa inchei aici sperand ca ceea ce am scris va fi vreodata citit de tine si cine stie poate candva are sa iti fie de vreun folos…
recitesc o parte din commenturi si commentul meu…. sunt o gramada de commenturi sfatoase(unele chiar mai enervant de sfatoase ca al meu) si o gramada de commenturi distrate(ceea ce e interesant e ca si acestea sunt pline de sfaturi)…. hmmm…