Ieri la Şcoala de blog, una dintre fete motiva întârzierea publicării articolelor spunând că lucrează bine sub presiune şi că, aşa ca orice student ce se respectă, lasă munca pe ultima sută de metri. De aia se învaţă în sesiune şi se încalca deadline-urile.
Am zâmbit, ştiind că şi la mine e la fel şi cred că mulţi avem tendinţa de a amâna câte o treabă până nu se mai poate. Munca sub stres merge de multe ori, dar sunt şi destule cazurile în care nu mai ai timp “fizic” să faci un job excelent. Un articol scris pe ultima sută de metri poate fi “genial”, pentru că ai avut “vână” în minutele în cauză şi ai reuşit să te concentrezi în sfârşit, sau poate fi dezastruos pentru că e făcut totuşi .. în grabă.
De ceva timp activez pe situri de freelancing şi am apucat să observ că stilul meu “haotic” de a lucra mă va aduce la “faliment”. Cu toate că depinzi mult de promptitudinea clientului în a da feedback şi OK-ul pentru continuarea proiectului, dacă mai eşti şi tu “ameţit”, ajungi cu 5 deadline-uri pe zi .. pe încercate.
Aşa că testez un nou sistem de “muncă”, ceea ce clar trebuia adoptat demult. Cum a fost mereu muncă lejeră, aglomerarea respectivă nu era o problemă atât de mare.Acum însă, la ce rulaj de proiecte există când faci asta fulltime şi, culmea, te caută clienţi să lucrezi pentru ei, fără un plan mai serios nu se mai poate. Aşa că avem o agendă şi în fiecare zi planul de bătaie. Marţi am avut o zi super-încărcată cu vreo 5 proiecte de “atins” simultan. Vreo 3 de finalizat şi 2 mockup-designs. Am lucrat în draci de la 10 dimineaţa spre 2 noaptea.
Pe miercuri am avut mai puţin, dar era deja planul făcut pe mai multe zile. Am ştiut ce proiecte pot fi lăsate pe joi de pildă şi am putut lucra pe cele “urgente”. Am lucrat mai puţin şi, clar, mai organizat.
Ieri nu am avut planificate prea multe, oricum aveam treabă cu “şcoala”. Am avut de pus un background pentru un wordpress al unui canadian (chestie de juma’ de oră cu tot cu discuţiile purtate cu el) şi de finalizat nişte detalii pentru un coding la tema unuia cu nuş’ ce barul durerii mele. Munca de 1 oră probabil.
Bine am făcut. Am avut de citit 28 de articole pentru “şcoală” şi de pus pe hârtie 2-3 vorbe să nu mă fac de cacao în faţa copiilor de acolo. Mi-a luat ceva timp, pentru că am scris şi câte ceva la fiecare articol. Oamenii au muncit, era normal să primească şi un feed-back ceva.
Am venit acasă mai târziu decât planificasem, dar am apucat să finalizez cele 2 task-uri. Pe azi am stabilit să încep o codare de temă pentru un site, o chestie super-complicată, pe care să o încep cât mai devreme şi să am timp nişte zile să mă dumiresc. Deadline peste 5 zile. În stilul “caracteristic”, mă apucam în pre-ziua deadline-ului şi dădeam din colţ în colţ.
Pentru mulţi dintre voi, care aveţi job de management sau oricum ceva “agitat”, planurile astea pe fiecare zi cu “îndatoriri” sunt ceva obişnuit. Probabil că unii le folosiţi de atât de mult timp, că nici nu realizaţi ce rău este fără ele. Munca pe ultima sută de metri dă nişte adrenalină. Dar de multe ori ţi se sparge în cap toată treaba, faci muncă mediocră şi te “sabotezi” de unul singur.
Voi cum lucraţi? Tot la “limită”? Aveţi planuri pe fiecare zi şi vă ţineţi de ele? Vă ajută organizarea asta sau doar consumaţi hârtie?
