Este clar ca nebuna a luat-o razna de tot: uite ca isi construieste un articol pe o expresie licentioasa: STFU (Shut the F… Up). Traducerea in genul Irina Nistor dupa revolutie pe casetele video cu Van Damme: “taci naibii din gura”.
Ultimul scandal din blegosfera noastra a izbucnit cand timisoreanul meu, Piticstyle s-a luat usor de guler cu vreo cativa bloggeri mai mici sau mai mari. Si-a exprimat niste opinii, s-au folosit niste cuvinte “tari”, s-a dat inapoi peste bot din partea celor lezati, ne-am trezit cu tam-tam si cu alte demonstratii de putere si talent in a folosi informatii despre reproducere, comasate in expresii birjaresti si tot felul de apelative dragute, ca pentru oameni cu IQ prea scazut pentru a duce o viata normala.
Piticu’ nostru de Timisoara ne ofera si un articol in care ne vorbeste mai mult despre acest “atac” pe mai marii din blogosfera si ce parere are el despre nebunia pe care a cauzat-o dintr-un exces de sinceritate.
Cu toate ca sincer impartasesc anumite idei din articolul mult blamat (poate le-as fi expus ceva mai “delicat”) si nu sunt de acord cu altele, consider, asa prieteneste, ca era mai buna tacerea sau aceasta politica de STFU. Este clar ca unii dintre cei care au citit acel articol poate aveau anumite idei similare, este clar ca a deranjat si raspunsul a fost dur, intrebarea mea este insa, asa ca in American History X: “Has anything you’ve done made your life better?”
In cazul lui nu stiu daca aceasta sinceritate i-a imbunatatit viata .. pe blog pana la urma. S-au iscat o serie de atitudini negative, este clar ca in urma acestui articol si-a rupt multe “punti” de legatura cu alti bloggeri, este oare aceasta sinceritate atat de importanta incat sa suporti asemenea pierderi de “imagine”? Cred ca imi va raspunde chiar el, asa ca astept cu nerabdare informatiile in cauza.
Recunosc insa ca sunt lasa daca doriti sau indragostita de politica tacerii.
“Scanez” zilnic zeci de bloguri. Vizitez ce am in blogroll, intru pe zelist si o iau in jos, cotrobai in blogrollurile altora. Se intampla de multe ori sa petrec 3 secunde pe un blog sau jumatate de ora. Faptul ca un blog are trafic urias nu imi garanteaza mie calitatea mesajelor, pentru ca eu de fapt caut articole interesante pentru mine. Faptul ca un blog are mult “link love”, deci e printre prinele pe zelist iarasi nu inseamna nimic. Sunt unii care nu inteleg cum ajung acolo, pe cand de altii sunt deja dependenta. Chiar daca experienta mea redusa de blogger, dar mai marisoara ca si cititor, ma ajuta sa imi fac propriile clasamente si sa dau verdicte, prefer sa nu. Stiu .. sunt o gaina lasa. Dar parca e mai bine. De ce?
- oamenii se schimba. Poate cel mai mare tam-tam a fost cu tanarul Lucky care acum 1100 de ani mi-a copiat un articol. Ceea ce m-a stresat puternic a fost faptul ca l-a promovat pe bligg, in conditiile in care era clar al meu. Ma intristeaza faptul ca s-a suparat tare de pilda. Partea buna insa este ca dupa minunea asta si perdaful de rigoare din comunitate, a hotarat sa stearga totul si sa o ia de la capat. Si mai interesant este ca Lucky nu scrie rau. E clar ca mi-ar placea sa vad si mai multe articole de “atitudine” la el, dar sincer .. trec periodic pe blog si il citesc. Sunt articole care sincer imi plac. Nu comentez pentru ca, dupa cum explica el pe vremea aia, mi se interzice accesul de comment. Nu conteaza asta, important este ca A CRESCUT ca si blogger. S-a schimbat si a facut-o in bine.
- comentariile negative atrag si mai mult negativism. O situatie cel putin “comica” era cand Cristi de la abuzuri spunea in articolul sau despre patetismul meu si recunostea cu umor ca a urmarit apoi trackback-ul convins ca m-am zburlit toata. Comentariul lui nici acum nu mi se pare deplasat .. e clar ca scriu cu pasiune, cu patos adica. Mai mult m-a amuzat ‘patetismul’ in cauza, iar discutia a continuat pe un ton absolut lejer. Problema este ca nu tot timpul un comentariu este vazut ca “binevoitor”. Noi romanii suntem iuti de manie. De la un cuvant poate rau ales se poate ajunge la niste invective de toata frumusetea. Este blogosfera plina de asa ceva.
- pe langa traficul in cauza, ramane imaginea sifonata. Daca discut cu altii despre bloggeri, de cele mai multe ori sunt respectati cei care “tac si fac”. Sunt multe exemple de bloggeri de mare talent, care isi vad de ciorba lor exclusiv. Scriu mult, scriu bine, ii citim si ii comentam. Cu toate astea, de cate ori mai sare cineva calul si se isca inca un foc de paie in imatura noastra comunitate de bloggeri, pe “baietii” astia nu ii gasesti acolo. Nu comenteaza, nu iau partea. Comenteaza probabil asa la general despre faptul ca nu sunt bune asemenea situatii si isi vad in continuare de treaba lor. In timp ce altii se tarasc in noroi, ei trec pe langa “balta” in cauza si isi vad de business.
- pana la urma jignirile dor. Este clar ca sunt femeie, asa ca veti pune comentariul acesta pe seama “sensibilitatii” femeiesti. Va spun sincer ca pe mine ma dor comentariile urate. Imi strica ziua. Chiar daca stiu ca sunt nefondate sau sunt convinsa ca se putea comenta mai decent, comentariile de genul celui prezentat in articolul anterior ma umplu de energie negativa. Este inca un motiv pentru care incerc sa nu jignesc gratuit. Ofer feedback cu mare placere, dar prefer sa tac, daca chiar nu gasesc nimic frumos de spus. Asa cum mie imi displac comentariile prin care sunt “distrusa” prin niste cuvinte mitocanesti, asa prefer si eu sa nu stric ziua. Comentez in privat eventual sau merg mai departe.
- relatiile conteaza. Oricat de individualisti suntem (eu cred ca intru pe locul I) este bine sa iti creezi totusi relatii. De la prima intalnire a bloggerilor din Timisoara de pilda m-am ales cu multe: am cunoscut niste oameni draguti, am povestit, am planuit, am legat niste relatii de amicitie care poate in timp se vor consolida. Am intrat in comunitate in mod pozitiv si a fost o experienta deosebita. Un blog se promoveaza bine in momentul in care se “linkuie” catre el. Sunt multi cei care promoveaza acest blog, pentru ca le place. Sunt multi cei care il citesc, se lauda unii ca sunt si abonati. De la cuvintele lor de bine si de la recomandari acest blog mai castiga un vizitator, poate un cititor fidel. Este greu sa te dezvolti in momentul in care te iei de par cu totii. Sunt prea batrana si prea obosita pentru a face revolutie, asa ca iata ca tin mult la relatiile frumoase pe care sper ca le am.
Sunt iata cateva motive pentru care eu prefer sa imi tin opiniile pentru mine sau pentru prietena cea mai apropiata, Adi. Intre noi dam verdicte “ala e naspa, ala e bun etc.”, dar ele raman intre noi, mai ales ca gandim foarte similar (mai glumesc eu ca maica-sa a facut prostii cu tata-miu si eu de fapt sunt sora mai mare nelegitima). Online insa incercam sa ne pastram o anumita distanta. Imi place sa vad cum se dezvolta blogurile, am fost dezamagita de unii, care acum scriu bine, altii ma dezamagesc, apar mereu oameni noi. Fiecare evoluam sau involuam, imi este greu sa cred ca pot eu controla asta. Si, decat sa incerc sa schimb oameni (stiind clar ca nu se va intampla asta), prefer sa fac doar mici modificari in bookmarks 🙂
