În urmă cu doi ani veneam turbată de la cimitir, vazând în locul florilor pe care le-am sădit pe mormântul bunicului meu, nişte “găuri”, că florile făcuseră picioare. Comentam atunci că “asta e ţara în care trăim”. Am continuat să pun flori pe mormânt şi uneori au mai dispărut, alteori au rămas acolo. Cel mai dureros mi s-a părut mesajul lăsat de o tânără de vârsta mea pe mormântul soţului (mormânt “palmat” frecvent de flori, din ce observam) … citez aproximativ “lăsaţi o văduvă cu 3 copii să plângă dispariţia omului iubit, nu mai rupeţi florile”. Sfâşietor.
Acum nişte ani prin Timişoara s-au pus ghivece suspendate. Normal, au dispărut destule dar, cu încăpăţânare şi bani investiţi, municipalitatea a insistat. Un mare pas spre progres. În acelaşi timp însă oraşul e încă plin de tot felul de “vânzători” ce n-ar putea niciodată dovedi de unde au marfa, prin nişte acte în regulă. Vorbim de flori, deşi situaţia este generalizată. Cât timp corupţia este câtă este, va trece multă apă pe Bega, pănă se vor calma contrabandiştii din pieţe şi de pe Brâncoveanu. Probabil nu mai prind eu vremurile alea.
În urmă cu 2 zile, în “tradiţionala” discuţie cu ai mei pe Skype, aflu că iar ne-a lovit tragedia în grădină. Vecina de la 3 a recidivat: s-a servit personal din ficuşii lăsaţi de ai mei pe casa scării (să arate naibii a ceva, nu doar beton şi geamuri). Pe sistemul “mamă, ce mişto arată. Hai cu foarfeca”. Cum familionul este mereu dispus să ofere “pui”, când se poate, imaginaţi-vă turbarea când au văzut plantele distruse din nou de nesimţita în cauză, ce putea pur şi simplu SĂ CEARĂ o parte din plantă şi ar fi primit-o. Tăiată cu grijă, nu ca după lupta de la Rovine.
Mama lui “iubi” se încăpăţânează să planteze flori de primăvară în faţa blocului, tot pe principiul “să arate frumos”. Ştiu că, dacă doreşte să vadă măcar o lalea, trebuie să ia floarea când e încă boboc. Pentru că dispar florile foarte repede, exact când ar fi bune de pus în vază. Florile EI, cumpărate şi îngrijite. Mai contează?
Da, aşa arată strada pe care “locuim” noi, cât suntem în New York. FIECARE proprietar de casă a făcut ceva pentru ca bucăţica aia de 1 pe 2 metri, cât e grădina lui, să arate frumos. Trecând peste pasiunea lor pentru steagul dungat, fiecare locşor din acesta are tufe de flori, pitic de grădină sau flori separate. Primăvara a fost o splendoare şi vara se anunţă şi ea frumoasă, pentru că, după ce florile de primăvară s-au dus, aceiaşi oameni harnici au pus altele, de sezon.
Fiecare amenajează cum îl duce capul şi inspiraţia. Unii şi-au făcut “grădini japoneze”, cu pietriş şi nisip aranjate fistichiu, alţii au colecţionat tot felul de prostioare pentru o grădină “comică”, plantele sunt udate şi îngrijite şi nu, nu le fură nimeni. Amenda începe de la 150 dolari chiar şi pentru o floare. În unele zone din Manhattan cred că te leagă. Oraşul e plin de flori, cimitirele au nişte magnolii de rămâi fără glas şi niciunde în oraş nu vei găsi tarabagii “coloraţi” cu 2-3 flori furate.
Mi-ar plăcea să văd şi în România asemenea frumuseţe, fără ca bieţii oameni care doresc totuşi o urmă de civilizaţie să fie nevoiţi să implore “iertarea florilor” de către hoţi, să taie floarea ca boboc, pentru a putea să se bucure totuşi de munca lor sau să tot cheltuie bani să refacă amenajările distruse de hoţi. Şi asta fără garduri de sârmă ghimpată sau poliţie să ne păzească rondourile de flori.
E trist ceea ce se intampla, si se intampla din pacate in fiecare oras din Romania. Visez la momentul in care nu va mai trebui sa rugam oamenii sa se poarte civilizat, momentul in care fiecare va considera ca a se purta civilizat este normal, fara sa trebuiasca sa le atraga nimeni atentia. Dar pana la case ca in pozele pe care le-ai pus tu, mai avem. Si e trist.
Reparat. Saru’mana 🙂
Cred ca astea sunt cele mai frumoase poze postate la tine pe blog de cand stai in marele mar 🙂 Pe drumul dintre Sibiu si Targu Mures, trecand prin niste sate (nu am retinut numele), am ramas uimita sa vad lalele inflorite aproape la fiecare poarta. La mine in Craiova, sunt flori in centru, din cate imi dau eu seama, nu le rupe nimeni. Si la bloc avem flori, nu ni le rupe nimeni, pentru ca nu sunt la strada si tot cartierul este locuit in mare parte de pensionari, care le ingrijesc cu drag. Din pacate, pana si la inmormantarea bunicii am pazit florile de “binevoitori”.
Offtopic: “se poate, imaginaţivă turbarea” ?!
Acum sincer te intreb, iti vine sa te mai intorci acasa?
DA! Pentru ca am vazut chestii interesante, am invatat cate ceva de aici, de la atitudinea oamenilor etc. Am vazut ca sunt lucruri mai rele decat in Romania, altele mai bune. Este o experienta excelenta si voi trage toate foloasele din ea. 😉
Trebuie sa ne mai nastem o data ca sa avem o tara perfecta din toate punctele de vedere, si nici atunci nu-i sigur ca vom scapa de “paraziti”. Chiar recent am discutat in familie ca e mai bine sa punem cactusi din aia care infloresc pe morminte, si apoi sigur nu-si mai pune nimeni ghearele pe flori.
E visul meu sa traiesc macar pentru cativa ani exact ca-n filme, adica intr-o casa ca si cea din pozele tale; sa vina tipul cu bicicleta si sa-mi arunce ziarul pe peluza din fata casei, sa facem gratare cu vecinii in curtea casei. Priceless.
Pacat insa ca la intoarcerea aici, optimismul tau se va diminua rapid! Si nu din cauza oamenilor, care sunt rai peste tot, ci din cauza unor autoritati “impotente” din punct de vedere al aplicarii amenzilor! Sau poate iar am eu ochelarii murdari si vad realitatea distorsionat?
Din pacate stiu cum sta treaba si mai ales ca prea repede nu se va schimba. O chestie am invatat-o de niste luni bnue deja, ca inainte de a-mi mai consuma nervii cu ce se intampla mai departe de familia mea, conteaza binele alor mei si al meu. Dupa aia mai discutam 😀
cu bucurie in suflet iti spun, ca in Cluj au inceput sa se mai miste treburile din punctu’ asta de vedere… consiliu’ local, organizeaza de cativa ani concursuri intre asociatiile de locatari pe tema “amenajarea spatiului verde” … premiile nu sunt mari, da’ e bestial ca se inscriu din ce in ce mai multe asociatii… si da, si la noi se “imprumuta” flori, da’ incercam sa le inlocuim 😀 … si eu am obiceiu sa plantez flori in fata blocului, pe acelasi principiu, si pe banii mai 😉
Asta e o idee excelenta. Si Timisoara face pasi mari in acest sens inca de cativa ani. Asta ma bucura. Ca tot ne dorim sa fim ‘mica viena’ …
Ei, ce mama dracu’, dă-o naibii de tufă. E o plantă, până la urmă, las’ că o să crească ea la loc.
.. aşa, gândind ca un român.
Problema în românia nu e lipsa un cadru legal bine pus la punct. Problema e că nu se aplică şi acele puţine legi pe care le avem. Un singur exemplu: oare câţi ar mai traversa nonşalant pe roşu chiar în faţa agenţilor de circulaţie (chestie pe care am văzut-o de câteva ori în bucureşti) dacă ar şti că în mod sigur primeşte treb’şoara asta o amendă sănătoasă?
Revenind la treaba cu florile, sunt sigur că şi-acolo sunt hoţi, că doar n-or fi americanii mai cu moţ. Numa’ că, dpdv procentual, am o vagă impresie că-s mai puţintei – aşa cum ai spus tu, amenda e scumpă.
*pentru treb’şoara asta […]
meh, mi-e foame.
Eu mi-am primit lectia de responsabilitate civica pe cand eram de-o schioapa .
Provenind dintr-o familie dezorganizata si neocupandu-se cineva in mod special de mine , am fost cumva nevoita sa adopt “sistemul” autodidact . Chiar si asa ,in anumite privinte , am primit un ajutor din partea altora .
Prima lectie am servit-o pe vremea cand aveam doar vreo 7-8 ani si, intorcandu-ma de la niste cursuri , urcand niste scari care despart orasul de sus de cel de jos ( orasul meu natal asa este impartit ) am vazut o priveliste superba , plina de tufe inflorite si multe, multe flori multicolore .
No, desi pana atunci niciodata nu vandalizasem nimic , nici macar gradina bunicii care era de asemenea f ingrijita si bogata in flori ,si desi incusiv rondurile acelea de flori le mai vazusem de mii de ori , totusi atunci….in minutul ala nu-s de ce m-a lovit asa o idee “geniala ” sa rup o floare .
Mi-o amintesc si acum ca si cand as fi vazut-o ieri : cu tulpina mare si solida , cu petalele ei mov si albe , in forma de bulgare de zapada .
Zis si facut , o rup si nici bine nu dau sa plec ca o tanti de la spatii verzi ma striga .Era evident pt ce .
Tanti respectiva ( care nu era “de culoare ” asa cum erau mai toti responsabilii de la spatii verzi pe vremea imparatului C ) ma cheama langa ea si fara sa ma faca nesimtita , fara sa-mi rupa parul , fara sa ma palmuiasca ,ma intreaba daca-mi plac florile plantate de ea .
Eu cu obrajii in flacari ( simteam ca-mi ard pana si urechile ) dau din cam afirmativ . Ma intreaba daca trec des pe acolo , ii raspund ca “da ” pt ca lunea si joia aveam cursurile de teatru la Casa Pionierilor si acela era traseul obisnuit .
Atunci femeia cu o voce deosebit de blajina imi explica ca daca vreau ca de fiecare data cand trec pe acolo sa admir florile ar fi bine sa nu le mai rup pt ca daca fiecare copil/adult ar rupe chiar si cate o floare n-ar mai ramane nimic din ele si ar fi foarte ura iar in locul culorilor acelea frumoase as vedea doar buruieni .
Da, atunci a fost primul meu moment in viata cand as fi vrut sa se faca o groapa mare-mare sub picioarele mele si eu sa cad in ea , sa nu ma mai vada nici tanti de la flori si nici trecatorii care se opreau , fara sa stie de ce .
A doua lectie , foarte importanta si ea , s-a petrecut la scurt timp cand curatand balconul m-am gandit , genial din nou , c-as putea arunca gunoiul strans peste balustrada balconului .Era mai simplu .
Si tocmai cand eram in functiune vecinul de la parter , un om deosebit pe care l-am admirat toata viata , atat pe el cat si familia lui ( genul ala de familie cu principii “occidentale ” care s-a nascut dintr-o greseala fatidica in Ro ) ma vede .
Se opreste , se uita la mine , se uita la gradina din fata blocului pe care DOAR el o ingrijea si-mi arata cu degetul aratator obrazul stang si-mi spune doar atat ” Nu e frumos !”
Eu m-am oprit uitandu-ma buimaca la el si-am realizat, cu mintea mea de copil , cata dreptate are si cum naiba de nu ma gandisem si eu inainte ca , normal, nu-i ok sa arunci gunoiul in gradinita din fata blocului .
Cum eram insa oarecum prietena cu fiica lui , de aceeasi varsta cu mine , la urmatoarea vizita mi-am cerut scuze si i-am zis c-am inteles c-am gresit .
El m-a mangaiat usor pe cap si mi-a zis ” stiu ” .
Peste ani insa , adult fiind , si bantuind prin Herastrau – Bucuresti, vad un grup de adolescente care dadusera iama in niste tufe de lamaita si le facusera zob . pur si simplu le-au distrus complet .
Atunci eu, am o alta idee ” geniala ” sa ma duc si sa le explic , la fel de frumos cum candva altii imi explicasera mie , ca nu-i ok ceea ce fac si de ce .Desi fetele respective aveau o varsta mult mai mare decat avusesem eu si, probabil , si parinti mai responsabili decat ai mei.
Bunnnn !!!
Fetele dupa ce si-au revenit rapid din bezmeticeala indraznelii mele sa le abordez m-au binecuvantat generos de mama, tata, rude vii si morti …
Deci da , tot amenda e sfanta !!!
WOW !!
Acum am vazut cum m-am intins ca nesimtita . SCUZE !!!
Isolda, nu te mai scuza 🙂
Excelent raspunsul. Mda, cam si atitudinea astor mici s-a schimbat 🙁
Eu , saracul de mine nu indrazneam sa rup o floare ca unguroaica de bunica mea ma punea sa plantez flori impreuna cu ea, si daca mingea mea mai rupea o floare cand jucam fotbal , era jale , ce-mi auzeau urechile , numai eu stiu.
Asa ca nu le aveam cu ruptul, in casa scarii am pus si eu flori atarnatoare si nu sxista sa nu fie rupte , nu de copii ci de bunii mei vecini.
Nu stiu, parca nu ar fi bloc proprietate, daca noi nu ne facem frumos in locul in care traim , cine sa o faca.
Subscriu pentru amenda .
Sa mai amintesc de gradinile din Berlin ? Nu e cazul.
In Slovenia m-am socat! Nu exista casa fara o mare de flori. Dupa ce strabatusem jumate din tara, am inceput sa ne uitam, eu si doamna mea, sa descoperim o fereastra fara flori. Pana la granita cu Italia n-a vazut! :-))
Vorbind cu un sloven preten, ne-a explicat:
Pe fiecare strada este un concurs anual, premiul o diploma si-o cupa ce cetateanul si-o pune cu mandrie in geamul de la strada, pentru cea mai frumoasa gospodarie. Sunt adevarate campionate nationale. Ca urmare, o tara ca o gradina uriasa! 😉
Ma tot uit peste categoria “lela prin lume” si nu pot sa ma abtin sa nu ma minunez de fiecare data (Deh, adolescent care a iesit si el doar o data din spatiul carpato-danubiano-pontic. Apropo, Central Park e superb). Cine stie, poate voi ajunge si eu in viitor sa ma plimb printre zgarie-nori cu o doza de cola, sau sa astern o patura prin vreun parc american. Poate ca m-a luat valul American Dream-ului, dar de curand am primit o motivatie reala de a trage cat mai tare in liceu, si anume spulberarea mitului conform caruia studiile in strainatate sunt doar pentru cei cu bani. Zic, n-o sa fie usor, dar poate-poate reusesc sa obtin un full ride. Daca te mai tii de blog si peste vreo 3 ani (si nu vad de ce n-ai face-o), iti voi spune daca am reusit sau nu. Pana atunci, hope for the best.
Alex, vezi ca peste cativa ani vin sa te trag de urechi .. asta e ca o promisiune 🙂
Sa te auda cine trebuie si sa reusesti. Ar fi exceptional. American Dream-ul asta este si nu este vis (nu sunt nici aici cainii cu covrigi in coada), dar merita sa ajungi pe aici macar asa sa vezi cum este. Si sunt locuri in orasul asta pe care nu ma mai satur sa le vizitez. Si sa stii ca imi va fi dor de ele, cand vom redeveni europeni.
rea mai esti dojo 🙂
Din păcate, ne place să zicem “asta e ţara în care locuim”, dar uităm să mai spunem “omul sfinţeşte locul”. Am întâmpinat şi eu problema asta la cimitir la soţul meu, şi mă tot plângeam femeii care venea la mormântul vecin de nesimţirea “ciorditorilor”. Într-o zi, am cumpărat un trandafir alb pe care l-am pus într-o vază cu puţină cerneală, iar marginile petalelor i s-au albăstrit. A doua zi, l-am pus la mormânt. A treia zi, era pe mormântul vecin.
[…] Dojo pentru Caut hot de flori […]