Dacă mă apuc să spun că puştanii ăştia care visează cai verzi pe pereţi pe online sunt agramaţi, prost crescuţi şi hoţi, ziceţi că generalizez şi că sunt o băbătie plictisită de viaţă. Şi că există destui puştani care se ţin de treabă, învaţă web development, sunt “curaţi” şi serioşi. Ştiu asta, pe unii îi cunosc deja, alţii sunt “stâlpii” echipei mele administrative de pe Învăţăm.Net. Copii serioşi şi talentaţi, care ţin de multe ori comunitatea în picioare cu măsuri ferme şi comentarii atât de mature că nu ai gândi că au poate jumătate din vârsta mea.
Şi totuşi din păcate ei sunt EXCEPŢIA, nu regula, într-o lume online destul de mizeră şi de mediocră, cu toate că niciunul dintre cei care am “jertfit” mii de ore în ea nu am crezut că va trebui să recunoaştem asta.
Iată ce fel de discuţii-evenimente am eu la ordinea zilei:
Furt “gras” de conţinut. Am avut un isteţ din ăsta în comunitate care şi-a făcut un forum. OK până aici. Utilizat MyBB ca şi mine. Şi aici e bine, că doar nu am copyright pe script. Să nu mai vorbim că eu însămi îl recomand în faţa oricărei alte variante, chiar şi plătite. Şi ajungem la site. A furat TOATĂ ORGANIZAREA: categorii, sub-categorii, ANUNŢURI, regulament, până şi concursul. S-a mai dat jos din informaţiile plagiate, după ce am avut o discuţie plăcută cu hoster-ul.
Furt de design. Ştiu că e veche, dar încă se întâmplă. “Gică” de 14 ani s-a îndrăgostit de un skin unicat de forum făcut de eu, atât de mult, că l-a luat şi pentru el. Discuţii “păi codul e la liber”. Da, tataie, e la liber LITERA şi CIFRA. Combinaţia care dă codul meu, nu este la liber. Nici layoutul făcut de mine. Am rezolvat printr-un whois checkup din care am luat datele lui de contact. I-am spus că luni (era sâmbătă) îi pun la poştă factura pentru design şi oricum discut cu mă-sa, să ştie femeia că fii-su a cumpărat un design unicat de forum. Imediat ce se face plata, scot tema de la mine şi i-o împachetez, să aibă direct sursa. Eventual îl şi ajut să o instaleze. Peste jumătate de oră tema mea dispăruse de pe forumul lui.
Fraudarea sistemului Adsense. Copiii ăştia încă mai cred că Adense plătesc 1000 de dolari pe lună pentru clicks pe un site de 2 lei. Trist este că plătesc nasol şi pe un site mai “tare”, dar asta este. Ultima fază a fost că un copil din ăsta de 16 ani şi-a pus un site, a dat click ca proasta şi, normal, a fost banat. Distractiv e că discutase pe forum cu dă click şi că îl doare la bască de o eventuală banare. A acumulat vreo 180 de dolari. Normal că are contul blocat.
Degeaba i-am explicat că, deşi se plăteşte naşpa, tot sunt nişte bani. Eu prind 100 de dolari cam la 2 luni pe 3 situri cred care mai afişează Adsense. Sunt alte zone în care fac 400 de dolari pe lună, deci clar că Adsense plătesc slab. Dar în fiecare an mai vin 500-600 de dolari şi de acolo. Nu sunt sume uriaşe, dar sunt nişte bani care intră. Prin fraudarea sistemului şi-ar ras singur o posibilitate de monetizare. Că aşa e cu ăştia deştepţi.
Hai să facem un site în care să postăm CĂRŢI. Asta e ultima idee. Şi întrebarea era că, dacă dactilografiază el, mai cade sub incidenţa drepturilor de autor? Păi dacă dactilografiezi se cheamă doar că pierzi mai mult timp. Tot furt de conţinut este. Au aflat copiii mei că lu’ gogu îi place mult conţinut şi acum nu ştiu cum să mai fure.
La ordinea zilei: radio online, torrents, illegal downloads. Orice rahat care presupune muncă zero şi eventual şi o ilegalitate acolo. Aruncăm un script şi punem nişte links sau un text furat. Sau ceva adult, o “păsărică” ceva … Ideea este să muncim 2 minute şi să facem 1000 de euro pe lună. Că am auzit că unii trăiesc din online.
Scripturi piratate. Astea îs iar ceva obişnuit. Cu toate că unele scripturi gratis bat la fundul gol unele plătite scump (dacă ştii ce faci cu el, clar), copilaşii noştri fură de pe net vbulletin sau IPB nulled. Poţi să le spui că sunt zero în faţa spamului (am 5 licenţe de VB şi 2 de IPB de vreo 3 ani. Probabil că ştiu ce vorbesc), că pot folosi MYBB de pildă (gratis şi plin de funcţii), că tot vor utiliza “furăciuni”. După care se supără când sunt raportaţi sau îi prinde “firma mamă” cu scriptul în sac.
Astea sunt doar câteva exemple din “scurtăturile” pe care sunt dispuşi tinerii noştri “antreprenori” să le folosească în calea succesului: furt de conţinut, piratare de script, conţinut în sine ilegal, furt de templates, frauda, spam, mizerii. Am în fiecare zi câte o discuţie de genul ăsta, sunt scârbită să tot explic că nu hoţia este soluţia. Că poate fac nişte bani pe termen scurt (dacă fac), dar şi-au distrus orice şansă de dezvoltare pe termen lung. Nu mai discutăm de IMAGINE, care rămâne pe net mult şi bine.
Aşa doresc ei să pornească în web development, pe uşa din dos. Ştiu că se câştigă din online, că au auzit ei. DA, SE CÂŞTIGĂ!
Eu câştig din advertising (puţintel, doar câteva sute de dolari pe lună. Puţin comparat cu reţeaua şi posibilităţile ei de monetizare) şi din web design (cu tot ce presupune el). În acest moment trăiesc EXCLUSIV din web, plătesc un leasing, cheltuielile de firmă, o măslină. Sunt mulţi care câştigă chiar mai bine decât mine, mult mai bine decât mine.
Secretul?
MUNCĂ. Eu mă joc pe net de 7 ani. Am MII de ore lucrate, mii de mesaje pe forumuri de specialitate (căutaţi dojo pe SitePoint, DigitalPoint, TheAdminZone etc.), sute de articole scrise de mine, teme de forum la liber download, zeci de layouturi (oi fi trecut de sută demult, naiba le mai ştie), muncă de administrator pe 40 de situri personale, moderator sau “senior member” pe marile forumuri, activitate excelent recenzată pe freelancing.
Nu se face nimic în 2 zile. Un “nume” nu se face prin şmecherii. Nu se face prin furt, nici prin agresivitate de maidan. Un nume îţi aduce clienţi, respect, mai multe şanse. Trebuie să înveţi continuu. Pe web nu poţi lucra după sistemul din ’90. Adică poţi, dar vei lucra pe 10 dolari situl. Sunt tehnologii noi, designul merge pe noi trend-uri, mereu ai “şansa” de a rămâne în urmă şi trebuie să acumulezi rapid cunoştinţele necesare, pentru a fi în prima ligă sau măcar pe acolo.
Sunt mulţi freelanceri care au renunţat la un “day-job” şi se descurcă de minune. Sunt creatori de conţinut, bloggeri sau forum manageri, care trăiesc din publicitate şi nu câştigă salariul minim pe economie. Ei sunt exemplele pe care merită să le urmăm. Este suficient să ştii CĂ SE POATE. Restul depinde de fiecare.
Mi-ar plăcea să am ocazia de a citi anunţuri despre situri de calitate de la cât mai mulţi dintre “puştanii” mei ce se joacă de-a web-ul. Să văd că au curaj şi opinie, că studiază şi cresc. Am exemple deja şi pe ele mă bazez când nu disper complet în ceea ce priveşte noul val de “antreprenori”. Din păcate ei sunt încă minoritatea.
