Nu e de la recomandarea saptamanii (stiu ca am ramas nasol de tot in urma), este un titlu inspirat dintr-o piesa de Bryan Adams. Nu imi place canuck-ul asta atat de mult, mi-a venit ideea de titlu, pentru ca am auzit acum ceva ani piesa in cauza.
Problema care ma “preocupa” acum insa este totusi legata de titlul asta: cum pot doi oameni sa fie iubiti, fara sa fie si prieteni? Am inteles ca sunt cazuri in care cei doi se iubesc si atat. Mi-e greu sa imi imaginez insa o relatie de durata fara a exista si asa numita “camaraderie”.
Pe langa momentele de tandrete, care fac diferenta dintre o relatie de amicitie si una de dragoste profunda, am simtit mereu nevoia de a ne potrivi si pe alte planuri. De a avea acelasi simt al umorului, de a iubi lucruri similare si de a respecta ceea ce este deosebit la celalalt, de a putea discuta relaxat despre orice, de a putea sta pur si simplu pe o insula virtuala parasita fara a ne plictisi unul de altul.
Ce imi place mie intr-o relatie? Sa ne amuzam impreuna de tot felul de minunatii. Sa glumim, sa initiem tot felul de jocuri, sa radem cu gura pana la urechi pe teme care ni se par ilare. Imi place sa fie pasionat de ceva, chiar daca hobbyul nu este si al meu. Am crezut cu tarie toata viata ca oamenii cu un hobby clar sunt mai “bogati” sufleteste. Ador sa il aud povestind despre monedele lui, despre ce s-a intamplat in nu stiu ce tara, cu nu stiu ce ocazie istorica, pe unde a umblat, ce isi mai aminteste de acum 30 de ani.
Nu avem pasiuni comune: el e numismat, eu sunt web designer turbat, ne “impreuneaza” dragostea pentru muzica buna, chiar daca el e mai pe chestii “galagioase” (AC/DC, Black Sabbath, Metallica), iar eu ador chestiile mai “calme” (Pink Floyd, Rick Wakeman, Santana etc.). Imi plac monedele lui si sunt mandra cand reuseste o achizitie buna. Sunt mandra cand aflu ca a intrat in contact cu cine stie ce mare personalitate in domeniu, asa cum si el este mandru cand afla ca am mai realizat un proiect bun, ca am mai semnat un contract, ca am mai primit un titlu de “staff” in vreun mare forum de specialitate.
Ador sa stam la povesti .. acum 2 nopti am povestit vreo 2 ore cred .. era dimineata deja si ne parea rau sa ne oprim. Stateam unul langa altul in pat si rememoram tot felul de evenimente de acum multi ani. Am putea sta si 1 zi si nu cred ca ne-am plictisi.
Se spune ca este greu sa pastrezi o iubire “proaspata” dupa ce trec niste ani. Cred ca este important sa existe acele planuri “suplimentare” in care cei doi sa rezoneze. Sa poti discuta la infinit despre tot felul de minunatii si sa nu poti epuiza subiectele importante. Sa iubesti ce iubeste celalalt, nu cu pasiunea lui, dar cu intelegerea celui care apreciaza ce este important si pentru celalalt. Iubi rade uneori ca nu iubesc numismatica. Nu sunt colectionar, deci nu pot spune ca am pasiunea lui. Imi place sa stiu insa multe despre monedutele in cauza, am incept sa recunosc unele, sa stiu care sunt false, care sunt erori de batere etc. Imi sunt dragi pentru ca sunt ale lui. Sunt de multe ori prima care afla despre noile achizitii si ma bucur pentru ele. Chiar daca nu am fiorul lui de colectionar, le iubesc pentru ca sunt importante pentru el.
Si pe el il iubesc pentru ca stie sa iubeasca ceva frumos atat de mult. Ca as putea sa il ascult 10 ani non-stop si cred ca nu m-ar plictisi. Pentru mine acea “camaraderie” despre care vorbeam la inceputul articolului este inca foarte importanta. Ea este cea care tine aprinsa si pasiunea aceea ce ne face iubiti, si ne ajuta sa ne relaxam impreuna cand am obosit sa ne iubim.
