El este Ricochet, asa cum ii place sa isi spuna online. Este din Timisoara, un “pustiulica” pentru mine, desi este deja licean matur. Ne stim cu prilejuri muzicale, m-a ajutat enorm pe Lyricsandtalk.com (toate album review-urile destepte el le scria). Citeste enorm, este atat de cultivat, incat ma simt ca ultimul analfabet. Iubeste muzica, o cunoaste, o studiaza. Este pianist talentat, munceste ENORM si este poate cel mai studios si mai cuminte baiat pe care il stiu.
Imi place sa ii zic baiat si “pustiulica”, desi cred ca este cu 2 capete mai inalt decat mine si 200 de clase mai bun ca om. Are o voce groasa (nu stiu daca s-a gandit vreodata la canto. Simt ca ar fi un bariton genial) si calda. Vorbeste calm si este mereu gata sa aduca niste idei noi in discutie.
Asculta muzica foarte buna, este uimitor de bine pregatit in toate domeniile. Se simte uneori stingher intre tinerii de varsta lui, pentru ca mental Ricochet al nostru este undeva pe la 40-45 de ani. Ii plac discutiile cu oamenii “mari”, pentru ca simte ca intre ei se regaseste. Ei cunosc King Crimson, Pink Floyd, un Mozart ..
Participa la concursuri de pian pentru care se pregateste mai abitir decat muncesc eu pe situri. Studiaza enorm si este bun. Foarte bun, chiar daca modestia il impiedica sa spuna asta. In loc de “sa stii ca sunt chiar bun”, imi spune de obicei: “m-am pregatit cu atentie”. Nu uita sa mentioneze si persoana care il ghideaza, “proful” sau “profa”, dupa cum le-am spune noi. Este un copil minune si sper sincer ca toata munca si talentul sau ii vor oferi un viitor. Si nu unul legat de manele si “Morandi” stuff, ci unul in muzica aceea atat de complexa si de bine gandita incat ti-e imposibil sa te gandesti ca un om poate chiar interpreta miile de note.
Mi-a scris acum anuntandu-ma ca va participa duminica asta la selectia nationala pentru Eurovision Young Musicians, muzica clasica (bineinteles) nu uita sa precizeze. Se transmite chiar duminica, 20 ianuarie, la TVR Cultural, de la 7.30 seara. Voi face tot posibilul sa il vad si sa ii fac “galerie”. Nu sarind si facand “ole”-uri, doar strangandu-i pumnii (nu prea tare, ca nu e de bine, asa cum am invatat in copilarie).
BAFTA dragul meu. Sigur vei fi remarcat. Eu merg pana acolo incat sa fiu convinsa de un loc fruntas, dar stiu ca esti prea modest sa recunosti ca esti bun.
PS: ne vom intalni dupa eveniment la o ceasca de ciocolata calda si un pahar de vorba. Mi-e dor.
PS2: cei care veti viziona evenimentul, cel caruia trebuie sa ii tineti pumnii este Victor din Timisoara. MERITA.
