În urmă cu câteva zile, pe când bărbaţii ne erau în Pennsylvania cu aia mică, eu şi D. (pe lângă mersul zilnic la şoping) am făcut şi chestii “muiereşti”, adică ne-am dat mari organizatoare de program festiv pentru “gâga”. Cum vine toamna, începe “şcoala” şi mai trebuie cheltuit ceva din surplusul de energie, D. s-a dus să înscrie odrasla din nou la balet.
Cum baletul e la doar “2 blocks” distanţă şi se predă de la Pilates la TKD, trecând prin balet şi aerobic, am căutat ceva de “lucru” şi pentru D.
Şi am dat de Zumba.
Tanti de la recepţie, femeie zâmbitoare şi amabilă, aşa cum îi stă bine unui yankeu în faţa clientului, ne-a spus doar că “people are having fun”. Na, ne-am dat dreac. Cică au fun, dacă e să fac iar mişto de a noastră D. şi de expresia lor. Nu a fost individa în cauză în stare să arunce şi alte detalii, aşa că ne-am mulţumit cu informaţia respectivă şi că putem “testa” o clasă moca. Mişto fază.
Până nu s-au întors iubirile personale, ne-am aruncat şi la Sports Authority, că tot este peste drum, şi ne-am achiziţionat “sports bra”, iar io nişte umblători pentru sală. Deşi pot face şi desculţă, la 5 ani de pauză din dojo mi s-au cam dus “pieile” suplimentare de pe tălpi şi n-aş face beşicuţe în Obamaland. Mai ales că intenţionez să mai calc Manhattan-ul şi de preferat să nu merg în cârje.
Azi a venit D. în trombă de la aeroport şi m-a luat pe sus “hai că mergem”. Na, bună treabă, am tras şi o scurtă fugă până la sală, că tot e la vreo 300 de metri de casă. Numai bine, începea. M-am schimbat repede în umblătorii de sală şi a început balamucul.
Vizionasem anterior nişte clipuri pe “iutub”, că doar îs fată descurcăreaţă, deci ştiam la ce să mă aştept. D. are graţia unei femei normale, aşa că dansurile respective şi datul din gluteus maximus nu au fost o problemă. Şi, deşi se plângea că leşină, a dus tot antrenamentul pe picioare.
Io m-am distrat destul, recunosc, pentru că avea şi altceva decât “şachire”. Am regăsit elemente de aerobic şi chiar puţin de TaeBo, deşi nu asta se doreşte. Tehnic luând antrenamentul la purecat, a fost complet şi complex. S-a făcut o încălzire pe “segmente”, s-au alternat exerciţiile, muzica, deşi nu e ce ascult io în privat, excelent aleasă.
Sala plină de dame, de toate culorile, mărimile şi vârstele. Prietenoase şi zâmbitoare, am intrat deja în vorbă cu una de vreo 50 şi bine de ani, ce se ţinea băţ în tot timpul antrenamentului. O încuraja pe D. că va fi mai uşor, odată ce se reobişnuieşte cu efortul.
Io am arătat ca un robot pe acolo, că n-am nici graţie nici coordonare pentru chestiile astea. Faptul că anii de sport i-am petrecut într-o disciplină rigidă, cu lovituri scurte şi puternice, nu ajută deloc. Băi, deci nu pot da din fund ca Shakira, mama ei de treabă. Şi, dacă stau cu picioarele flexate, îs ca pe cal, în loc să scot dosul la vedere. Apoi pe la noi, dacă îl scoteai, încasai două peste cocoaşă sau te dezechilibra adversarul, aşa că mi-am cam pocit tehnica să zic aşa.
Chiar şi cu mişcările mele de roboţel, m-am distrat la culme şi am transpirat o cisternă de apă. Deci mai mergem, mai ales că şi D. e încântată. Normal, urmează o febră musculară de pomină, dar suntem foste sportive, om supravieţui.
Las cu limbă de moarte, când plec, să se ţină de antrenamente, pentru că are nevoie şi de ceva “me time”, iar asta e o activitate absolut plăcută. Intenţionez şi eu să mă reapuc de sport. Eventual să mă întorc în dojo, că mi-e dor de “armata” de acolo. Motivele medicale ce m-am scos de acolo acum 5 ani nu mai sunt valabile (am dus antrenamentul de azi pe picioare, chiar şi cu o condiţie fizică de curcă beată), plus că nu mai am emisiune când începe antrenamentul, aşa cum s-a întâmplat la vechiul job. Am maşină, 2 “kimonouri”, deci, la rupt de picioare!
PS: voi ce ce sporturi şi mişcări vă mai lăudaţi. La noi este Zumba?
