În articolul anterior v-am prezentat un obiectiv turistic mai “altfel” din New York. O grădină dezvoltată pe o fostă zonă “traficată” de vagoanele metroului. Cum liniile suspendate au rămas şi probabil (de fapt sigur) n-au ţigani sau români “întreprinzători” să facă fierul dispărut cum am evaporat noi sistemele de irigaţii sau chiar capacele de canal ori şinele de tren, ceva a trebuit făcut acolo. Aşa că au lăsat tot calabalâcul de metal şi l-au înfrumuseţat cu plante. E drept că nu-s spectaculoase ca la Grădina Botanică din Cluj, dar e un mod de a lăsa natura să se manifeste peste un monstru de fier ce domina zona respectivă.
În drumul nostru prin zona respectivă am dat de încă 2 “grădiniţe” din astea, la nivelul solului de data asta. Ceva de genul 5 metri lăţime, 20 lungime. Nu le am cu aproximările, ideea e că e probabil un “plaţ” de căsuţă pe care l-au transformat. Sau o străduţă mică pentru pietoni doar între nişte clădiri mai mari. Spaţiu pe care îl poţi ţine aşa sau poţi să îl înfrumuseţezi.
Prin Timişoara făceam mişto de cei care îşi iau casă în cartierele “rezidenţiale” şi au curtea aşa mare, că abia intră maşina. Pe aici cam toate casele au curte de 2 pe 2, pentru că spaţiul este un lux uriaş. Dar multe case au măcar nişte lalele plantate sau un copăcel ceva. Cimitirele arată de mori (trebuie să fac nişte poze), scuze de gluma neintenţionată. Florile din faţa caselor nu sunt plantate de Primărie. Aşa cum multe dintre părculeţele astea care pe mine m-au impresionat sunt realizate şi întreţinute de echipe de voluntari sau tot felul de ONG-uri. Cuget că există măcar acord din partea părţii edilitare pentru amenajarea în cauză, poate ceva sprijin, dar oamenii pun plantele şi tot ei NU LE RUP de acolo.
Cu toate păcatele lui de oraş eterogen ca şi populaţie, cu zonele sale rău famate şi gunoiul pe care îl găseşti chiar şi prin zone cu renume, New York este absolut superb acum primăvara. Tot pozez flori şi copaci, de zici că fac album de poze din astea.
În sâmbăta dinaintea Paştelui, prietenul nostru s-a gândit să spele maşina soţiei. Se pare că la ei nu primeşti amendă peste bot pentru asta, deci ţi se permite. Înainte de asta însă a scos “târşul” şi mătura normală de paie, plus furtunul de rigoare. A măturat şi străns TOATE frunzele şi micile resturi de pe tot trotuarul lui şi jumătate din carosabilul corespunzător casei sale. Apoi a spălat pe jos vreo 10 minute, până puteai să lingi de pe jos. “Păi se face praf, cum să nu spăl”, mi-a răspuns când m-am declarat şocată de tura de curăţenie stradală. Da, există salubritate, dar omul preferă să cureţe şi el, că doar e în faţa casei lui. Intrarea auto din spatele casei a avut o soartă similară: mătură şi nişte litri de apă.
Trotuarul este al lui, el l-a făcut odată cu renovarea casei. Micuţul petic de iarbă dintre trotuar şi carosabil, plus bordura, e tot “obligaţia” lui. Nu asfaltează strada, asta e treaba Primăriei, care oricum face prost munca asta în mare parte din oraş. Carosabilul, chiar şi în zonele “bune” din Manhattan, este uneori comparabil cu hârtoapele noastre din România. E adevărat că americanii au mania SUV-urilor, deci îi cam doare sub coadă să zic aşa. Dacă sunteţi obişnuiţi cu drumurile din Germania sau Austria, veţi face nişte mutre foarte acre, cand veţi sălta în maşină după trecerea peste hârtoape. Odată ieşit în Jersey pe Insterstate, drumul e “boboc”.
Ce îmi place însă aici este implicarea cetăţenilor pentru a face măcar zona lor mai frumoasă. Pe străduţele cu case cochete este plin de flori şi chiar curat. Mă gândesc că prietenul nostru nu e caz singular de cetăţean ce pune mâna şi face, fără să cârâie că nu vine salubritatea să îi cureţe trotuarul. Părculeţele alea de ne-au câştigat inima sunt făcute pe bază de voluntariat, cu donaţii în cea mai mare parte. În “Creative Little Gardens” (vedeţi şi pozele imediat) sunt căsuţe pentru păsări transformate în puşculiţe. Acolo poţi dona nişte cenţi pentru a-i sprijini pe voluntarii ce ţin parcela aia amărâtă curată şi se ocupă de plante.
Ştiu că avem multe ONG-uri şi că unele muncesc pe rupte cu rezultate superbe. Ştiu că sunt şi din cele care freacă bani a proasta şi mai ales că sunt mulţi oameni care au pretenţia să facă alţii pentru ei. Nu pot lăuda cetăţenii de aici de maximă civilizaţie, pentru că oraşul este plin de mizerii aruncate pe jos şi trotuarele în multe zone sunt “pictate” ca nişte dalmaţieni cu gumă de mestecat aruncată şi călcată în picioare. Este o civilizaţie eterogenă şi nu toţi cei veniţi sau chiar crescuţi aici au cei 7 ani de acasă ori plăcerea de a păstra o relativă decenţă. Există însă şi destui care se implică în tot felul de proiecte de voluntariat şi nu se jenează să iasă cu mătura la şmotruit partea lor de stradă, chiar dacă teoretic au menajeră şi ar putea să o pună pe ea să accepte nişte responsabilităţi suplimentare.
Prietenul nostru e de părere că, dacă are chef de curăţenie în jurul casei sale, există mătură şi furtun. Sunt chestii pe care nu le poate controla (hăurile din asfalt sau alte probleme ce ţin de edili), dar poate să nu arunce pe jos rahaturi şi poate păstra metrii ăia de lângă casa lui aşa cum ar trebui să fie tot oraşul.
[nggallery id=9]
