Cu toate că eu sunt total ruptă de orice înseamnă TV sau politică, nu toată familia îmi împărtăşeşte pasiunea pentru un asemenea comportament “autist”. Aşa că, mai mult fără voie, tot aud din sufragerie generice, dezbateri şi isterii. Un lucru este constant la toate dezbaterile din care aud frânturi de conversaţie, până urlu “dar mai daţi rahatul ăla mai încet”: vocea de “şmirgel” a moderatorilor TV. În special madamele, că astea au probabil şi avantajul PMS-ului.
Am zero respect pentru fauna noastră politică, unii nu merită nici un scuipat, dar până la urmă e vorba de nişte funcţii pe care, de bine de rău, le ocupă urangutanii respectivi. Şi, când vine la tine în emisiune Matelotul, oricum e de urât sau de blamat, e totuşi Preşedintele unei ţări. La fel mister Boc şi restul de indivizi. Nu spune nimeni că-s străluciţi, că dezinteresul meu pentru politică nu este pentru că aş aprecia enorm oamenii de la conducerea partidelor şi a ţării, dar, oricum sunt, au totuşi nişte funcţii. Şi nu poţi vorbi cu ei ca şi cu Maricica de vine să-ţi spele buda în fiecare joi.
Se discută normal vreo 2 minuţele, după care duduia (am zis deja că astea par chiar mai isterice) începe să ridice vocea. Şi să-l ia pe interlocutor de perciuni, de parcă e Isoscel cu un elev prost la matematică. “Staţi puţin”, “Un moment” .. vocea se ridică tot mai mult şi interlocutorul e pus la zid ca un hoţ de găini. Dacă încearcă să îngaime ceva pe lângă subiect, mai primeşte un “staţi puţin” să nu se creadă pe tarlaua lu’ ta-su. Mai există şi unii care pornesc la un contra-atac şi “tolcşoul” se transformă în K1.
Majoritatea însă, pe lângă că se învârt în jurul cozii şi nu-s în stare să dea un răspuns normal, sunt atât de răhăţiţi pe ei, de ai impresia că asişti la un interogatoriu de tip Secu’, nu la o emisiune TV cu INVITAT. Că de fapt proştii sunt invitaţi.
Au rămas oamenii noştri politici (şi nu doar) totalmente fără ouă de stau drepţi în faţa moderatorilor TV de parcă-s în faţa Sfântului Petru? Chiar aşa “datorii” au faţa de vreun mogul sau aşa serviciu mare li se face că apar la TV de stau ca boii să fie biciuiţi? Sigur îmi scapă ceva.
Se discută mereu urlat aproape. Ăla nu răspunde, poate se mai dă şi deştept şi o ia pe ironii, moderatorul nu mai poate de grija lui şi îl ia la palme verbale. Ieri o dudie (Firea sau naiba ştie care dintre isterice) urla la invitat că are chef de miştouri. Io la faza aia mă ridicam şi-mi băgam picioarele în ea de emisiune. În altă dezordine de idei, cuget că te duci la o televiziune să vorbeşti, deci să şi răspunzi la nişte întrebări. Dacă ai chef s-o dai cotită, stai dom’le acasă şi nu te mai afişa pe post făcând spectacol.
Din ce ştiam io, la teleleu te uiţi uneori să te deconectezi şi eventual să te mai şi informezi. Păi 2 minute de emisiunea lui peşte şi simt nevoia să-mi împuşc familia. Ce deconectare? Ce informare? Urlete, isterii, nesimţire. Culmea-i că lumea se şi uită, că şi ai mei zici că dau teză din subiectele discutate, de nu se mai satură de rahaturile astea.
Tot mai bine cu documentarele mele şi serialele. Măcar, dacă tot ard aiurea neuronii, mă şi distrez.
