Am pornit de la un articol postat de Cristi Orgonaş, Muncitorii romani din strainatate au in banci cateva zeci de miliarde de euro. Cum ii convingem sa aduca acesti bani in Romania? Deşi în general sunt în asentimenul lui, de data asta nu pot să aprob ideea centrală: “cum facem să punem mâna pe banii ăia?”.
Sunt de acord că banii respectivi sunt făcuţi de ROMÂNI, dar banii sunt ai românilor respectivi, nu ai statului nostru minunat.
Banii pe care îi câştig eu lunar, după ce îmi achit dările către stat, diverse taxe şi impozite, SUNT AI MEI. Pot să îi economisesc, să îi cheltui într-o noapte la ruletă, să îi ard chiar, dacă am o criză din asta de nervi. Nu e treaba statului român ce fac eu cu sumele câştigate, după ce am achitat contribuţia mea socială şi atât timp cât gestionarea sumelor respective nu implica ceva ilegal. Că, dacă am chef să cumpăr droguri, cuget că nu mai e doar problema de “e treaba mea”.
Românii plecaţi din ţară sunt ori “sezonieri” pe unde au apucat, ori deja s-au aşezat la casa lor peste mări şi ţări. Muncesc pe câmpuri, în spitale, pe şantiere sau unde le permite pregătirea. Nu sunt “căpşunari” cu toţii şi oricum este irelevant până la urmă. Că lucrează la Microsoft sau fac menajul în casa cuiva, tot treaba aia este: depun o muncă şi câştigă nişte bani. Pe care, după ce achită “dările” faţă de statul respectiv, au dreptul să îi gestioneze cum doresc ei.
Unii trimit bani în ţară pentru familiile lor, pentru lucrări de renovare, pentru studiile copiilor rămaşi în România, poate chiar pentru un mărunt startup de business. Sunt destui care ţin banii în băncile din ţara de “muncă”, bani care nu reintră în circuitul românesc. Şi de aici se năştea întrebarea până la urmă normală, din pdv economic “cum îi facem să îi aducă aici?”
Întrebarea mea însă ar fi alta: “de ce s-ar obosi oamenii respectivi să aducă bani în ţară?”
Am cunoscut lunile astea destui români ce au “sărit” Atlanticul pentru o viaţă mai bună. Niciunul nu a plecat de bine ce i-a fost în România. Avem oamenii plecaţi acum 15-20 de ani, unii chiar de pe vremea “împuşcatului”. Sunt cupluri mai “noi”, ingineri, asistenţi, studenţi, plecaţi din ţară pentru că munceau de azi pe mâine. După 4-5 ani de stat în altă ţară, pe salarii “reale” au economisit bani pentru plata avansului la casă, au cumpărat maşini, unii au deja copii, alţii se pregătesc de pasul acesta.
“Căpşunarii” au renunţat la serviciul din România pentru salarii mai bune, unii mult sub pregătirea lor. Tot din disperare şi dorinţa de a câştiga totuşi mai bine. Muncesc în condiţii grele pentru salarii mai mari, ce le permit să ajute membrii familiei rămaşi în ţară şi eventual să economisească în băncile din ţara în care muncesc şi plătesc taxele.
De ce nu în băncile noastre?
Pentru că de cele mai multe ori, laşi 1000 de euro într-un cont “la economisit” şi te trezeşti peste câteva luni cu mai puţini bani, deşi teoretic trebuia să fie acolo şi o dobândă. Sunt atâtea comisioane şi taxe ascunse, că ai marea şansă de a te trezi chiar cu mai puţini bani. Omul mai greşeşte, dar nu sunt nici românii chiar idioţi să piardă continuu banii. Cum deschiderea unui cont în altă ţară este deja tot mai uşoară, românii caută alternative şi fac puţin “shopping” pentru a găsi cele mai avantajoase variante de depozite.
Şi ce i-ar face să le pese de “ţara lor”, în afară de un patriotism ce nu ţine de foame?
Cei stabiliţi altundeva nu mai au NICIO obligaţie faţă de România. Au obligaţii faţă de statul care i-a “adoptat”. Acolo plătesc taxe, acolo fac cumpărături, acolo economisesc bani. Cei “sezonieri” preferă să ţină banii în afară, poate pentru că băncile respective sunt mai puţin hrăpăreţe. Poate pentru că se pregătesc să facă următorul pas: să se stabilească acolo. Poate pentru că sunt sătui să le pese de un stat pe care nu îl interesează ce se întâmplă cu cetăţenii săi, decât dacă sunt alegeri sau ar mai născoci nişte taxe. Oamenii ăştia au plecat DE RĂU şi de disperare. Nimeni nu pleacă într-un loc străin, să fie un “alien” pentru că are totul în România şi l-a pocnit doar spiritul de aventură.
Atât timp cât ultimele luni cel puţin au demonstrat clar ce “părere” au conducătorii faţă de românii CARE MUNCESC şi vor să producă, mi se pare normal ca oamenii respectivi să caute alternative. Atât timp cât pot fi integraţi în alte sisteme, dacă tot suntem în UE, cât pot deschide conturi şi avea o existenţă mai bună altundeva, este normal ca respectivii să caute ceva mai bun. Şi, în afară de a născoci statistici şi de a se da cu fundul de pământ că nu poate pune laba pe banii munciţi de români pe altundeva, nu văd ca mirificul stat român să facă şi altceva. Nu ştiu, poate să încurajeze munca şi inovaţia, să protejeze “creierele” ce pleacă pe bani frumoşi altundeva, să îşi rezolve problemele şi “scurgerile” de capital pe care nu le mai poate imputa românilor obişnuiţi ci unui sistem putred.
Senzaţia generală a multor români, chiar şi cei care încă mai au curaj să încerce să aibă o viaţă în ţara lor, este că banii ce se iau se “ard” pe prostii, că serviciile pe care statul teoretic le oferă sunt tot mai proaste, că, deşi contribuim cu destui bani (că au grijă unii să nască noi taxe), primim “ciu-ciu” în schimb. În secunda în care ne operăm în Ungaria, căutăm să facem cumpărăturile prin Bulgaria sau chiar Austria, vacanţele nu mai sunt demult în România, este normal să se răcească relaţiile cu a noastră ţară locuită.
Oricât eşti de patriot, când te arde nasol la buzunare şi vezi că la 60 de km de oraşul tău există un alt standard de viaţă, e normal să găseşti alternative.
În ultima perioadă am simţit tot mai mult dorinţa altor români de a găsi alternative. Oameni care nu s-ar fi mişcat din România nici plătiţi, acum se gândesc şi la posibilitatea asta. Cei care au plecat din ţară pentru a se stabili altundeva dovedesc că se poate. Nu i-a aşteptat nimeni cu 10 kile de aur pe JFK. Nu sunt câini cu colaci în coadă nici în Canada, SUA, Germania sau Noua Zeelandă. Au tras mulţi ca “nebunii” pentru a reuşi. Acelaşi lucru l-au făcut şi în România, dar aici eforturile au avut rezultatele meritate. Nu poţi spune că sunt nişte leneşi, pentru că, unde au ajuns, lenea nu te duce prea departe.
Şi chiar senzaţia de “străin” este mai puţin apăsătoare decât senzaţia că propriului tău stat nu îi pasă de tine. Pentru că nimic din ce se întâmplă în ultima perioadă în România nu demonstrează că suntem altceva pentru statul nostru decât nişte puşculiţe în care şi-ar băga gheara.
Întrebarea corectă nu cred că este “cum să aducem banii românilor din străinătate în ţară” ci “cum să fim siguri că nu mai pierdem români”. Cum să li se ofere un sistem NORMAL şi funcţional, ce să încurajeze munca şi rezultatele, nu furtul şi corupţia. Cum să le oferim în ţara lor justiţie corectă, servicii medicale bune, un învăţământ bun, un sistem bancar mai puţin “bişniţar”, astfel încât să aibă suficiente avantaje în ţara lor. Acum nu mai merg poveştile cu “imperialiştii păcătoşi”, pentru că lumea CIRCULĂ şi află. Acum ar merge nişte măsuri care să demonstreze că în ceasul al XIII-lea statul român pune din nou preţ pe cea mai importantă avuţie a sa: cetăţenii săi.
Altfel, în lunile următoare exodul de “creiere” şi forţă de muncă va continua, pentru că numai patriotismul nu mai ţine de foame.
