Începutul în freelancing nu e deloc uşor. Primele săptămâni/luni sunt decisive şi departe de a fi plăcute sau simple. Trebuie să pui la punct un portofoliu, să înveţi să îţi programezi munca, să accepţi plăţi sub “valoarea” ta, să acoperi cheltuieli şi multe altele.
Şi colac peste pupăză – nesiguranţă. Nu ştii dacă vei reuşi. Ai citit deja zeci de articole de specialitate, priveşti portofolii concurente şi te doare capul, când vezi ce pot la 20 de ani şi te simţi “inadecvat”.
Da, ai 15 ani. Sau (cealaltă categorie de nou veniţi în domeniu, ce nu se simt chiar “la modă”, cei peste 55 de ani). Ce şanse ai oare într-o asemenea piaţă? Cine ia în serior un puşti? Dar un “bunic”? De ce să începi munca asta, dacă oricum clienţii se vor uita uneori ciudat la tine?
Nu toţi clienţii au probleme în a lucra cu un minor sau (mult mai puţine probleme) cu un om prea “matur”.
Când am început munca de administrare de forumuri, o parte serioasă din echipele de moderatori erau “puşti”. Vorbim de 12-14 ani. Munca prestată de ei (e drept voluntariat, dar aveau destule responsabilităţi) era mereu de calitate, ştia că teoretic vârsta nu este de partea lor şi făceau tot posibilul să depăşească orice probleme în acest sens. Mă bucur astăzi, după 7-8 ani, să-i regăsesc bine înfipţi în domeniile lor. Modelul meu de succes în forum management (Patrick O’Keefe, cel care a construit phpBBhacks sau karateforums), a pornit în drumul acesta când era în plină pubertate.
Încă aştept să descopăr un alt “forumist” de calibrul lui. Am fost moderator pe unele proiecte ale lui, în urmă cu nişte ani, şi eram mereu şocată că un “puţoi” este în stare de aşa ceva. Nu i-a fost uşor, mai ales că avea destui membri sau moderatori ce-i puteau fi părinţi (mai ales pe karate forums), dar a reuşit să construiască nişte comunităţi excelente. Asta a făcut de când era puştiulică, asta face şi acum. Acum câţiva ani a scris chiar o carte de specialitate, pe care am avut onoarea să o primesc direct de la el şi care rezumă cam toate ideile lui din ani de muncă.
Nu i-a fost uşor ca adolescent să facă bani prin proiectele lui şi să discute cu oamenii de pe forum sau clienţi, dar este un exemplu de reuşită.
Oricum, pentru cei minori, implicarea unui părinte ca “suport legal” este o idee excelentă şi va rezolva multe eventuale probleme cu clienţii. Sunt şi cazuri de părinţi ce nu doresc să audă despre asemenea “prostii”, dar şi destui hotărâţi să-şi ajute cum pot progenitura. Decât să-l ştiu pe junior că trage în nară cu alţi nespălaţi, prefer să ştiu că face SEO sau ce va dori inimoara lui.
Pentru cineva trecut de prima tinereţe, reţinerile unui eventual client nu ar trebui să fie mari, în cazul unui freelancer minor existând chestiuni legale ce ar putea da dureri de cap.
Pune-te la punct ca portofoliu şi e posibil să nu ai prea multe probleme
Mulţi clienţi merg pe ideea de portofoliu (şi este normal până la urmă). Dacă ai lucrări excelente şi un feedback pozitiv (pentru cei ce prestează pe situri de proiecte), plus sprijin din partea părinţilor pentru chestiile financiare, nu ar trebui să te zbaţi prea mult pentru succes. În general pe client îl interesează să primească nişte servicii, la un preţ bun din partea cuiva care pare a avea specializarea necesară. Dacă poţi oferi aceste servicii, nu sta “pe bancă”.
Vârsta în sine este un impediment, doar dacă permitem asta. La fel şi sexul. Ca femeie în web design, s-au ridicat destule sprâncene uimite că prefer să mă “joc” cu aşa ceva, în loc să fiu secretară. Existenţa a mii de femei în domeniu, cu portofolii excelente şi calităţi reale, face chiar şi acest “dezavantaj” să dispară.
Dacă aveţi deci pasiuni din acestea şi aţi dori să încercaţi, nu lăsaţi vârsta să vă stea în cale. Nu neglijaţi însă şcoala şi fiţi gata să munciţi şi să vă perfecţionaţi continuu.
Şi, dacă tot am ajuns la final: voi câţi ani aveaţi când v-aţi apucat de “prostii” pe net? Cunoaşteţi cazuri de adolescenţi ce au reuşit în domeniu?
