Am auzit despre scandalul cu băiatul muşcat de nuş’ ce lighioană, citind blogurile. Vali revine cu noutăţi şi chiar mai mult, 3 poze despre cum este pe la Grădina Zoologică din Braşov. Nu mă pot lăuda că ştiu cum este acolo, deşi ultima poză îmi dă destule detalii despre cum s-a pregătit habitatul animalelor de acolo. Am fost însă de câteva ori la Zoo în Timişoara, pe vremea pe când le mureau animalele de foame şi după marea reorganizare, ce a oferit o grădină ceva mai civilizată şi animale care nu mai arătau de parcă sunt într-un lagăr de exterminare.
Ultima vizită am făcut-o chiar acum 1 an, cu puştiul de 10 ani, vecin cu mine. Pe care am stat doi adulţi ca ulii, să nu calce acolo, să nu facă aia etc.
Acum vreo jumătate de an am petrecut câteva ore bune în Berlin la grădina lor zoologică. M-a costat distracţia vreo 18 euro (cu “aquarium” cu tot), dar banii au fost bine investiţi. Trebuie să fac iar curăţenie printre poze şi să vă pregătesc şi o prezentare de acolo. Absolut superbă. Am văzut acolo cum arată un habitat gândit pentru relativul confort al animalului şi totala siguranţă a vizitatorilor. Este adevărat că animalele sunt acolo în captivitate, dar s-a muncit enorm în a le crea condiţii de viaţă deosebite.
Că tot vorbim de chestii serioase, revenim la întrebarea din titlu: cum de sunt muşcaţi copiii în grădinile zoo?
- părinţi neatenţi
- sisteme de securitate prost gândite.
Este clar că nu avem copii, deci teoretic nu avem ce comenta despre părinţi care nu sunt atenţi. Avem însă puternic întipărită ziua de miercuri, când am mers cu prietena noastră şi puştoaica ei de 4 ani la Bronx Zoo. Pe a mică am teoretizat-o de vreo 3 zile deja. I-am spus că nu e voie să urlăm la animale, că se sperie şi pleacă de lângă noi, că nu este voie să punem mâna pe gardurile despărţitoare că ne pot intra aşchii în mânuţe (ne era mai teamă de aşchii, că oricum nu ajungea la animale), că nu trebuie să aruncăm mâncare la animale, pentru că fiecare primeşte mâncarea potrivită şi am putea să le îmbolnăvim dacă le dăm mâncare de-a noastră.
Nu ştiu alţi copii cum sunt, dar asta a mică s-a purtat ca un om mare. Am fost 3 adulţi cu ochii pe ea, am cărat-o în spate, i-am făcut poze, i-am dat explicaţii. Dacă un copil de 4 ani ştie să nu îşi bage mâinile peste tot, io zic că se poate şi la vârste mai mari.
Este la fel de adevărat că unii oameni nu sunt atenţi, că se poate întâmpla câte o nenorocire, doamne-fereşte, că nici părintele ăla nu dorea aşa o aventură pentru copilul său.
Când însă copiii noştri nu sunt atenţi sau educaţi, iar noi îi scăpăm din ochi secunda aia blestemată, intră în acţiune modul în care organizatorii spaţiului în cauză au ales să protejeze oamenii şi animalele în acelaşi timp.
Şi atunci ajungem la ideea că gratiile şi 2 metri pe 2 nu înseamnă grădină zoologică, ci reţeta dezastrului. Animale ţinute în spaţii mici, lipsa unui spaţiu de siguranţă REAL, neimplementarea unor sisteme noi de siguranţă, cam astea duc la asemenea poveşti.
Din ce am văzut eu prin cele 2 mari grădini vizitate (Berlin şi NY – Bronx) faci experienţa vizitatorilor plăcută şi sigură, plus nu îţi baţi joc de animale astfel:
- spaţii lejere pentru animale şi gândite încât să semene cât mai mult cu cele naturale (mi-a plăcut de exemplu cum era organizată “cuşca” urşilor în Timişoara, exact pe sistemul “occidental”, cu un şanţ foarte larg între habitat şi noi, plus un spaţiu cu relief şi apă)
- şanţuri de protecţie. Animalul nu le trece, iar noi nici atât
- sticlă specială, ce ne permite să vedem animalul fără “zăbrele” şi ne face contactul cu el absolut imposibil
- limitarea platformelor de acces ale publicului spre habitatul animalului. Există deci anumite spaţii din care poţi vedea animalul, în rest e verdeaţă
- gândirea spaţiului încât, pentru a se ajunge la animal, să faci mai mult decât doar să te întinzi. Dacă totuşi ajungi happy-meal, înseamnă că te-a pus ăla cu coarne să sari garduri şi şanţuri, deci ţi-o meriţi. Oricum e foarte greu să “evadezi” sau mai bine zis să invadezi spaţiul animalului.
- singurele “zăbrele” le-am văzut la păsări, pentru că alfel te trezeşti că zboară. Şi astea erau de fapt dintr-un fel de sârmă.
Ai spune că niciun om cu toate ţiglele pe casă nu face prostii, încât să ajungă să fie sfâşiat de lighioane. Sau că orice copil trebuie supravegheat. Suntem OAMENI şi greşim. Vrem să fim viteji, copiii noştri poate sunt sătui exact în secunda aia să ne asculte şi se ajunge la dezastru. În momentul în care fiecare îşi asumă responsabilităţile, dezastrele se întâmplă mult mai rar. Sau poate deloc. Peste tot în lume se mai întâmplă câte o boroboaţă din asta. Dar toţi cei care au ceva de spus sau de făcut în problema asta, iau toate măsurile de siguranţă posibile. Mai bine se merge până aproape de absurd, decât să ne bazăm pe disciplina şi mintea oamenilor. Că astea cam dau greş.
Probabil că factorii de decizie din grădinile noastre zoologice mai au ceva de învăţat din nenorocirile astea. Dacă am fi americani, probabil că multe asemenea locaţii erau falimentate de procese răsunătoare. Hai să nu se ajungă acolo. Ţările mai “înaintate” în divertismentul de genul ăsta sunt aproape de noi. Germania nu e peste ocean. Aşa cum noi am putut “fura” nişte idei de la ei, deşi suntem doar nişte amărâţi de turişti, poate şi cei care conduc grădinile noastre zoologice pot “fura” meserie. Că nu noi am inventat gaura de la macaroană. Şi, poate e mai bună o gaură în buget din cauza unor securizări în plus, decât un proces care să pună punct oricărei activităţi în zonă.
Voi ce grădini zoologice aţi vizitat şi ce idei aţi “furat” de acolo?
[nggallery id=10]
