În urmă cu vreo 2 luni, era Şcoala de Blog în Timişoara. Un micuţ curs de “blogging”, pentru câţiva studenţi interesaţi de subiect. Am povestit cu “copiii” despre domeniul în cauză şi am încercat să le deschidem apetitul pentru scris. Nu pot avea pretenţia să le fi schimbat viaţa, nici să mă laud că şi-au rupt sinapsele cu specializări intense. Ar însemna să fi ingerat mai mult vin decât cei 50 ml cu care m-am delectat deja.
Nu, nu am făcut curs de specializare, nu am apucat să intrăm serios în materie, despre cum faci skinning de wordpress sau cum lucrezi la SEO. Că nu a fost timp, nici intenţie până la urmă. Ideea era să luăm nişte studenţi “verzi” şi să le dăm pe la nas cu farmecul unei asemenea îndeletniciri.
Una dintre marile probleme ridicate de ei a fost oportunitatea deschiderii unui blog nou, acum că tot românul a pus de un blog. Există “secta” de a-listers, există o multitudine de bloguri “mici”, unii câştigă bani, alţii doar experienţă şi fire albe de păr. Am putea face prostia să spunem că piaţa este supra-saturată şi că viitorii bloggeri ar face mai bine să găsească alte îndeletniciri, să tragă cocaină de pildă pe nas sau să crească zorele în balcon.
Le spuneam atunci că este mereu loc pentru un blog, dacă este şi unul bun, cu atât mai mult. S-au uitat unii la mine ciudat, dar le-a plăcut totuşi ideea că n-au ajuns la spartul târgului.
În articolul precedent mă lăudam că “soarele” s-a făcut blogger. Domeniul îl are de ceva timp, dar nu l-a pasionat subiectul. Râdea de mine, că merg la întâlniri şi că pierd vremea pe blog. Citeşte de ceva timp Bad Pitzi şi, de politeţe, mai aruncă aici un ochi. Mai comentează pe câte un blog. De câteva săptămâni dau de el mai des pe unele. Cu comentariile în stilul lui caracteristic. Stil care era păcat să nu fie “valorificat”.
Acum 2 seri mi-a trimis mail cu adresa lui de site. Să pic de pe scaun, când am văzut că a scris un articol. Scris aşa cum povesteşte, cu umor şi “farmec”. Am pus şi eu link către omul meu. Au intrat câţiva dintre cei care mă citesc şi care au luat recomandarea de bună. Săru-mâna de încredere 🙂
A primit deja comentarii mai mult decât încurajatoare. Au scris pe twitter (mulţumesc) despre el, a primit links de la alţi bloggeri (mda, ştiţi, urmează încă un mulţumesc). Este un blog “vechi” de 3 zile, pe care sunt deja articole (zic io, subiectivă, absolut “mişto”). Vin comentarii şi încurajări de la oameni care poate nu ştiu nici “legătura” cu mine.
Nu discutăm acum despre ruptul serverului cu vizite, deşi nu stăm rău. Nu este curtat de marile agenţii de publicitate, acum învaţă pas cu pas tot felul de “şmecherii”, atât cât în interesează. Nu tremură de bucurie să aibă 10000 de vizitatori pe zi, nici nu visează la bani de pe blog (la asta tre’ să visez io, că doar cineva trebuie să toace şi veniturile). Scrie că îi face plăcere şi are multe întâmplări de rememorat.
Îl citim o mână de oameni şi ne distrăm pe seama poveştilor. Unii le cunoaştem de nişte ani, alţii am trăit unele întâmplări cu el, voi le descoperiţi în scriitura lui şi râdeţi cu lacrimi. Nu trebuie să fie un blog cu mii de vizite, nu trebuie să respecte cele mai stricte cerinţe de professional blogging. Este o scriitură sinceră şi cu farmec.
Asta încerc să le explic celor care au chef să mă asculte “lătrând” pe tema asta. Nu este o zonă cu restricţii. Nu se supără “ăia mari” că apăreţi în peisaj. Culmea este că de multe ori dau chiar ei semnalul pe twitter sau în blog. Şi nu au nicio datorie faţă de nimeni. Un blog interesat ATRAGE pur şi simplu.
SCRIEŢI! Deschideţi un cont pe wordpress.com sau blospot. Urăsc genul ăsta de “host”, dar e OK. Până vă faceţi poftă. Scrieţi cum simţiti, povestiţi, explicaţi, revoltaţi-vă. Ce aveţi de pierdut? Nişte minute din viaţă şi poate câţiva dolari, dacă treceţi pe un domeniu cu host plătit. Ce aveţi de câştigat? Nu ştiu. Poate bucuria de a scrie cum simţi şi de a realiza că sunt oameni care simt la fel. Că sunt necunoscuţi care intră pe micuţa voastră poartă şi sunt bucuroşi să vă găsească. Primiţi linkuri, sunteţi recomandaţi, vă testaţi forţele şi învăţaţi ceva nou.
Ce câştigăm noi? Articole interesante de citit. Noi bloguri pe care să “pierdem vremea”. Un zâmbet la vreuna dintre poveştile voastre, poate o lacrimă. O informaţie, cine ştie … Este loc în blogosferă de oricâte bloguri noi se poate. Este loc pentru cei care vor să scrie. Aşa cum spuneam la Şcoala de blog, o parte veţi renunţa, pentru că vor fi alte lucruri mai importante în viaţă. Unii veţi “bloga” din când în când, aşa, fără pretenţii, ca mulţi dintre noi. Iar unii, câţiva, cu muncă şi talent, veţi fi viitorii “a-listers”.
Nu există limite, decât pe cele pe care le acceptăm noi. Hai să nu le acceptăm de la secunda zero. Scrieţi şi experimentaţi. Dacă nu vă place, măcar aţi încercat. Nu staţi pe banca de rezerve, pentru că pierdeţi “meciul”. Loc este pentru voi. Ne face plăcere să recomandăm noi bloguri de calitate şi să le citim. Zilele acestea l-am recomandat pe cel mai iubit blogger pentru mine. Pentru că merită.
