Relaţia noastră cu Croaţia este una de mare dragoste. Ne-am “întâlnit” cu ţara vecină şi prietenă în toamna lui 2008, cand iubi a făcut o rezervare pe booking.com la 16km de Dubrovnik, într-un sat de pescari pe nume Cavtat. Am venit acasă atât de încântaţi, că i-am înnebunit pe toţi cu poveştile noastre. Cu 3 zile înainte de Revelion, sora lui iubi, convinsă deja că am găsit raiul pe pământ ne-a propus să petrecem noaptea dintre ani în Dubrovnik.
A fost cel mai reuşit Revel pentru mine cel puţin şi le-a plăcut locul atât de mult, încât ne-am planificat şi în vară o şedere la mare. Înainte de plecare, cumnatul lui iubi a studiat cu atenţie “oferta” turistică din zonă, aşa că era deja bine informat. Şi ne trezim într-o dimineaţă cu chef de altceva decât doar stat la plajă. “Hai să mergem la Trsteno”, spune cumnatul lui iubi, “am văzut pe net ce e pe acolo şi o să vă placă”.
Cum locaţia este destul de aproape de Dubrovnik şi venea deja cu recomandări, am intrat în maşină cu destinaţia clară: parcul din Trsteno.
“Parcul” a fost pus la punct de prin secolul al XV-lea, când familia de nobili de acolo le cerea căpitanilor de vase să aducă seminţe de plante de pe unde au călătorit. Acum parcul este în grija statului şi atrage anual vizitatori ce doresc să se delecteze cu frumuseţea unui parc liniştit şi a unui golf ca în poveşti, departe de isteria din staţiunile de mare.
Pentru că o imagine e mai bună decât mia de cuvinte, trecem la imagini.
[nggallery id=13]
Restul de poze le găsiţi pe bestworldimages.com în albumul Trsteno.
