La câteva mii de kilometri de noi, o familie îşi începe ziua fără cei doi “chiriaşi” pe care i-au găzduit o jumătate de an. Tot acolo, în “marele măr”, la Ground Zero macaralele şi alte agregate poate vor face o pauză pentru a comemora nişte oameni ce au plătit cu viaţa greşelile şi răutatea umană. Se vor depune flori, se vor vărsa lacrimi, se va strânge din dinţi la gândul că lupta împotriva terorismului încă le dă cu virgulă.
Undeva prin Timişoara două familii se vor fi reunit şi vor petrece timp cu cei doi pe care îi iubesc şi care le-au fost “furaţi” de mirajul vieţii în Obamaland. Se vor povesti evenimente, se vor viziona miile de poze, se vor umple suflete de bucurie.
Într-o altă dimensiune, va avea loc şi o mică “sărbătoare”. Se vor împlini 3 ani de la un prim mesaj “hello world” şi o promisiune pe care vreau să cred că nu am încălcat-o. Mi-am propus odată să scriu despre lucrurile care mă bucură sau supără, despre oamenii buni pe care îi întâlnesc sau “fiarele” cu chip de om, despre locurile pe care am avut norocul să le văd. Mi-am propus să încerc să ofer CEVA în fiecare articol, o idee, o opinie sinceră, chiar dacă nu mereu corectă. Să nasc o reacţie şi să atrag nişte oameni ce doresc şi altceva decât “otevisme”.
Am scris vreo 850 de articole în tot acest timp, s-au postat aproape 9000 de comentarii. Au fost FOARTE RARE ocaziile în care am cenzurat “libertatea de exprimare” a celor veniţi să jignească sau să lase un spam. Vreau să cred că am reuşit să atrag un “public” deosebit, interesat de un schimb respectuos de idei, nu de scandaluri şi injurii, lucru dovedit de aceste 9000 de comentarii pentru care le mulţumesc.
Mă declar mulţumită de experienţa “bloggeristică” şi încântată să fi cunoscut atâţia oameni minunaţi. Cu unii am stat de vorbă “faţă în faţă”, cu alţii m-am întîlnit doar online, pe bloguri. Vă mulţumesc că petreceţi timp pe acest proiect, că vă consumaţi energie să comentaţi şi chiar să ajutaţi la promovarea unor articole pe care le consideraţi interesante. Fără voi, blogul ar fi pustiu 🙂
Felicitari,dar majoritate succesului obtinut ti se datoreaza tie,prin faptul ca ai transmis ceva prin ideile tale cititorilor si astfel acestia au revenit considerand blogul tau unul placut din care au de invatat ceva,sau pur si simplu te-au luat ca exemplu 😀 Felicitari again .
Cine să trăiască, cine să trăiască?
Laaa muuulți aaani!
Dojoblogu’ să trăiascăăă… și tot așa!
Bravo! Dupa 3 ani esti deja o doamna Dojosgferica in toata regula! La multi ani bloagei! 🙂
Welcome home 🙂
Ma bucur ca ati ajuns inapoi intregi si sanatosi 🙂
La multi ani si blogului, ca e primul lucru ce-l citesc de dimineata dupa e-mail 😀
Felicitari si succes in continuare.
Of, o să-mi lipsească articolele de ‘acolo’ 😀
La mulţi ani! Şi…mulţumesc! 😉
La mai multi!
la multi ani ! …
zi-mi si mie pe forum cand mai intri (invatam ?) ca e ceva vreme de cand l-ai lasat in paragina !
Maria, am intrat ultima data miercuri, inainte de a pleca din NY. Nu e in paragina, mai calatoreste omul, mai doarme 😀
La mai mare Dojo!
La multi ani!
Si totusi cum e in Timisoara dupa atata timp? :))
La anul și la mai mulți ani de Dojo Blog că merită!
No, sper să-ți menții ritmul, să scrii la fel de des și interesant, chiar și la fel de lung să fie fiecare articol, pe mine așa mai captat. 😀
No, să ne citim cu bine și la a 18-a aniversare. 😀
La multi ani dojoblog-ului si bine v-ati intors sanatosi !
Multumesc frumos tuturor pentru urari 🙂
Am inca de despachetat, pus cabluri noi, reorganizat chestii, facut cumparaturi, dar in rest e OK. Avem oricum articole in “plan”, asa ca nu va veti plictisi, chiar daca io is mai ‘inexistenta’ cateva zile pana intram in ritm.
Oshi Shinobu!
Am uitat sa-ti zic si eu multumesc! A fost primu blog pe care l-am citit, m-a ajutat sa trec printr-o depresie, si m-a facut sa-mi fac si eu blogul meu!
Multumesc frumos!
doar 3 ani?
la cat mai multi!
sau la cati vrei!?
o cola de la nașu’ mare-mare-re-re-e (o tentativa de ecou manelistic) pentru doamna Dojo-jo-jo-o!
Fenomenal de interesant cate bloguri abia implinesc 3 ani de existenta, parca ne-am obisnuit cu ele de o viata 🙂
Sa-ti traiasca, Ramo.
Hopa, la multi ani dojoblogului! 😀
Cu putina intarziere, iti urez si eu la cat mai multi ani, cat mai multe articole bune (cu care ne-ai obisnuit deja) si comentarii la subiect. Numai bine!
Felicitări! Cu ajutorul unui pisoiaş, Ronţi, drumurile noastre pe internet s-au intersectat şi uite aşa te-ai ales cu încă o cititoare.
Bine ai venit pe dojoblog 🙂
Ma bucur ca ne-am intersectat cu un asemenea prilej placut si ca sufletelul respectiv are o noua sansa la viata. Te astept oricand cu mare drag.
sa ma anunti cand ajungi la 6, pana atunci e joaca de copii! btw, lma 🙂
La multi Ani !
Si noi iti multumim ca existati si ca ne-ati oferit ocazia sa va cunoastem , chiar daca numai prin intermediul blogarelii !
Ne pare rau ca nu ne-am intalnit anul acesta , la vizita voastra in Obamaland- mi-a placut exprimarea 🙂 , dar speram ca ne veti vizita la o urmatoare tura.
Colorado va asteapta si chiar sunt curios cum arata Colorado prin ochii vostri !
Inca odata va multumim si inspirati-ne cat mai mult , va rugam !
Si noi va pupam pe amandoi. Poate la anul vom fi ceva mai organizati, ca oricum avem multe prin Obamaland de vazut. A fost o experienta exceptionala insa si ne-am simtit minunat.
La multi ani si la mai mare , Dojo !!
Sa cresti si mai mare si sa iti pastrezi mereu optimismul.
Esti o reprezentanta a blogosferei de la care am invatat mult.
La cat mai multi ani, comentatori si comentarii relevante! Sa ne citim cu bine intotdeauna.
La multi ani, blogule! welcome home.
Cu aceeași întârziere, te felicit și eu ! N-am fost ”alături” de dojoblog încă de la început, nici măcar de la jumătate, dar mă bucur că te-am descoperit mai târziu și până când o să
încetezi a scrie, o să-mi arunc ochii pe-aici. La mulți ani !