Pentru că ABC au prostul obicei de a pune 50 de minute de publicitate la 60 de minute de film, am decis acum câteva luni să stau pe Netflix mai mult. Nu mergea cu sistemul “tradiţional” de scos filme, că nu doream să se trezească gazda noastră cu FBI-ul la uşă, mai ales că linia de net nu e a familiei, e prin firma la care lucrează. Aşa că am trecut la studiat oferta de streaming, să nu aştept 1-2 zile după DVD-uri.
Printre serialele mai ciudate de acolo am dat şi de Bones, despre care citisem deja nişte articole, deci mă cam pregătisem sufleteşte. Cum sunt mare amatoare de rahaturi “medical” şi nici nu mă scârbesc prea multe chestii, nu pot spune că a fost greu de digerat. Culmea, destul de simpatic serialul.
Scenariul general nu e nu ştiu cât de complicat. Ea este Temperance Brennan, cu Dr. în faţă, că nu te joci, antropolog de la Institutul Jeffersonian din Washington DC, care, pe lângă dezgropat (la propriu) morţii, scrie şi romane de specialitate (sau cum ar spune blogtv “novele” – nu ştiu unde dracu aţi găsit, măi copii, cuvântul ăsta, dar se pare că îmbogăţiţi lexicul constant).
Are alături o echipă de “tocilari” geniali ca şi ea, totalmente pierduţi în spaţiu când e vorba de viaţă personală şi comportament în societate. Singura mai “normală” este artista Angela Montenegro, care recreează figuri şi scene, plus holograme, pe baza “materialelor” pregătite de echipa lui Bones.
Un alt individ ceva mai ancorat în realitate este agentul FBI Seeley Booth, cel are are nevoie de talentul de legist al echipei, pentru a descoperi criminali sau pentru procese.
Ca în orice film tragi-comic, fiecare erou are un trecut plin de evenimente şi traume. Părinţii ei au dispărut pe când avea 15 ani, pentru a se reîntâlni mai apoi cu tatăl şi fratele său, Booth a fost lunetist în război şi poartă propriile amintiri traumatice, Angela s-a măritat într-o vacanţă la mare şi nu mai ştie cu cine etc.
Fiecare episod este construit pe câte unul sau două “mistere”, plus o linie epică generală ce urmăreşte colaborarea celor doi, problemele de acomodare, schimbarea şefiei în departament etc. Apar personaje noi în serial, mai dispare câte unul, ca în orice producţie ce nu s-a oprit la sezonul întâi.
Sunt destule imagini “scârboase”, teoretic cel puţin, pentru că mi-e greu de crezut că toate minunile pe care pun mâna chiar sunt reale. Deci, dacă staţi prost cu toleranţa la imagini de genul ăsta evitaţi serialul sau să mâncaţi în timpul lui. Vor fi tot felul de cadavre în diverse stadii de descompunere, viermi, chestii din astea “delicioase”.
Ce recomandă însă acest serial?
Pe lângă replicile destul de comice şi personajele absolut plăcute, pentru cei interesaţi de “mistere”, serialul chiar oferă destule detalii şi rezolvări surprinzătoare. Firul epic este constant împrospătat cu câte un nou incident sau vreo apariţie deosebită, astfel încât să existe şi continuitate, nu doar o colecţie de episoade pe care să le poţi viziona disparat. Salut apariţia Tamarei Taylor, “şef” peste Bones, mica luptă pentru putere este absolut comică.
Bones, deşi absolut genială în munca ei, este atât de stângace când e vorba de relaţii interumane, că nu poţi să nu râzi cu lacrimi.
Un alt personaj care oferă farmec şi umor este “colorata” Caroline Julien, procuror şi ajutor de încredere de câte ori mai zbârceşte Bones câte ceva. Este interesant de urmărit relaţia ei cu Temperance, de la convingerea că madam antropolog nu e chiar “curată”, la părerea că nu are chiar toate ţiglele pe casă şi apoi încredere în talentul şi integritatea ei. Alături de Booth, Caroline este “omul normal” venit în contact cu nişte indivizi care vorbesc doar “chineza” şi totuşi, deşi sunt atât de ciudaţi, rezultatele lor sunt remarcabile.
Mai am probabil un sezon de vizionat, dar recomand cu drag serialul. Mi-a făcut plăcere să-l văd şi voi păstra episoadele la “cutie”, pentru că sigur îl voi revedea curând.
