Unii am fost destul de norocoşi să vedem cum merge treaba pe la alţii. Nu trebuie decât să ieşi în Ungaria de pildă (dacă eşti de prin vest), să nu discutăm despre Germania, Austria sau alţi “nemţălăi” şi vezi nişte diferenţe. Au drumuri (mai) bune, oamenii sunt mai amabili, parcă nu sunt atât de “încrâncenaţi” ca noi.
Cu toate că o parte semnificativă din populaţie şi-a scos nasul măcar o dată peste graniţă, nu toţi par a fi băgat ceva la cap. Şi nu poţi da vina doar pe ţigani, pentru că nu doar ei se comportă încă la fel ca pe maidan. Mi-ar plăcea să îi învinuiesc pe cei plecaţi “la muncă” prin diverse locuri de tot jegul care ne înconjoară, dar comportamentul necivilizat nu le este numai lor propriu. Sunt destui indivizi “spălaţi” care pe exterior împrumută rapid obiceiurile gazdelor şi au grijă să nu iasă în evidenţă în mod negativ şi parcă au creierul spălat odată ce intră în ţară, redevenind “maidanezi”. Nu uită, normal, să se plângă de toate mizeriile din ţara asta, fără să facă un minim efort ca ei măcar să fie civilizaţi.
Prima mea ieşire la nemţi, acum 4 ani, a fost o bună învăţătură. Nu mă pot “lăuda” că am fost un cetăţean problemă, pentru că creşterea mea “old style” a rezolvat încă de la 5 ani probleme ca “aruncat hârtii pe jos” sau chestii similare. Prin şcoală se mai purtau poveţe din alea de genul “să oferi locul unui bătrân sau unei femei”, să ajuţi o bătrână să treacă strada etc. Ştiu că pentru unii astea par prostii, dar adevărul este că sunt oameni pe lângă care trecem şi care au nevoie chiar de un asemenea sprijin. Anii de liceu i-am petrecut fâţâindu-mă pe 2 linii de transport şi am aplicat faza cu cedatul scaunului fără să mă mai plâng de oboseală. Mă gândeam pe atunci că mulţi oameni “mari” probabil sunt mai obosiţi de la muncă decât eram eu după ce am stat cu fundul pe scaun 6 ore.
La Munchen însă am observat că civilizaţia asta merge un pic şi mai departe. Al meu mi-a explicat că trebuie să stau pe partea dreaptă a scărilor rulante şi companionul în spate. Sau oricum, dar în şir indian, încât alţii mai grăbiţi să aibă loc să treacă pe stânga dacă au nevoie. Dacă nu faci faza asta, ai mari şanse să te trezeşti cu un neamţ supărat în spate, mirat de cât eşti de necioplit.
Banda pentru biciclete ESTE SFÂNTĂ. Şi caşti ochii, la fel ca la trecerea pe carosabil, pentru că te rad bicicliştii altfel. Şi când este roşu nu treci nici dacă naşti acolo, pentru că şoferii la verde au plecat şi eşti pe riscul tău.
De ceva timp şi în Timişoara s-au vopsit locaţii pentru bandă de biciclete. Eu zic, ca fost biciclist “citadin” că este o idee bună. Tot ca fost biciclist ştiu ce nasol este să te trezeşti cu pietonii pe bandă, pentru că le place culoarea sau naiba ştie de ce. Am trecut acum nişte zile prin zona Cluj spre o “merdenelărie” şi m-am asigurat la trecerea peste bandă, de parcă ar circula maşini. Normal că toţi cei care stăteau să aştepte tramvaiul, s-au uitat ca la urs.
Iubi râdea că e mişto la nemţi, dar că sunt întradevăr multe reguli. Şi noi suntem “balcanici” şi ne cam stresează atâtea “aşa nu trebuie, aşa da”. Am observat însă în toţi anii ăştia de vizitat ţara în cauză, că exact regulile astea mă fac pe mine să mă simt în siguranţă. Am obiceiul să mă trambalez de nebună peste tot. Iau un bilet de o zi şi umblu prin tot oraşul. Am văzut destul de mult din Viena, Munchen sau Berlin în stilul ăsta şi am avut mereu senzaţia de “relaxare” deşi este vorba de nişte oraşe pe lângă care natalul Timişoara e o jucărie.
Am încercat să adopt nişte obiceiuri deprinse acolo, chiar dacă par inutile la noi. Am admirat acolo străzile curate şi îmi este imposibil să arunc aici o hârtie pe jos. Pe când eram copilă nu făceam asta pentru ca au avut ai mei gură spurcată suficient de mult, dar acum, după ce am văzut ce curat este la alţii, cum mai pot face asta? I-am admirat până şi pe croaţi pentru curăţenia “germană” de pe litoralul lor. Am văzut gunoaiele de lângă Podgorica şi am concluzionat că nu suntem singurii balcanici. M-am plimbat pe străzile din Shkodra, în Albania, şi m-am şocat de câtă mizerie poate exista acolo. De cum circulă ăia pe stradă ca nişte kamikaze, ce drumuri sparte şi nemarcate au.
Din păcate am găsit destule similitudini cu a noastră ţară şi m-a dezamăgit descoperirea. Am realizat şi că la noi “nu este atât de rău”, dar doresc să ajung să îmi compar ţara cu Austria sau Germania, nu să mă bucur că la albanezi e mai nasol.
Din toate plimbările noastre am învăţat ce face un oraş să arate civilizat, de ce îmi place locaţia în cauză (şi nu vorbim doar despre monumente, outlets sau zecile de Dunkin’ Donuts, că tot sunt înnebunită după ele). Este vorba despre cum m-am simţit acolo ca simplu turist, pe care nu îl cunoaşte nici naiba, dacă m-am simţit în siguranţă pe străzile lor, dacă m-a mulţumit transportul etc.
Voi ce aţi adus înapoi cu voi? Ce aţi învăţat sau apreciat acolo şi v-a schimbat permanent atitudinea? Învăţăm ceva din călătoriile astea sau redevenim mitocani la noi în ţară şi aşteptăm să adune primarul chiştocul de ţigară pe care îl aruncăm?
