Revizionez seara (before sleep) episoade din Grey’s Anatomy, Sex and the City si (urmeaza) Ally McBeal. Concluzia mea de taranca romana poate ne-iesita in lumea buna a amoarelor este ca baietii si fetele astea merg pe ideea ca is cel putin 1 miliard de potential lovers, de isi bat joc de relatiile lor in halul asta.
Carrie Bradshaw din Sex and the City ii da papucii lui Mister Big pentru ca nu a vrut sa o prezinte cotoroantei de ma’sa, ca i se pare ei ca nu o iubeste, ca a zis ca nu prea il intereseaza merigiul si pana la urma ceva ii pute ei naspa. Derek si Meredith (aia din Grey’s Anatomy) se despart si se “impart” pe chestii de genul “stii, cand te-ai innecat, de fapt tu stii sa innoti si nu doreai asta. Eu nu pot sa fiu mereu langa tine sa te salvez etc.” WTF? asa pe romaneste?
I-a lovit pe toti filozofeala? Is toti Schopenhauer? Sau macar Eminescu plini de genii pustii si lumini de luceferi? Nu vreau sa ma gandesc la Ally McBeal, ca mi se ridica pulsul si mai abitir?
Ajung la concluzia ca noi astia pamantenii om fi nise underachievers de ne simtim bine cu barbatii/femeile noastre. De nu le dam papucii pentru ca nu ne-au sarutat nus’ cum, ca nu au purtat in seara asta noul parfum pe care l-am cumparat sau au indraznit sa aiba o migrena sau pur si simplu sa nu le vina sa …
De cand au devenit relatiile astea atat de complicate? Suntem noi ramasi in urma?
