Bun, eu zic cu altele când îs turbată, dar cică pe un blog de demoazelă nu se face să înjuri chiar nasol. Las’ că aud pereţii destule. Din colecţia de frustrări:
- nu s-a terminat circoteca. Exact când am zis că ne-om linişti, parcă au înnebunit mai mult;
- îs pieton. De fapt “iubi” e taximetrist. Culmea, nu din vina mea. S-a pus vecinul italiano vero în Porşele caien proprietate personală şi s-a gândit că la kanji-ul de pe portiera mea (logo de logo, ce ştiţi voi) i-ar sta bine cu un emboss. Din ăla “natural”. Pare-se că a rezolvat şi oglinda, plus că, zice nenea de la servis, îi afectat şi “stâlpul” din zonă. Nu ăla pe care se pişă potăile, ăla de la maşină. Magnific. Maşină de 18 luni cu nici 18.000 de km. Să vedem cum omerge discuţiile cu asiguratorii isteţului. Oricum are 4 dosare de “prostie” numa’ pe anul ăsta. Ufff …
- revenim la vechea mea discuţie despre sănătăţuri. Am vizitat o super-doamnă endocrinolog. Normal, doreşte fapte clare, înainte să butoneze la hormoni. Deci încă un eco şi o vizită la oncolog. Că mi-era dor. Oricum, apreciez seriozitatea cu care tratează, aşa mi se pare normal, chiar dacă nu crăp de încântare să mă gândesc iar la “the C word”;
- am treabă mai nou cu tot felul de bizoni. Unii americani cred că sunt absolut idioţi. Sau .. scoţieni să zic aşa. Am avut un deştept cu un site pe hostingul de la Godaddy. Registrar relativ decent (mi-a scăzut simpatia după ce era să plătesc 80 de dolari taxă de “redemption”), dar host ca la mă-sa. Am stat literalmente 1 oră în panoul lor deşucheat să urc o pagină HTML şi folderul de imagini. FTP my ass. Acum am altă bizoancă pe Yahoo. Apoi dară, ăsta e Poltergeist. Încep ieri noapte la 1 să fac nişte modificări pe un wordpress codat de o maimuţă senilă şi nu se vede nimic. Dau refresh de mă ia dracu’, pun URL-ul exact al imaginii .. o urc de 20 de ori. Azi apareau modificările. În acelaşi ritm am reparat azi alte bălării şi ghiciţi că încă nu se văd … Cum soarele meu funcţionează nebunia asta ….
- potaia principală e în călduri. Well, îs două “dame” în zonă şi ăsta micu moare de interes să le rezolve. Şi miorlăie toată ziua, de simt nevoia să-l lipesc de pereţi. Ne-am obişnuit de atâţia ani, dar uneori chiar te scoate din papuci;
- n-am chef de nimic şi am de lucru cât 10. Să termin repede nişte chestii şi mă bag în pat. Azi nu mi-s productivă.
… şi mai şi plouă …
Aşa că, la cât de bine îs dispusă, cererea celor de la Unica de a scrie despre ce mă scoate din papuci, a venit la ţanc. M-am “eliberat” şi io un pic. Pe voi ce v-a scos din minţi recent? Sau numai io nu mai sunt zen?
