Moldova-press tastează de câteva zile mai ceva ca o secretară şi povesteşte cetitorilor ce prostii a făcut la viaţa lui. A făcut, slavă ălui de sus, suficiente, aşa că aveţi ce lectura destul timp de acum încolo. Plus că există mereu ocazii să comită ceva nou, aşa că material de studiu este.
Jumătatea lui cu ochelari (momentan uitaţi la clinica de orto … încă stau a contempla posibilitatea de a-mi lăsa chestia aia dintre urechi pierdută cine ştie pe unde) a fost copil cuminte, aşa că mai puţine aventuri spumoase vor putea fi oferite consumatorilor de dojoblog. Din fericire, am mai făcut şi eu câte una socotită, aşa că facem pauză de la marile probleme ale vieţii şi săltăm în trecut.
Şi tot săltăm ca Scufiţa înainte de sejurul în stil Iona în burdihanul de lup (că autorul se pare nu era amator de dezlegare la peşte) şi ajungem pe când eu avea 10 ani.
Vacanţa de vară ’89.
10 ani jumate, aşa spuneam cui avea chef să ştie de câţi ani consum oxigen aiurea. Aşa precizam şi gloatei de veri şi rubedenii din zona Sibiului (Boiţa mai exact pentru cei cu note mai bune decât mine la geografie). Eram în vacanţă cu familionul la verii de pe malul Oltului. Magnific peisaj.
Una din îndeletnicirile copiilor din zonă, pe vreme de vară, era să se scalde la “Bătâie”. Un pârâiaş anemic, blocat inginereşte cu pietre si lemne de pionierii satului, pentru a se obţine o scăldătoare ceva mai adâncă decât bălţile din mijlocul satului, nevizitat de echipele de la drumuri (pe vremea aia). Acum au un asfalt mai bun decât noi în Timişoara, dar asta e altă discuţie.
Petrecem dimineaţa în chiloţi la scăldat. Vreo 15 copilandri, total ignoranţi în ceea ce priveşte metodele de bronzat uniform şi pericolul expunerii prelungite la soarele post-Cernobîl. Aveam treabă importantă – să ne bălăcim.
Pe vremea aia eram mai ceva ca o raţă. Fază care îl face pe “soare” să se încrunte, având prea proaspete amintirile ultimelor noastre incursiuni maritime, cu miorlăitul meu “brr, ce rece e apa” şi cele 30 de minute pe care le petrec în medie până să înaintez 4 metri prin apă. Mi-e frig, na. Şi la 40 de grade, că aşa sunt unii disfuncţionali.
Şi revenim în vremurile în care eram mai puţin piţipoancă şi stăteam la înmuiat până mă învineţeam. Am stat şi atunci destul în apă, să ne săturăm.
Urmează masa de prânz şi altă ieşire “prin sat”, cu poruncă de la ăi mari să nu mai prestăm bălăceală în Bătâie, că este deja mai răcoare după-masa şi eu sunt o mimoză sensibiloasă de la oraş, iar Sibiul în sine e la vreo 22 de kilometri, iar dispensarul din sat e aproapte inutil.
Apoi, spune-mi mie să nu fac ceva, să vezi ce se întâmplă.
Logic, prima mişcare a fost să mă înfig pe malul ştioalnei, cu tot cu verişorul din dotare. Pe ăia doi mai mici i-am făcut pachet în prealabil şi le-am dat sarcină de serviciu să dispară, sau mănâncă bătaie. Mijlociul era bun de “SRI-st”, la cât “sifona” totul. Era clar că nici nu puneam piciorul în apă, că ne şi luau ai noştri cu nuiaua de acolo.
Odată pericolul îndepărtat, ne-am văzut la locul faptei. Ne-a rămas însă în minte ideea că, dacă facem baie, chiloţeii noştri vor fi uzi, deci se prind ăi bătrâni că i-am ascultat până la 3 metri de poartă. Şi cum obiectul ce ne putea incrimina tocmai ne era în drum, am trecut la o vestimentaţie biblică, că doar chiloţi uscaţi înseamnă că nu se prind babacii că am fost cuminţi foarte.
Pentru cei care visează incest, menţionez că la 10 ani arătam ambii ca la 5 ani sau 7 ani. Adică fără nimic remarcabil, se pare că am “înflorit” ambii mult mai târziu. Deci nu se poate lăuda văru-miu că a văzut nuş’ ce minuni.
Totul bine şi frumos .. ne scăldăm ca arborescentul la nume povestitor, ieşim la soare, ne uscăm fizicul şi punem ţoalele pe noi. După care, ca doi idioţi, ne ducem glonţ spre casă. Nici nu intrăm bine pe poartă, că ne preiau ăi bătrâni: “hai, duceţi-vă să vă schimbaţi hainele şi să vă uscaţi părul”.
Shit, părul. În uriaşa-mi înţelepciune (ghiciţi cine a fost cu ideea scăldatului la pielea goală) am omis a cugeta că mopul dintre urechi se va uda. Pe vremea aia io avea o freză tip “mirel matiu”, deci mătura avea nevoie de vreo 2 ore să se usuce. Am şi io o calitate în lume asta: produc mult păr.
Mda, deci freza era udă. Şi mă pune necuratul să le spun familiilor reunite că nu trebuie să ne schimbăm de haine, că am făcut baie în pielea goală, să nu mai stricăm o pereche de “nemenţionabili”. Deci nu vreţi să ştiţi cum arată nişte feţe de părinţi şocaţi de aşa “enormitate”. Adică eu, fata de oraş, am venit la sat să defilez la plajă în “aia mică” goală, de parcă aveam 18 ani şi făceam topless. Naiba să-i mai înţeleagă pe oamenii ăştia mari.
Noi am “salvat” ţoalele de la înmuiat, că aşa comentaseră ei. Să nu mergem la scaldă, că iar udăm chiloţii şi tre’ să ne schimbăm. Păi nu i-am udat.
Nu am înţeles de ce au făcut ăştia flamă şi, deşi nu vizionau filme americane, mi-au aruncat românescul pentru “you’re grounded”. Şi am fost pedepsiţi vreo 2 zile, cu program de stat în curte doar şi căscat ochii la dealul din faţa satului. Despre el cu altă ocazie, că nu sunt celebră în sat doar pentru plăcerea de a sta nud la plajă.
