Dacă aţi respirat uşuraţi, că aţi scăpat de mutra mea bloggeristică, mi-e teamă că tre’ să vă stric petrecerea .. am fost plecată la Gărâna şi am revenit ieri. Fără chef de scris însă, aşa că am tăcut ca scrofiţa în cucuruz …
Azi sunt on şi cu chef de vorbă. Sau măcar de pus poze …
Aşa arată Poiana Lupului înainte să vină “hoarda” de spectatori. Poza este făcută joi, înainte deci cu o zi de începerea Festivalului. Pe la scenă echipa de sunet muncea de zor, standurile se umpleau pas cu pas de produse, se semna de primirea mărfurilor etc.
Asta este deja locaţia plină de oameni. Poza e făcută duminică (lumea era îmbrăcată mai bine, după ce s-a făcut “ciuciulete” cu o zi înainte). Avem şi o poză cu scena (tot făcută cu telefonul, deci scuzaţi calitatea proastă).
Şi, pentru că m-am desfăşurat şi pe blogul deceului, băgăm aşa scurte fazele de pro şi contra.
PRO:
- locaţie – frumoasă, ca de obicei. Cine a fost pe acolo .. cunoaşte
- vreme – a plouat torenţial sâmbătă noapte, imediat după concertul Abercrombie. În rest … de vis.
- public – toţi artiştii cu care am vorbit au fost impresionaţi. Punem la socoteală şi huiduielile adresate doamnei Nuţi şi deja îi iubesc şi mai mult.
- organizatori – puţini ştiu că ditai festivalul este pus la punct de o mână de oameni. Un efort uriaş din nou, un festival frumos, zic eu.
- localnici – am observat deja o schimbare in unii dintre cei care locuiesc acolo şi trăiesc şi de pe urma evenimentului în cauză. Servicii tot mai bune, o mai mare atenţie faţă de artişti etc. Normal că mai sunt şi “gică contra”, dar eu cel puţin am fost surprinsă plăcut de atenţia unora dintre ei. Normal că ne-a ajutat enorm asta.
- artişti – muzicieni de mare valoare, veniţi de peste mări şi ţări. Au fost la înălţime şi, ceea ce m-a bucurat, au apreciat publicul deosebit şi frumuseţea locurilor. Echipa “naţională” s-a achitat bine de “datoria” de a demonstra că şi noi ştim muzică, unele spectacole au fost poate mai puţin complexe, dar au plăcut publicului.
Sunt cred destule aspecte pozitive, dar sunt încă buimacă şi este posibil să le scap din vedere. M-am bucurat să văd că se lucrează continuu la dezvoltarea locaţiei. Partea mai “nasoală” este că am prins-o în plin şantier, dar s-a rezolvat şi asta. La anul probabil vor fi chiar şi mai multe facilităţi pentru un Festival care în curând va depăşi chiar şi Poiana Lupului.
CONTRA:
- câini şi bebeluşi aduşi la Festival – să mor dacă pot înţelege ce motiv ai putea avea să ţii un animal sau un bebe la jde’ decibeli. Şi eu mi-aş căra “băieţii” după coada mea, dar e pur şi simplu un chin pentru ei.
- veşnicii nemulţumiţi – orice faci, îi ai şi pe ei. Cu mutrele alea suficiente şi opinia că ei ar face de mii de ori mai bine. Din fericire nu sunt prea mulţi, dar au grijă să iasă ca rahatul la suprafaţă. Să vă văd pe voi cum vă descurcaţi cu ditai festivalul şi toate problemele care pot apărea, după aia mai discutăm
- milogii şi neplătitorii de bilete – îi ştim prea bine … vin la Gărâna şi speră să treacă neobservaţi. Se adună la intrare, că doar e gratis să auzi de acolo, sau urcă pe deal, în cimitir, în dorinţa de a nu scoate banii de bilet. Se plâng de preţul biletului şi aşteaptă să se poată strecura în zona de spectacol. I-am avut şi anul ăsta acolo, aşa cum sutem în fiecare an “binecuvântaţi” cu prezenţa lor nedorită. Este un Festival ANUAL, deci ştii cu aproximaţie când se întâmplă şi cam cât costă să fii acolo. Dacă nu eşti în stare să aduni nişte bani timp de un an, probabil că ai probleme serioase. Şi nu, nu este gratis. Pentru asta recomand cu căldură Festivalul Berii.
Ţinând cont că m-am fâţâit pe acolo de ani buni şi am prins Festivalul şi la ediţiile mai de început, nu pot decât să mă bucur văzându-l cum creşte de frumos în fiecare an. Ştiu cât efort se pune în organizarea lui, ştiu cine se implică şi mai ales cine închide uşa în nas unui asemenea eveniment. Tenacitatea celui care pierde multe nopţi punându-l la cale mă uimeşte în fiecare an. Marius Giura munceşte la “copilul” lui 12 luni pe an şi de fiecare dată el, copilul-festival, ne uimeşte. Avem artişti tot mai cunoscuţi, un public tot mai puternic şi o legendă deja care creşte ca Făt-Frumos.
Felicitări, Boss, pentru încă nişte zile de iulie reuşite. Şi la mulţi ani 🙂
