Azi am venit de la banca, m-am inscris la scoala de soferi (mda, vine si faza asta a vietii :D) si am trecut strada spre farmacie, doar doar gasesc o periuta electrica .. yeah sure.
Cand sa trec drumul, dau de un nenea intr-un carucior cu rotile si mana .. of course intinsa. Am trecut pe langa el si inca vreo cativa metri ma tot “apela”: “doamna, doamna .. ”
Ok .. sunt o persoana caritabila. Adica inca printre “nebunii” care mai dau bani din cand in cand unor cersetori, cumpar mancare pentru cainii vagabonzi, mai ajut cate un batran. Dar mi se pare normal sa fac asta pentru ca EU VREAU, nu pentru ca striga unu’ si altu’ pe strada dupa mine. Ce sa ii spun astuia? Ca aveam numai o hartie de 100 ron la mine? Sa ii cer rest? Sa ii cer scuze ca indraznesc sa NU ii dau de mila?
Am ajuns oare atat de rau incat sa fim fortati sa fim caritabili? S-a mutat “mila” de la faza “dau pentru ca asa simt in momentul ala” inspre “dau pentru ca altfel ma injura nu stiu care?”
