În viaţa oricărui gamer, există câteva jocuri de care se îndrăgosteşte şi probabil unul va fi “cel mai iubit”, va fi JOCUL.
Prin ’96 cred că am luat prima dată contact cu un joc. Aşteptam să termine tată-miu o emisiune la o televiziune locală şi o colegă de-a lui m-a lăsat să joc Wolfenstein. Mda, ăla vechi. Nu ştiam nici cum să intru sau să ies din joc, cert este că timpul a trecut mult mai uşor aşa. Apoi am început ambii povestea de dragoste cu calculatorul şi ne-am frânt degetele pe rând cu Prehistoric, Doom şi Supaplex.
Între timp jocurile “simple” începeau să nu mă mai satisfacă. Sunt genul de om cu reflexe şi deşte rapide, care ia un joc nou şi începe să spargă recordurile. Nu am fost un super jucător, dar mă descruc destul de bine. Aşa că mi-am pierdut în timp cheful de maşini sau FPS-uri.
Am intrat în strategy cu World of Warcraft (ăla primul, ca desenele animate), am iubit apoi Age of Empires şi Cossacks. Şi totuşi trecerea spre RPG se lăsa aşteptată, pentru că noile îndeletniciri edilitare din AOE erau deja suficiente. Heroes of Might and Magic mi-a mai ocupat ceva din timp (acum “soarele” e maniac cu jocul ăsta) şi pot spune că, alături de cele deja menţionate în acest paragraf, a fost printre preferate (şi mai este).
Acum câţiva ani nepotul “soarelui” (dacă îmi amintesc bine), ne-a recomandat un joc “beton”. Aşa zicea el.
Bun. Instalat pe compul omului (că nu ţinea jucăria mea jocul), intrat în joc, setat clase şi alte atribute ale eroului, plimbat printr-o localitate suspectă, intrat într-o peşteră şi luat omor în 2 secunde de la nişte bandiţi.
Să fac pe mine, nu alta. Jocul arăta destul de “realist” faţă de ce jucasem şi muzica era bine gestionată. M-am speriat atât de tare, că am lăsat jocul în pace vreo juma’ de an.
Pare-se că prima mea întâlnire cu Morrowind n-a fost chiar pe moale.
L-am redescoperit peste nişte luni şi l-am jucat cu atenţie, studiind siturile de specialitate, ce dădeau sfaturi, citind despre misiuni etc. M-a înrobit pur şi simplu. Coloana sonoră era absolut senzaţională, imaginile superbe, stăteam uneori câteva minute cu eroul nemişcat pentru a admira o noapte înstelată sau răsăritul celor 2 sori de pe cerul din Morrowind.
Acesta este JOCUL pentru mine, cel pe care l-am avut mereu instalat pe comp, cu expansiile Tribunal şi Bloodmoon, jucând puţin când aveam chef, după ce am terminat teoretic misiunea principală (există însă jde misiuni conexe, aşa că, teoretic, nu termini niciodată jocul).
Lansarea episodului următor, Oblivion, m-a prins în chiloţi, din punctul de vedere al sistemului. Aşa că, de când a apărut până acum, doar am discutat şi citit despre el.
Ieri m-a pândit curiozitatea dacă tractorul meu nou de laptop poate duce aşa ceva. L-am instalat. Duce foarte bine. Am jucat cam 2 ore ieri seară, aşa de acomodare. Regăsesc multe elemente din Morrowind, o mai bună organizare a inventarului, îmi place ideea de “fast travel” (în Morrowind mergeai per-pedes de la o destinaţie la alta, aici poţi face asta sau da click pe destinaţie. Dacă nu îţi place o zonă de pildă, nu mai trebuie să o parcurgi complet).
Pentru că nu am timp de jucat, va rămâne instalat şi, când simt nevoia de o mică destindere, pot călători prin imaginarul Tamriel şi retrăi povestea veche de dragoste cu unul dintre cele mai bune jocuri, după opinia mea.
Uite şi tema sonoră din Morrowind, cu câteva imagini. Oblivion are imagini chiar mai frumoase, aşa că momentan sunt super încântată.
Pentru voi ce joc este JOCUL? Aţi consumat Oblivion?
