In mod normal, cand te gandesti la blog, te gandesti si la o mare LIBERTATE .. poti scrie despre orice doresti (mai ales daca este blog personal), poti sa iti “dai cu parerea”, sa polemizezi, sa ofer informatii sau chiar sa ataci lucrurile si situatiile pe care nu le suporti.
Cu toate acestea, in timp, vei observa ca aceasta libertate de exprimare sau editoriala, daca doriti asa, incepe sa fie cenzurata. De noi, de altii, de trafic, de planuri de viitor etc. Este socant sa realizezi ca nu prea mai ai acea putere de a zice orice pe blog, asa cum credeai ca vei avea. Hai sa incercam sa gasim cateva cazuri in care incepem sa ne cenzuram cu voie sau mai de nevoie:
DIRECT DE LA “TELESPECTATORI”
“Auzi, hai, mai scrie si tu chestii pozitive”
Acest comentariu a venit la 1 luna de blogging pe dojoblog.info .. un cititor era deja satul de tonul meu negativist si incerca sa ma convinga sa ii mai ofer si eu niste povesti frumoase, nu doar comentariile mele acide. Cu toate ca mi-am pornit blogul ca si un mod de refulare (uneori) sau pur si simplu o locatie in care sa fiu eu insami (asa rea si “naspa” cum sunt), iata ca primesc un prim semnal de cenzura (amicala totusi) prin care sunt invitata sa ma gandesc si la cei cu inima mai sensibila.
“Imi plac articolele tale tehnice .. ar fi bine daca ai putea scrie mai multe”
Am mai multe situri “tehnice” in care adun tot felul de minunatii. Si iata insa ca unii dintre cititorii mei doresc si aici articole si tutoriale mai “destepte”. Este un blog personal, in mare parte, uite insa ca si sectiunea tehnica incepe sa creasca, pentru ca “telespectatorilor” mei le plac si articolele de “know how”. Iata inca un moment important in blogul nostru; incepem sa scriem si “tehnic” pentru ca asa atragem si mai multi oameni pe blog.
Si lista aceasta ar putea continua .. unii doresc sa pui mai multe “funnies”, altii nu le suporta, unii urasc sa vada cate o leapsa, altii sa citeasca un articol de “suflet”. Am avut un vizitator care era suparat ca este calitate slaba, pentru ca vazuse articolul “caritabil” in care mentionam catelul pe care Lala incearca sa il dea spre adoptie.
Unii citesc un mesaj si isi fac o opinie pripita, altii citesc tot blogul si tot nu stiu ce le place .. oricum insa, cei care isi exprima opiniile ne influenteaza modul in care scriem si prezentam informatiile.
TE IA CAREVA DE URECHI
De cele mai multe ori, cand te lansezi intr-un atac (fondat sau nu) incep si contra-atacurile. Comentariile (mai ales din partea celor vizati) nu sunt de loc pozitive, mai intra in hora si altii, mai mult sau mai putin informati si ai circul gata. Mai paine sa dai “meselor” si e de-a dreptul magnific.
Chiar si aceste comentarii, de suport sau de “draga” reprezinta un mod de cenzura, care in timp influenteaza stilul bloggerului. Si libertatea lui de exprimare e din nou tot mai apropiata de utopie.
AUTO-CENZURA
Oricat de mult ne place sa credem ca scriem ce vrem, situatia este alta. Daca nu exista “cenzura” din partea cititorilor sau “atacuri” dupa ce ne-am lansat intr-o campanie “anti cineva”, exista auto-cenzura. Bloggerul care doreste un viitor de la proiectul sau incepe sa isi studieze traficul. Sa studieze ce gen de articole castiga mai multe comentarii. Ce evenimente l-au adus mai sus. Cum sa faca, incat sa pastreze trendul ascendent, cum sa evite “gaurile” de trafic, cum sa atraga mai mult.
Si din nou bloggerul independent de la inceput, este acum “sclavul” traficului, al PR-ului, al anumitor subiecte care stie el ca se “vand” mai bine, poate incepe sa scrie “paid reviews”, recenzii platite etc.
Un blog total independent este greu de tinut in zilele noastre. Pana la un punct, putina “cenzura” este buna. In mare parte noi scriem pentru voi, cei care veniti aici zilnic sau saptamanal pentru a mai citi ceva. Este normal sa ne lasam influentati macar putin de gusturile voastre. Este clar imposibil sa multumesti pe toata lumea, dar exista anumite aspecte pe care le luam clar in seama. In ciuda micii “cenzuri” este totusi important ca bloggerul sa isi pastreze verticalitatea. Sa isi pastreze “savoarea” si acel ceva care il diferentiaza. Este bine sa nu se “vanda” si sa nu se “denatureze” atat de mult. Parerea mea 😉
